Asociația 21Decembrie 1989

Sambata, 18 Iulie 2009, ora 23:23

A spus-o si Comisia Europeana: Romania chiar este intruchiparea unui minunat paradox – o tara unde coruptia este omniprezenta, dar in care nimeni nu este vinovat de coruptie. Pana si aerul pe care il respiram este corupt aici, cu toate astea toti care il respira sunt corecti si inocenti.

In ultimii ani subiectul despre coruptie s-a bagatelizat atat de mult incat orice discutie in legatura cu acest feonomen cade in derizoriu. Orice am spune nu ajungem decat la o singura concluzie: avem coruptie peste tot, in toate palierele societatii, de la portarii institutiilor publice pana la ministrii din Guvern.

De vina nu este nimeni. Cand vine vorba despre condamnati, coruptia se evapora, iar posibilele acte de mituire, abuz in serviciu si coruptie se transforma in banuieli nefondate, in vendete politicianiste si in razboaie personale intre potentatii zilei.

Nimeni nu si-ar recunoaste vina, desi cu totii stim despre ce este vorba. Atunci cand discutia ajunge sa ne vizeze, cand intram in clubul suspectilor de coruptie, indiferent de nivelul culpabilitatii, ne prefacem ca “sistemul” este de vina si ca nu ai cum sa te lupti impotriva unei societati intregi.

Ne facem ca nu intelegem cum functioneaza coruptia, ne amagim ca florile, ciocolata, cafeaua sau micile sume in bani date, pe “sub mana”, functionarului sau medicului la care mergem in vizita nu conteaza la categoria asta.

In practica, toti ne facem vinovati de extinderea coruptiei de la primul pana la ultimul angajat al statului. Prin complicitatea noastra, prin acceptarea si ingaduirea anomaliilor din sistemul public care fac posibila functionarea lui gripata si preferentiala, nu reusim decat sa incurajam extinderea coruptiei si asupra celor care au scapat cumva de acest flagel pana acum.

Un alt paradox interesant este ca in Romania pana si sistemul privat a inceput sa fie manjit de coruptie. In postura clasica, pana acum, mediul privat se afla doar in postura de corupator, mult mai putin si mai rar in ipostaza de corupt. In Romania insa se poate si invers.

Tot in aceasta tara se poate sa nu se construiasca nici un kilometru de autostrada, dar cei care au avut in administrare acest domeniu afiseaza averi colosale. In singura tara din lume fara corupti exista, de asemenea, cei mai bogati politisti, vamesi, functionari si politicieni, toti posesori ai unor conturi in strainatate greu de imaginat pentru un muritor de rand.

Romania este mai mult decat a fost considerata odata America “tara tuturor posibilitatilor”, caci doar aici un angajat la stat poate aduna in cativa ani o avere comparabila doar cu a unui industrias cu traditie din Occident.

O stim cu totii foarte bine: Romania este tara unde fiecare stie pe cineva care se stie cu altcineva, iar acesta cu un altul care, intr-un final, va suna pe cine trebuie pentru a rezolva o problema sau alta.

Iar acolo unde nu functioneaza doar relatiile, intra in scena banii. In Romania nimeni nu refuza sa primeasca bani, cuvenit sau nu, pentru un serviciu facut, in caz contrar, el va fi eliminat din mediul in care munceste si pana la urma din societate.

Romania este tara unde cinstea si corectitudinea sunt privite ca anomalii si boli cornice mortale, iar hotia si smecheria sunt ridicate la rang de virtute si principale caractersitici pentru supravietuire.

Fericirea si implinirea personala au ajuns sa depinda direct de dezvoltarea unor instincte mai putin apreciate pana acum, precum abilitatea de a insela, de a fura, de a pacali cu sange rece, de a talhari si de a mitui.

Intr-o tara in care pana acum aproape nimeni nu a fost prins si condamnat pentru asa ceva, se pare ca aceste “caracteristici” de mai sus au fost considerate de majoritatea romanilor drept trasaturi pozitive, numai bune de insusit.

Iulian Leca

Ziare.com