Asociația 21Decembrie 1989

Urmăriți-ne pe:

Profesorul Vladimir Tismăneanu se solidarizează din nou cu Teodor Mărieş

Comunicat de presă al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

Profesorul Vladimir Tismăneanu se solidarizează din nou cu Teodor Mărieş

Prezentăm textul de solidarizare cu Teodor Mărieş – aflat în greva foamei pentru Adevărul despre crimele istoriei recente – publicat acum câteva minute de dl. Vladimir Tismăneanu pe propriul blog: http://tismaneanu.wordpress.com/

Reluăm în continuare textul publicat în 20 sept.2009 de dl. Vladimir Tismăneanu referitor la gestul extrem din toamna anului trecut.

Dl. Vladimir Tismăneanu este profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland din SUA, specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor şi mişcărilor revoluţionare ale secolului XX. În 2006 a fost preşedinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, iar din 2007 este preşedintele Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Foamea de adevar: Solidaritate cu Teodor Maries

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/02/05/foamea-de-adevar-solidaritate-cu-teodor-maries-ana-blandiana-si-romulus-rusan/
05/Feb/2010

De Vladimir Tismăneanu

Am scris pe acest blog si o scriu din nou: revendicarile lui Teodor Maries, imbratisate de societatea civila romaneasca, sunt absolut justificate. Mi-am exprimat si imi exprim solidaritatea cu un om care, cu eroica, sublima demnitate, refuza sa consimta la perpetuarea neadevarului si a uitarii. Presedintele Traian Basescu l-a vizitat pe Teodor Maries anul trecut, in prima perioada de greva a foamei, a cerut desecretizarea si predarea rapida a dosarelor Revolutiei.  Au urmat cunoscutele amanari, negari, tergiversari, refuzuri. Vointei politice a presedintelui i-au fost contrapuse indoielnice justificari legaliste pentru a bloca cunoasterea adevarului. Nu exista concordie sociala intemeiata pe minciuna.  Nu exista reconciliere bazata pe fraude semantice lipsite de orice rusine.  Iertarea este de neconceput acolo unde nimeni nu se caieste.

Teodor Maries este din nou in greva foamei: e foamea de justitie, de onoare si de adevar.  In numele acestor valori, statul roman, care a condamnat comunismul prin cea mai autorizata voce a sa, poate sa actioneze. Este ceea ce cer Ana Blandiana si Romulus Rusan, ceea ce cer si asteapta toti prietenii societatii deschise. (VT)

Secvente ale barbariei: noua mineriada in actiune

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/20/secvente-ale-barbariei-noua-mineriada-in-actiune/

20 Sep. 2009

De Vladimir Tismăneanu

Doru Maries si colegii sai cer adevarul despre mortii de la revolutie, despre ceea ce s-a petrecut in 13-15 iunie 1990. Au tot dreptul sa o faca. Sunt profund tulburat de starea in care a ajuns Maries. L-am intalnit in decembrie 2006, omul arata acum ca propria sa umbra. A disparut in Romania simtul solidaritatii cu victimele? Suntem toti anesteziati moral? Cu notabila si meritoria exceptie a Rodicai Culcer, tacerea din jurul acestui caz este asurzitoare.  De ce tac ziarele? De ce tac agentiile de stiri? Nu este greva foamei a lui Doru Maries newsworthy?  Ce complicitati inavuabile functioneaza acum?  Sunt intrebari legitime, iar raspunsul ma cam infioara. Ce conteaza promisiunile electorale ale lui Sorin Oprescu, Mircea Geoana si Crin Antonescu, intens mediatizate,  in raport cu un om care este gata sa moara de foame pentru a obtine adevarul? Asumandu-mi riscul de a fi din nou stigmatizat drept “intelectual cu suflet de sluga”, o spun deschis: Traian Basescu a actionat si actioneaza. Ceilalti “prezidentiabili” au decis sa ignore subiectul.  Si nu spre cinstea lor.

Toti intelectualii, toti oamenii onesti din Romania trebuie sa protesteze impotriva incercarilor de a eluda, de a escamota, de a bagateliza, de a oculta aceste fapte care au marcat tragic istoria romaneasca din ultimele doua decenii. Democratia din Romania va ramane una apocrifa, esential falsa, cata vreme se va perpetua tacerea din jurul acelor violente organizate sistematic de catre detinatorii puterii post-ceausiste.

(…) Societatea civila trebuie sa-si faca auzit glasul. Exista intotdeauna in istorie o clipa a scadentei. Nu ma indoiesc ca ea este iminenta si in Romania.