Asociația 21Decembrie 1989
Apel către Preşedinte şi către Primul Ministru
la 101 zile de grevă a foamei pentru Adevăr
Teodor Mărieş – 6 februarie 2010.
Apel semnat de 37 de organizaţii civice şi sindicale
EXCELENŢELOR LOR
D-lui TRAIAN BĂSESCU – PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
D-lui EMIL BOC – PRIM-MINISTRU
7 februarie 2010
Stimate Domnule Preşedinte al României, stimate Domnule Prim-Ministru,
Teodor Mărieş se află astăzi într-a 101-a zi de grevă a foamei pentru Adevăr: 74 de zile anul trecut (4 aug. – 18 oct.) şi 27 de zile în acest an (12 ian. – 7 feb.).
Raportat la înălţimea lui de 1,83 m, greutatea acestuia a scăzut astăzi 7 februarie la aproape 60 kg. Este extrem de îngrijorător.
Medicii consideră că Mărieş este expus unui risc enorm având în vedere că a reînceput greva foamei nefiind restabilit decât în mică măsură. Anul trecut, când a început greva, Mărieş avea 83 kg. În 12 ianuarie a.c., când a reînceput-o, avea doar 67 kg. Menţionăm că în istoria universală au existat exemple de protestatari care au murit după un număr de zile de grevă a foamei cuprins între 52 şi 74.
Excelenţele voastre,
Nu avem dreptul să asistăm pasivi la stingerea unui om care îşi riscă sănătatea şi viaţa pentru Adevărul despre genocidul din 1989 şi fratricidul din 1990, pentru împlinirea celor mai importante deziderate ale societăţii româneşti clamate zadarnic de 20 de ani.
Noi, cele 37 de organizaţii civice şi sindicale semnatare ale acestui apel, ne exprimăm solidaritatea cu Teodor Mărieş, alături de personalităţi precum Ana Blandiana, Vladimir Tismăneanu, Monica Macovei, Sorin Ilieşiu, Romulus Rusan, Dorin Tudoran, Valeriu Stoica, Radu Filipescu, Ioan Stanomir, Lucia Hossu-Longin, Rodica Culcer, Mihai Şora, Ion Caramitru, Doina Jela, Neagu Djuvara, Nicolae Prelipceanu, Liviu Antonesei, Florian Mihalcea, Octav Bjoza, Marius Oprea, Ştefana Bianu, Ştefan Niculescu Maier, Smaranda Enache, Petru Clej, Steven Bonica, Răzvan Savaliuc.
Stimate Domnule Preşedinte,
Teodor Mărieş se află în greva foamei pentru Adevăr şi Dreptate în locul nostru al tuturor, inclusiv în locul Dvs care aţi jurat pentru Dreptate şi Adevăr.
Teodor Mărieş îşi riscă sănătatea şi viaţa pentru adevărul juridic despre cea mai mare crimă comunistă din istorie în contextul internaţional dat, crimă pe care aţi condamnat-o în 18 Decembrie 2006 în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României: genocidul din decembrie 1989 cu peste 1100 de morţi şi peste 3300 de răniţi, în condiţiile în care în celelalte ţări foste comuniste, inclusiv în URSS, comunismul a căzut fără o picătură de sânge.
Stimate Domnule Preşedinte,
În actul său de reintrare în greva foamei, Teodor Mărieş a scris următoarele: „Solicit medierea de către Preşedintele României, Domnul Traian Băsescu, în virtutea prerogativelor constituţionale ce-i revin, a unei întâlniri între o delegaţie a Societăţii Civile şi reprezentanţii instituţiilor abilitate.”
Vă cerem, Domnule Preşedinte, să nu riscaţi viaţa lui Mărieş şi să mediaţi în virtutea prerogativelor constituţionale ce vă revin, cât mai curând cu putinţă, această întâlnire care – suntem convinşi – va face posibilă soluţionarea revendicărilor.
Stimate Domnule Preşedinte, aveţi onoarea şi datoria de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. Dar spre ruşinea României, Justiţia calcă în picioare tocmai raţiunea ei de a fi: aflarea Adevărului şi înfăptuirea Dreptăţii pentru care aţi jurat şi pentru care aţi fost ales Preşedinte.
Domnule Preşedinte, aţi jurat că vă veţi dărui toată puterea şi priceperea „pentru propăşirea spirituală a poporului român”.
Dar poate exista bunăstare morală când Justiţia ascunde deliberat adevărul despre crime genocide şi fratricide? Poate exista moralitate când Justiţia nu trimite în judecată autorii unor asemenea crime?
Domnule Preşedinte, aţi jurat că veţi apăra “democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor”.
