Asociația 21Decembrie 1989

Tragedia voastră, a celor care sunteţi cetăţeni ai Republicii Moldova – cel mai sărac stat din Europa şi ultima enclavă a comunismului european – îndurerează inimile tuturor românilor doritori să-şi ajute fraţii din stânga Prutului.

Frauda electorală organizată de comunişti în aprilie a.c., urmată de diversiuni şi represiuni tipic comuniste menite să ascundă adevăratele deziderate ale electoratului, au fost încurajate făţiş de guvernul de la Moscova în timp ce Uniunea Europeană a trecut cu vederea înspăimântătoarele încălcări ale drepturilor omului de la Chişinău şi din întreg teritoriul Republicii Moldova.

Fraţi români! Nu suntem indiferenţi faţă de suferinţele pe care le înduraţi şi suntem alături de voi în lupta voastră cu adevărat eroică, pentru libertate.

Actualele alegeri din Republica Moldova au fost posibile datorită opoziţiei anticomuniste care a dat întregii lumi o extraordinară lecţie de demnitate şi curaj, nelăsându-se cumpărată de arginţii trădării, astfel încât comuniştii nu au obţinut votul „de aur” care le-ar fi putut valida frauda şi care ar fi putut menţine dezastrul comunist.

Fraţi români! Cu înţelepciune şi cu acelaşi curaj de până acum, veţi reuşi să înfrângeţi ultima redută comunistă din Europa care, spre ruşinea tuturor românilor, se află la Chişinău.

Dumnezeu să vă lumineze şi să vă ajute!

*

Ultimele victime ale Pactului Hitler-Stalin sunteţi voi, fraţii noştri din Basarabia dar şi cei din nordul Bucovinei. Regimul comunist din România a început în 1940, când Basarabia şi Bucovina de nord au fost ocupate de armata sovietică în urma pactului ilegitim şi criminal dintre Hitler şi Stalin, cei mai mari criminali ai istoriei.

Soarta voastră, a celor care aţi îndurat cele mai abominabile crime şi fărădelegi ale comunismului începând din 1940, trebuie decisă de voi şi nu de Stalin şi de Hitler.

Conducătorii statelor noastre trebuie să aibă demnitatea de a spune adevărul şi de a cere dreptate, măcar acum, după 20 de ani de la căderea cortinei de fier.

Statele noastre, România şi Rep.Moldova, trebuie să condamne Pactul Hitler-Stalin şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.

România şi Rep.Moldova trebuie să ceară forurilor competente internaţionale, condamnarea Pactului Hitler-Stalin şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale.

România şi Rep.Moldova trebuie să ceară reintegrarea în România, în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale, a teritoriului românesc ocupat prin forţa armată de Uniunea Sovietică (Basarabia, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor); această reintegrare trebuie făcută în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.

România şi Rep.Moldova trebuie să ceară despăgubirea morală şi materială a României şi a poporului român faţă de crimele, fărădelegile şi abuzurile comise de Uniunea Sovietică împotriva României şi a cetăţenilor ei, nivelul şi modalităţile de despăgubire urmând a fi stabilite de o comisie recunoscută de foruri competente internaţionale.

Viitorul Parlament al Republicii Moldova trebuie să decidă exclusiv spre binele cetăţenilor.

Adevărul istoric – care trebuie cunoscut de către toţi – este următorul:

Actul unirii Basarabiei cu România a fost votat de Sfatul Ţării din Basarabia la 27 martie 1918 şi a avut următorul text: “În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia, acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna! senneaza Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării, I. Buzdugan”.

La 23 august 1939, la Moscova, a fost semnat Pactul Hitler-Stalin (cunoscut ca Pactul Ribentropp-Molotov) care prevedea într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa ţările baltice, estul Poloniei şi estul României (Basarabia). La 23 august 1939, nazismul şi comunismul şi-au dat mâna. Hitler şi Stalin, cei mai mari criminali ai istoriei, au semnat un pact de “neagresiune” şi au împărţit ceea ce nu era al lor. Acest pact a însemnat începutul dezastrelor naţionale pentru ţările baltice, Polonia şi România.

În iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, ultimele două neaparţinând niciodată Rusiei.

Teritoriul românesc ocupat de Uniunea Sovietică are o suprafaţă de 44.000 km², fiind locuit în momentul cedării de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români; după cedare, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportării (inclusiv în lagăre de muncă în Siberia), asasinatelor în masă, precum şi altor forme de exterminare; teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu populaţii alogene.

Insula Şerpilor, insulă românească din Marea Neagră, a fost ocupată ilegal de Uniunea Sovietică în anul 1948.

Republica Moldova trebuie să condamne regimul comunist ca ilegitim şi criminal.

Istoria a demonstrat că nici în Europa, nici în Asia, nici în Africa şi nici în America latină nu a existat vreun regim comunist care să nu fi fost ilegitim şi criminal. Regimul comunist de la Chişinău a fost ilegitim şi criminal şi a atins cote intolerabile chiar şi în cursul acestui an.

Autorităţile comuniste de la Chişinău au pus în aplicare un scenariu tipic comunist al diversiunii care a avut scopul de a justifica reprimarea în sânge a manifestaţiei anticomuniste din Chişinău.

Cităm câteva fragmente din Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, capitolul „Represiunile comuniste în Moldova sovietică” (redactat de istoricul barasabean Igor Caşu):

Pag.576: “Studiul de faţă îşi propune un scop triplu: 1) să evidenţieze cele mai tragice momente din istoria postbelică a Republicii Moldova, adică deportările, represiunile şi foametea în masă din perioada stalinistă; 2) să scoată la iveală unele trăsături specifice ale fenomenului represiv pe baza unui studiu de caz; şi 3) să avanseze o cifră estimativă a numărului victimelor politice ale regimului comunist sovietic în fosta RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească)”.

Pag.576: “…în Moldova sovietică cetăţenii născuţi pe teritoriul republicii puteau să se identifice drept ruşi, ucraineni, evrei, găgăuzi, bulgari etc, dar în nici un caz drept români. Simplul fapt de a spune că eşti român era calificată drept acţiune împotriva statului sovietic, etichetată ca naţionalism şi pedepsită conform articolului 71 al Codului Penal al RSS Moldoveneşti. În perioada stalinistă, naţionalismul, adică simplu fapt de a-ţi asuma identitatea românească, era sancţionat de regulă cu deportarea în Siberia. După moartea lui Stalin, a fi român continuă a fi o crimă, dar susceptibilă de o pedeapsă mai puţin aspră – ostracizarea din societate. Chiar folosirea alfabetului latin cade sub incidenţa acţiunilor antisovietice.

Pag.580: “Represiunile din primul an de ocupaţie sovietică a Basarabiei, 1940-1941. În urma semnării Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Basarabia este revendicată de sovietici drept zona lor de influenţă. Astfel, la 28 iunie 1940, Armata Roşie ocupă Basarabia, precum şi Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei. Drept urmare, este creată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) la 2 august 1940. (…) Basarabia cunoaşte astfel încă din anii 1940-1941 experienţa sovietizării şi comunizării, unul din elementele centrale ale acestei experienţe fiind aplicarea terorii în masă faţă de clasele sociale indezirabile. Anexarea Basarabiei de către sovietici anticipează astfel instaurarea regimului comunist în spaţiul românesc după 1944. Întrucât majoritatea etnică românească din Basarabia era alcătuită din ţărani, iar această clasă era vizată de măsurile de teroare, represiunea capătă, în mod indirect, un pronunţat caracter antiromânesc.

Pag.581-582: “Primii care au căzut victime ale regimului comunist au fost 1.122 de persoane, arestate în perioada 28 iunie – 4 iulie 1940, constituind foşti funcţionari ai statului român sau suspecţi de colaborare cu administraţia română. În următoarele luni au fost arestate alte cca. 2.000 persoane, majoritatea fiind lucrători ai căilor ferate în care regimul sovietic nu avea încredere. (…) Cele mai importante arestări ale populaţiei locale vor avea loc în ajunul atacului german asupra Uniunii Sovietice din iunie 1941. (…) Operaţiunea majoră de arestare şi deportare a fost stabilită pentru noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, fiind vizate 32.423 de persoane din Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei. Dintre acestea, 6.250 urmau să fie arestate, iar 26.173 – deportate. (…) În total, în primul an de ocupaţie sovietică au avut de suferit – prin arestare sau deportare – nu mai puţin de 86 604 persoane din Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei”.

