Asociația 21Decembrie 1989

Urmăriți-ne pe:

Jos labele de pe economie, domnilor!

16 Iul 2009

Iulian Enache

Multe dintre mesajele lui Mugur Isărescu trec aproape neobservate, din cauza presărării lor cu termeni de specialitate, dar şi din cauza prudenţei pe care o manifestă guvernatorul băncii centrale a României, defect profesional al omului învăţat să discute pe cifre, nu pe speculaţii.

Traduse într-o limbă accesibilă tuturor, cuvintele sale lovesc cu precizia unei torpile autoghidate, chiar dacă, de cele mai multe ori, ricoşează pe cuirasa unui guvern format din „profesionişti“ care, în faţa cifrelor, au atitudinea elevului care dă examen fără să fi învăţat o boabă.


Întrebat recent dacă la evaluarea din august a Fondului Monetar Internaţional (FMI) României i s-ar putea cere ajustări mai mari pe anumite domenii, Isărescu a răspuns scurt: „Este un fapt evident că ajustarea economică a fost destul de mare, tinde să devină excesivă, acum avem nevoie de o recalibrare a instrumentelor, a componentelor politicilor economice“.

Dacă Mugur Isărescu ar avea discursul unui politician de talia lui Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor, ambii trimişi într-o nefirească excursie la Bruxelles cu viza „votat“, atunci cu siguranţă că mesajul de mai sus ar fi sunat altfel: „Jos labele de pe economie, că aţi făcut-o zob!“.


„Ajustarea economică tinde să devină excesivă“, a spus însă, cu delicateţe, Isărescu, obişnuit să vorbească pentru urechi mai fine.

Este o trimitere directă la dezmăţul autist pe bani publici al neaveniţilor care vor să guverneze ţara pe timp de criză, neputincioşi până la Dumnezeu şi prinşi cu pantalonii-n vine de aproape orice întrebare care li se adresează. În primele patru luni ale anului, spre exemplu, veniturile statului au fost aproape aceleaşi precum în primele patru luni din 2008. Adică statul a luat aceiaşi bani, adică firmele şi contribuabilii şi-au făcut treaba, corecţi, surzi la jelania miniştrilor îngenuncheaţi de o criză încă inexistentă. Cu toate acestea, statul a spus că nu are bani de salarii. Drept pentru care s-a împrumutat cu dobândă de persoană fizică, 13%, pentru lefuri. Apoi a spus, din nou, că nu are bani de salarii şi au urmat întârzieri la plata salariilor profesorilor, scandal prin companiile de stat, un întreg bâlci punctat cu greve şi proteste ale angajaţilor, toate izbite de zidul gros al Guvernului, în spatele căruia se zăresc, vag, urme de cauciucuri 4×4 şi bani publici cheltuiţi „ridzeşte“. Sigur, un contribuabil care munceşte la privat s-ar putea întreba, inocent, unde sunt banii de salarii, plătiţi deja de două ori, ba chiar şi cu dobândă? Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt, i-ar răspunde înţelept Florian Pittiş, odihnească-se în pace, împreună cu economia naţională.

De altfel, spectacolul oferit de Cabinetul Boc în faţa crizei, până acum, este unul grotesc şi trist. Un guvern prea mic pentru o criză atât de mare. Dacă în trecut ne permiteam să râdem de tâmpeniile sinistre debitate senin de miniştri, pentru că economia creştea de la sine, în timpul partidelor de schi în Alpi ale lui Tăriceanu, în prezent, zâmbetele ne-au cam îngheţat, odată cu salariile. Guvernul trebuia să reducă cheltuielile de personal, sub presiunea FMI şi a Comisiei Europene. Nu a făcut-o, pentru că e an electoral. Trebuia să caute soluţii pentru venituri. Singura idee care i-a venit a fost să mărească taxele şi să impună „soluţii“ precum odiosul forfetar. În rest, dă din colţ în colţ şi mută bani dintr-un buzunar în altul, fără să aibă habar ce-ar trebui să facă. Ba chiar plăteşte, spunea recent Dan Nica, nişte comisioane de neutilizare pentru patru miliarde de euro, tot credite, pe care nu le poate cheltui pentru că n-ar mai respecta deficitul agreat cu FMI. Prognozele oficiale, agreate cu FMI, prevăd contracţia economiei româneşti cu 4% în acest an, un deficit de cont curent de 7% din PIB şi un deficit bugetar de 4,6% din PIB. Pogea a anunţat miercuri că economia s-ar putea contracta cu 6,5-7,1%, la sfârşitul anului.

Mugur Isărescu tocmai a intrat în Cartea Recordurilor drept guvernatorul de bancă centrală cu cel mai lung mandat (19 ani). Este posibil ca şi actualul guvern să intre, însă pentru cu totul altceva. Vă las să ghiciţi pentru ce.

Cotidianul