Asociația 21Decembrie 1989

Asadar Ion Iliescu a ajus la concluzia ca a sosit momentul propice pentru suspendarea lui Traian Basescu. Omul care a prelungit regimul comunist dupa ce a patronat lichidarea fizica a predecesorului sau, personajul direct si fara dubiu responsabil pentru sangeroasa mineriada din 13-15 iunie 1990, sponsorul din umbra al scenariilor cu teroristi soldate cu moartea a peste o mie de oameni, iese din nou in arena si cere capul lui Traian Basescu.  Daca exista vreo indoiala privind coniventele dintre Ion Iliescu si patronul Antenelor ori cel al Realitatii, proba actuala este de o orbitoare limpezime.  Iata calculele strategice ale lui Ion Iliescu. Este evident vorba de un proiect menit sa destabilizeze sistemul politic pentru a recupera pozitiile pierdute si pentru a-l elimina din joc pe principalul adversar al oligarhiei pesedisto-penelista:

“Noi, in 2007, ne-am grabit cu suspendarea presedintelui si asta lui i-a dat un nou imbold, o noua forta morala. Acum situatia este invers. Acum populatia are motiv, ar vota pentru suspendare (…). Deci, niste alegeri anticipate care ar schimba majoritatea parlamentara. Pasul urmator – sa avem si alegeri prezidentiale anticipate”, afirma Iliescu in inregistrare, care, potrivit postului Antena 3, este din sedinta Comitetului Executiv National al PSD de luni.

Pe blogul Politeia, Theophyle propune o excelenta analiza a mentalului lui Ion Iliescu.  Ion Iliescu este promotorul propriei viziuni despre socialism, asemeni celui care i-a fost candva mentor si protector, Nicolae Ceausescu. Diferite ca grad de sofisticare, socialismul lui Ceausescu si cel al lui Iliescu sunt ambele indatorate autoritarismului manicheist de tip bolsevic. Ambele au fost marcate de aversiunea viscerala pentru pluralism. In cazul lui Ion Iliescu, actualele declaratii sugereaza o revenire la pasiunile anilor 1945-1946 cand participa cu ardoare la distrugerea democratiei romanesti.

Ceea ce-l irita cel mai mai tare pe Ion Iliescu in cazul Basescu este exact efortul de cladire a statului de drept, deci opusul propriilor sale stradanii intru perpetuarea hegemoniei neo-nomenklaturii profitocratic-spoliatoare.
Ion Iliescu este albatrosul (piatra de moara) legat de gatul unei posibile, dar inexistente stangi romanesti in sensul real al cuvantului.  Proclamat formatiune de stanga, PSD-ul s-a miscat oarecum in acea directie in vremea lui Adrian Nastase care nu a stiut cum sa scape de asocierea cu imaginea de partid urmas al PCR.   In decembrie 2006, atunci cand a condamnat condamnarea dictaturii comuniste, PSD-ul si-a afisat fara jena nu doar ereditatea, ci si adevaratele, nedezmintitele atasamente.  In 2004, in volumul Marele soc, Ion Iliescu admitea ca bilantul comunismului in secolul al XX-lea a fost unul globalmente negativ.  Cred ca a regretat amarnic acea declaratie.  In orice caz, nu a rostit-o niciodata inainte si nu a mai repetat-o.

Cind citesc comentariile adeseori erudite ale unor neo-stangisti (“marxismul transilvan”), ma intreb cum vad ei subiectul Iliescu. Pentru ca, oricat ar dori sa se emancipeze de mostenirile stanjenitoare ale bolsevismului de dinainte si de dupa 1989, oricat ar invoca scrierile lui Benjamin, Zizek si Agamben, nu o pot face in chip credibil  fara a se delimita definitiv si transant in raport cu acest Deng Xiaoping al Romaniei (ma gandesc la Deng care a ordonat masacrul din Piata Tienanmen, la supravietuitorul de profesie, la dictatorul impenitent care a acceptat ceea ce se cheama market Leninism, care, at the end of the day, desi oximoronic, tot leninism este). Exista un socialism al lui Ion Iliescu, succesorul socialismului lui Ceausescu. O stanga veritabila romaneasca trebuie sa se separe fara inutile menajamente de aceasta nefasta povara.

Suspendarea lui Traian Basescu in 2007 a fost un puci parlamentar organizat de o coalitie a revansei, amoralitatii si coruptiei. Se pare ca Ion Iliescu, cel care a condus junta instalata la putere in decembrie 1989, incearca sa-l repete.

http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/09/01/revolutiile-lui-iliescu/

Joi, 2 septembrie, la ora 12:30, la sediul Asociatiei 21 Decembrie 1989, str. Batistei nr. 24 A, va avea loc o conferinta de presa avand ca subiect publicarea on-line a Raportului-Rechizitoriu despre Fratricidul din 13-15 iunie 1990,  elaborat de Asociatia  21 Decembrie 1989 (presedinte: Teodor Maries) – Departamentul pentru analiza crimelor neocomunismului in Romania,  in parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc.

Raportul-rechizitoriu a fost coordonat de conf.dr. Sorin Iliesiu, membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989 si dr. Alin Rus, antropolog, membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989.

Peste 80.000 de pagini de documente din dosarul 75/P/1998 stau la baza acestui raport-rechizitoriu.  Copia  integrală a acestui dosar a fost obţinută prin dispoziţia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg.  Punerea la dispoziţie a acestei copii a fost tergiversată un an şi jumătate de autorităţile române.  Datorită refuzului acestora de a pune în aplicare dispoziţia CEDO, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, TEODOR MĂRIEŞ, a recurs, în 2010, la un protest extrem – 78 de zile de grevă a foamei, în urma căruia a fost obţinută copia integrală a dosarului, la 20 de ani de la evenimente.

La 13 iunie 2009 am scris urmatoarele randuri pe care le reiau aici multumindu-le autorilor pentru includerea lor in preambulul noii versiuni:

„Raportul coordonat de Sorin Ilieşiu (n.r.: versiunea din 2009) se situează în prelungirea logică şi firească a documentului pe baza căruia preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist din România drept ilegitim şi criminal. Cu minuţioasă pasiune, îmbinând obiectivitatea cu o atitudine critică în raport cu samavolniciile, abuzurile, uzurpările, imposturile specifice regimului de restauraţie FSN şi simbolizat de Ion Iliescu, acest Raport deschide, o sper din suflet, acea dezbatere naţională fără de care rămânem blocaţi în derizoriul mlăştinos al minciunii.”