Pag.582: “La 22 iunie 1941, armata germană atacă URSS, iar România intră în război de partea Germaniei cu scopul declarat de a elibera teritoriile pierdute un an mai devreme. Ulterior, mii de basarabeni sunt recrutaţi în armata română şi participă la războiul împotriva Uniunii Sovietice, inclusiv la bătălia de la Stalingrad”.

Pag.583: “Reluarea represiunilor în Basarabia şi foametea din anii 1946-1947. Sovietizarea şi comunizarea Basarabiei este reluată imediat după intrarea Armatei Roşii în provincie în martie 1944. (…) …în iarna anului 1946/1947 puterea sovietică a declanşat o foamete în masă cu scopul terorizării populaţiei recalcitrante. În total, după estimările făcute de istoricul Mihai Gribincea pe baza documentelor de arhivă, numărul victimelor foametei din anii 1946-1947 se ridică la cel puţin 216.000 persoane. Pentru prima dată în istoria provinciei au fost înregistrate cazuri de canibalism”.

Pag.584: “Un supravieţuitor, Victor Volcinschi (…): „La noi, la Bădrăganii-Vechi, raionul Edineţ, au fost cazuri grave de tot. S-au mâncat frate pe frate şi, peste câţiva ani, cei rămaşi în viaţă şi-au ieşit din minţi…“.

Pag.584: “Se poate afirma, în egală măsură, că foametea din anii 1946 şi 1947 a constituit un instrument pentru puterea comunistă de a grăbi ritmul colectivizării agriculturii. Astfel, cei care intrau imediat în colhoz, erau ajutaţi cu produse alimentare, iar cei care refuzau – erau lăsaţi să moară de foame. Cu toate acestea, foametea nu a determinat schimbarea radicală a atitudinii populaţiei locale faţă de puterea sovietică. A fost nevoie de organizarea unei operaţiuni de deportare în masă de o amploare mult mai mare decât cea din iunie 1941, pentru a înfrânge spiritul de rezistenţă al ţăranilor faţă de procesul de colectivizare al agriculturii.

Pag.585: “Deportările basarabenilor din 1949 şi 1951. Foametea, după cum am văzut, n-a convins ţăranul să intre în colhoz. Ca şi în alte regiuni anexate recent de Uniunea Sovietică, în RSSM a fost organizată o nouă deportare în masă, după modelul celei din iunie 1941. Acest eveniment tragic a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la orele 2 de dimineaţă şi a durat până la orele 8 seara a zilei de 7 iulie. Conform operaţiunii „Iug” („Sud”) (…) a fost înfăptuită strămutarea forţată în Siberia şi Kazahstan a 35.796 de persoane.”

Pag.586: “Frica de o nouă operaţiune, poate de o mai mare amploare, a determinat agricultorii individuali să renunţe la gospodăriile lor şi să accepte compromisul cu regimul sovietic, un regim care dăduse de înţeles că nu va cruţa nici un fel de protestatar ori rebel. Mai ales că cei deportaţi în iunie 1949 erau incluşi în categoria celor care nu aveau dreptul să mai revină niciodată pe meleagurile natale, conform unei decizii speciale a autorităţilor de la Moscova”.

Pag.586: “În 1946, guvernul de la Chişinău înregistrase cca. 40.000 de „repatriaţi” basarabeni. Ei erau trataţi cu mare suspiciune şi unii au fost trimişi direct în lagăre de concentrare în Siberia”.

Pag.586: “Ultima deportare în masă a populaţiei basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 şi a vizat, de această dată, elementele religioase considerate un pericol potenţial la adresa regimului comunist stalinist”.