Dar Domnule Preşedinte, democraţia este imposibilă în situaţia în care un drept fundamental al cetăţenilor, prevăzut în Constituţie, este batjocorit programatic de 20 de ani: „dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”.
Este echitabilă ocultarea deliberată a adevărului chiar de către Justiţie? Este rezonabil ca nici măcar după 20 de ani cauzele să nu fie soluţionate şi vinovaţii să nu fie nici măcar trimişi în judecată, darmite pedepsiţi?
Excelenţele voastre,
România este dezonorată în cel mai înalt grad pentru faptul că la 20 de ani de la evenimente, Justiţia română blochează prin Parchetul general accesul la adevărul despre cele mai terifiante crime neocomuniste ale istoriei mondiale, crime înfăptuite în ţara noastră într-un context internaţional prin excelenţă nonviolent: genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990.
Nu ne vine să credem că Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, a fost forţat cu cinism de către conducerea Parchetului general să reînceapă calvarul grevei foamei.
Acum, Parchetul general îi predă lui Mărieş “cu ţârâita” fascicule din dosarele Revoluţiei din care au fost sustrase file. Cei care tergiversează deliberat speră că Mărieş va muri înainte de a trebui să-i fie predate cele mai importante probe ale crimelor istorice?
De ce, timp de aproape trei luni în care Mărieş a fost în refacere parţială după greva foamei din toamna anului trecut, Parchetul general nu i-a predat absolut nici un document? Menţionăm că perioada de refacere parţială a fost între 19 oct. 2009 şi 11 ian. 2010.
De ce Parchetul general nu a predat copia integrală a dosarului Revoluţiei şi a dosarului Mineriadei încă din februarie 2009 (!), conform dispoziţiei Înaltei Curţi de la Strasbourg comunicată Guvernului României încă din toamna anului 2008?
Ne aflăm în faţa unei tentative de crimă cu premeditare împotriva lui Teodor Mărieş, comisă de reprezentanţi ai aşa-zisei Justiţii pentru a salva criminalii de acum 20 de ani?
Subliniem că argumentul necesităţii desecretizării unor documente este fals întrucât nu există probe ale secretizării acestora.
Excelenţele voastre,
Crimele terifiante din ’89 şi ’90 reprezintă cea mai mare tragedie din istoria României. Pot fi secrete probele unor asemenea crime istorice?
Aşa-zisa secretizare a acestor crime înseamnă încă o crimă faţă de poporul român: crima de a îngropa adevărul cu scopul salvării criminalilor.
Domnule Prim-Ministru, guvernul României nu are voie să fie complice la o asemenea crimă şi nu are dreptul sfideze dispoziţia CEDO.
Excelenţele voastre,
Conform actului oficial de reintrare a lui Teodor Mărieş în greva foamei, primul motiv al protestului este tergiversarea finalizării predării integrale a copiei dosarului 97/P/1990 (dosarul genocidului din decembrie ’89), conform dispoziţiei CEDO şi, pe acelaşi principiu, predarea integrală a copiei dosarului 75/P/1998 (dosarul fratricidului din iunie ’90) către Asociaţia 21 Decembrie 1989 ca parte reclamantă la CEDO.
Cerem ca această dispoziţie a Înaltei Curţi de la Strasbourg să fie respectată integral şi imediat de către Parchetul general.
În caz contrar, cerem din nou demiterea vinovaţilor pentru tergiversarea programatică a predării documentelor: Laura Codruţa Kovesi – procuror general, Tiberiu Niţu – prim-adjunct al procurorului general, Ion Vasilache – şeful Secţiei Parchetelor Militare, Marius Iacob – şeful secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Subliniem din nou că vom solicita cercetarea penală a reprezentanţilor aşa-zisei justiţii care ocultează adevărul tergiversând deliberat atât predarea documentelor cât şi trimiterea în judecată a autorilor de genocide şi fratricide.
Excelenţele voastre,
Al doilea motiv al protestului este neîndeplinirea dezideratelor societăţii româneşti exprimate ca priorităţi naţionale încă din zilele Revoluţiei. Considerăm că cel mai important deziderat al revoluţiei române a fost exprimat prin sloganul „FĂRĂ COMUNIŞTI!” scandat la Timişoara încă din primele zile ale revoluţiei. La Bucureşti, sloganul a fost scandat începând din 22 Decembrie 1989, imediat după fuga lui Ceauşescu. Subliniem că punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara – adevarata cartă a revoluţiei – exprimă acest deziderat.
Cerem din nou adoptarea cât mai curând posibil a legii lustraţiei, votată de Senat încă din aprilie 2006 şi blocată de Camera Deputaţilor. În cazul neadoptării legii lustraţiei, cerem din nou demiterea D-nei Roberta Anastase din PD-L şi din fruntea Camerei Deputaţilor.
