Asociația 21Decembrie 1989

Bucuria târzie

O jumătate de parlament a mai votat odată Legea Lustraţiei. Poate de data aceasta lustrabilii de la Curtea Constituţională se pregătesc de pensionare şi vor lăsa să treacă legea care a venit atât de târziu, poate prea târziu. Cealaltă jumătate de parlament se află în „grevă-protest”, asemuindu-se mai degrabă cu ceferiştii, felcerii sau şoferii sindicalişti şi deloc cu politicienii de ştaif european, precum nu prididesc a se pretinde mereu. Ambele jumătăţi de parlament, însă, au bifat Legea noastră cu aceeaşi indiferenţă funcţionărească, de parcă ar fi adoptat vreo reglementare a îngrijirii căţeilor vagabonzi sau a întreţinerii şinelor de tramvai.

Aflat printre asistenţi, alături de vajnicul Teodor Mărieş (Doamne, câtă putere de luptă poate avea!), eu m-am bucurat şi am aplaudat la momentul anunţării votului. Mi-a scăpat chiar şi o lacrimă, în amintirea lui George, Mono şi Călin, a lui Vali Sterian şi a lui Cristi Paţurcă. Dacă ar fi fost lângă mine, sunt sigur că ar fi aplaudat şi ei…

Ştiu, se pot aduce numeroase obiecţii. Că termenul de aplicare ar fi prea scurt, că zeloşii activişti utecişti şi „patrioţii” diplomaţi ai lui Ceauşescu au fost scoşi în ultimul moment dintre lustrabili (farmecele Securităţii!), că „dinozaurii” s-au ales oricum cu sacii în căruţă şi că nea Nelu tot cu sepepişti şi girofar va face turul României etc. Aşa este, dar semnificaţia istorică a unui asemenea moment are o infinit mai mare însemnătate decât gândurile noastre neîmplinite. România s-a identificat, în sfârşit, printre naţiunile care, prin lege(!), condamnă comunismul!

Resortul principal al unei asemenea realizări a fost, depun mărturie, supraomenescul sacrificiu al lui Teodor Mărieş (peste 100 de zile de greva foamei!), în faţa căruia au cedat până la urmă îndărătnicii (doar atât?!) noştri politicieni. Mă plec cu recunoştinţă în faţa preşedintelui Asociaţiei 21 Decembrie 1989!

Acum douăzecişiunu de ani, băteam drumurile ţării cu Proclamaţia în mâini şi încercam să arăt oamenilor ce înseamnă şi ce importanţă are pentru români Punctul 8. A trecut atât amar de vreme şi, mai cu chiu, mai cu vai, au înţeles. Daţi-mi voie să mă bucur! Chiar şi atât de târziu…

Doru BRAIA