Pag.593: “Prin urmare, dacă excludem chestiunea muncitorilor recrutaţi pentru muncă în diferite întreprinderi ale URSS, numărul victimelor politice ale regimului comunist sovietic din fosta RSSM, se ridică la peste 300.000 de persoane. Dintre aceştia, cca. 5.000 au fost executaţi în timpul Marii Terori în RASSM, 216.000 au murit de foamete în anii 1946-1947, cca. 95.000 erau atestaţi ca deportaţi în gulag la 1950, iar alte câteva mii au fost condamnaţi pentru „naţionalism” sau alte acţiuni antisovietice, din 1953 până în 1989”.

Fraţi români din Basarabia!

Ideile acestui apel sunt conforme cu cererile Proclamaţiei pentru decomunizarea României (pe care o anexăm în continuare), lansată la 23 august 2008, la 69 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin,din 23 August 2008.

17 iulie 2009

Cu încrederea că a sosit ceasul demnităţii nostre,

Sorin Ilieşiu – fondator al Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului

http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/content/view/40/7/

Gheorghe Boldur Lăţescu – profesor universitar, cibernetician, Bucureşti

ASOCIAŢIA 21 DECEMBRIE 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte

ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI DIN ROMÂNIA – organizaţia Bucureşti, Cristinel Dumitrescu – Preşedinte

FUNDAŢIA CULTURALĂ TIMPUL, Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte

BLOCUL NAŢIONAL AL REVOLUŢIONARILOR 1989, George Costin – Preşedinte executiv

CONSILIUL MONDIAL ROMÂN, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte

CONSILIUL ROMÂN AMERICAN, Neculai Popa – Preşedinte

GRUPUL PENTRU EXPRIMAREA SOCIALA A TINERILOR –  GEST BASARABIA

ALIANTA NATIONALA A ORGANIZATIILOR STUDENTESTI DIN ROMANIA

ASOCIAŢIA ROMÂNILOR DIN AUSTRALIA, Mihai Maghiaru – Preşedinte

SENIORII LIGII STUDENŢILOR DIN UNIVERSITATEA BUCUREŞTI 1990, seniori: Antonie Popescu, Romeo Moşoiu, Mugurel Stan, Daniel Popescu

ASSOCIATION CULTURELLE ET AMICALE ROUMAINE, Gabriel Penciu – Preşedinte

L’ALLIANCE BELGO-ROUMAINE, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

FUNDAŢIA „TIMIŞOARA ’89”, preşedinte – Petru Ilieşu

FUNDAŢIA MEMORIA – filiala Argeş [Experimentul Piteşti], prof.univ.dr Ilie Popa – Preşedinte

FUNDAŢIA CORNELIU COPOSU, Rodica Coposu şi Flavia Bălescu

FUNDAŢIA REDAREA ISTORIEI, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte

ASOCIAŢIA CIVES, Ioan Roşca – Preşedinte

FUNDATIA NAŢIONALĂ PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI, Daniela Soros – Vicepreşedinte

ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ A LUPTĂTORILOR PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI, Ionel Leşu – Preşedinte

SINDICATUL NAŢIONAL AL ŢĂRANILOR ŞI AL PROPRIETARILOR ROMÂNI, Dan Drăghici – Preşedinte

ASOCIAŢIA EUROPEANĂ A CADRELOR DIDACTICE – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

ASOCIAŢIA SCRIITORILOR ROMÂNI ŞI GERMANI DIN BAVARIA, Radu Bărbulescu – Preşedinte

ORGANIZAŢIA NEGUVERNAMENTALĂ ECOMONDIA, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte

ASOCIAŢIA COPIILOR REVOLUŢIEI, Cătălin Giurcanu – Preşedinte

ASOCIAŢIA ADEVĂR ŞI DREPTATE, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte

ASOCIAŢIA APOLITICĂ “SOCIETATEA TÂRGOVIŞTE”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte

FUNDAŢIA IOAN BĂRBUŞ, Anca Maria Cernea – Preşedinte

FEDERAŢIA NAŢIONALĂ OMENIA A PENSIONARILOR (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte

GRUPUL VĂDUVELOR DE EROI MARTIRI