* * *
Prezentăm încă o dată opinii ale unor personalităţi de prestigiu faţă de principala revendicare a lui Teodor Mărieş:
Ana Blandiana (1 febr. 2010):
„Stimate Domnule Preşedinte al României,
Vă scriu, în calitatea mea de preşedinte fondator al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet, în legătură cu greva foamei în care a reintrat Teodor Mărieş pentru a obliga justiţia română să se supună hotărârii CEDO de predare a dosarelor revoluţiei organizaţiei „21 Decembrie” şi a face astfel un prim pas spre aflarea adevărului despre un moment esenţial al istoriei noastre recente.
Indiferent dacă au fost ucişi de către cei ce n-au avut curajul să-l părăsească pe Ceauşescu sau de către cei care au avut nevoie de crime pentru a-l moşteni, morţii revoluţiei sunt victime ale comunismului, iar dumneavoastră sunteţi cel ce a dat citire în Parlamentul României, la 18 decembrie 2006, actului de condamnare a comunismului.
Fără deschiderea arhivelor şi fără eradicarea minciunii pe care s-a întemeiat şi care a întreţinut puterea primilor ani de după ’89, acest act ar rămâne o formă fără fond.
„Cazul Mărieş” nu pune în discuţie doar viaţa unui om, ci însăşi existenţa statului de drept care ar trebui să fie ţara al cărei preşedinte sunteţi.
Stimate Domnule Preşedinte, Albert Camus spunea că libertatea este dreptul de a spune adevărul. Vă scriu cu speranţa că veţi reuşi, la începutul acestui al doilea mandat al Dvs., să daţi românilor libertatea şi în acest sens.”
Romulus Rusan – fost membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (1 febr. 2010):
„Stimate Domnule Preşedinte al României,
Tocmai în aceste zile lucrez la finalizarea unui dicţionar al celor decedaţi în închisorile, lagărele de muncă, deportările şi locurile de domiciliu forţat, incluzând peste 20 000 de victime ale comunismului. Partea finală a acestei Cărţi a Morţilor este dedicată celor peste 1100 de morţi în timpul evenimentelor din decembrie 1989.
Ceea ce m-a izbit parcurgând, nume de nume, acest imens pomelnic al celor ce şi-au pierdut viaţa în numele libertăţii este marea lor diversitate: adolescenţi şi pensionari, muncitori şi artişti, femei casnice ucise în locuinţa lor sau militari în termen împuşcaţi în urma unor ordine haotice. Toţi îşi cer dreptatea, după ce s-au sacrificat pentru libertate.
Dacă mă gândesc bine, este cea mai mare densitate de oameni ucişi într-un termen atât de scurt: din 17 decembrie până spre sfârşitul lui decembrie 1989.
Iată de ce vă rog ca, în continuarea demersurilor pe care le-aţi întreprins cu câteva luni în urmă, să faceţi tot ce intră în prerogativele Dvs. prezidenţiale pentru ca dosarele revoluţiei să fie redate în întregime celor ce au obţinut acest drept de la CEDO: revoluţionarilor români.
Preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, dl Teodor Mărieş, a declarat din nou greva foamei, după ce mai parcursese acest calvar, timp de 74 de zile, cu puţin timp în urmă. Scopul său este de a obţine ultimele pagini necesare pentru ca dosarul revoluţiei să fie complet.
Sunt convins că veţi fi alături de el, după cum sunt toţi ce iubesc libertatea şi dreptatea.
Vă mulţumesc, Romulus Rusan”.
Vladimir Tismăneanu (5 febr. 2010): „Revendicarile lui Teodor Maries, îmbrăţişate de societatea civilă românească, sunt absolut justificate. Mi-am exprimat şi îmi exprim solidaritatea cu un om care, cu eroică, sublimă demnitate, refuză să consimtă la perpetuarea neadevărului şi a uitării. Preşedintele Traian Băsescu l-a vizitat pe Teodor Mărieş anul trecut, în prima perioadă de grevă a foamei, a cerut desecretizarea şi predarea rapidă a dosarelor Revoluţiei. Au urmat cunoscutele amânări, negări, tergiversări, refuzuri. Voinţei politice a preşedintelui i-au fost contrapuse îndoielnice justificări legaliste pentru a bloca cunoaşterea adevărului. Nu există concordie socială întemeiată pe minciună. Nu există reconciliere bazată pe fraude semantice lipsite de orice ruşine. Iertarea este de neconceput acolo unde nimeni nu se căieşte.
Teodor Marieş este din nou în greva foamei: e foamea de justiţie, de onoare şi de adevăr. În numele acestor valori, statul român, care a condamnat comunismul prin cea mai autorizată voce a sa, poate să acţioneze. Este ceea ce cer Ana Blandiana şi Romulus Rusan, ceea ce cer şi aşteaptă toţi prietenii societăţii deschise”.
Dorin Tudoran (5 febr. 2010): „Excelenţei Sale Domnului Traian Băsescu – Preşedintele României.
Excelenţă, Ați promis la începutul celui de al doilea mandat că veți fi președintele tuturor românilor. V-am crezut, continuu să vă cred și doresc să am încredere în dumneavoastră în anii ce vin.
A fi astăzi șeful statului român înseamnă a fi, deopotrivă, președintele românilor scăpați cu viață în decembrie 1989 ca și al celor uciși atunci.
Cei care v-au votat au pus în mâinile dumneavoastră și liniștea pe care o așteaptă morții lor. Cei care nu v-au votat așteaptă și ei liniște pentru morții lor. Cine nu își îngroapă morții cum se cuvine nu merită să trăiască.
Dați celor uciși liniștea pe care nu și-o găsesc; celor vii – liniștea că merită să trăiască.
Fiți cel ce oferă României șansa de-a nu mai sări dintr-o obsesie în alta. Altfel ne transformăm într-un popor de somnambuli și, odată ajunși pe streașina casei, abisul ne poate înghiți în orice clipă.
Celor ce au ucis la ordin, oferiți-le liniștea că nu li se va mai da vreodată un asemenea ordin. Celor ce au ordonat să se tragă în semenii lor, oferiți-le certitudinea că știm cine sunt, dar și liniștea că în ei sau în urmașii lor nu se va trage vreodată.
Timp de peste două decenii, reconcilierea națională a fost imposibilă fiindcă a fost propusă tocmai de cei ce au victimizat. Reconcilierea națională nu poate fi oferită decât de victime.
Fiți cel ce mediază trecerea ramurei de măslin din mâna celor crucificați în mâna celor ce au crucificat. Câtă vreme în România o mână tremură de indignare și alta de teamă, reconcilierea națională rămâne un motiv de spaimă, nu unul de liniște.
Fiți cel ce dă acestei țări șansa de a nu mai tremura, căci ușa spre normalitate aproape că a sărit cu totul din balamale.
Vă mulțumesc, Dorin Tudoran, Washington, DC”
Vladimir Tismăneanu (sept. 2009): „Doru Mărieş şi colegii săi cer adevărul despre morţii de la revoluţie, despre ceea ce s-a petrecut în 13-15 iunie 1990. Au tot dreptul să o facă. (…) Toţi intelectualii, toţi oamenii oneşti din România trebuie să protesteze împotriva încercărilor de a eluda, de a escamota, de a bagateliza, de a oculta aceste fapte care au marcat tragic istoria românească din ultimele două decenii. Democraţia din România va ramâne una apocrifă, esenţial falsă, câtă vreme se va perpetua tăcerea din jurul acelor violenţe organizate sistematic de către deţinătorii puterii post-ceauşiste. (…) Există întotdeauna în istorie o clipă a scadenţei. Nu mă îndoiesc că ea este iminentă şi în România”.
Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei (oct. 2009): “Copia integrală a documentelor din dosarul revoluţiei trebuie pusă la dispoziţia reclamantului – Teodor Mărieş şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 – de către autorităţile române pentru că reclamantul trebuie să aibă acces la aceste documente pentru a-şi face apărarea în faţa CEDO şi pentru că reclamantul trebuie să fie pe poziţii de egalitate cu autorităţile care au aceste documente”.
Valeriu Stoica, fost ministru al Justiţiei, profesor universitar de drept (oct. 2009): “Conducerea Parchetului trebuie să dispună predarea copiei integrale a dosarului Revoluţiei către reclamanţii la CEDO – Teodor Mărieş şi Asociaţia 21 Decembrie 1989”.
Ioan Stanomir, profesor universitar de drept (oct.2009): “Este nevoie, mai mult decât oricând, de intrarea în legalitate, prin acceptarea deciziei CEDO referitoare la predarea copiei integrale a dosarului Revoluţiei către reclamanţi. Gestul d-lui Mărieş nu trebuie să rămână fără consecinţe, căci nu putem ignora sacrificiul domniei sale”.
7 februarie 2010 – la 101 zile de grevă a foamei pentru Adevăr
Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului
Societatea Timişoara, Florian Mihalcea – Preşedinte
Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv
Asociaţia 21 Decembrie 1989, Carmen Alexandrescu şi Gabriel Hârtopanu – Vicepreşedinţi
Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, Antonie Popescu
Fundaţia „Memorialul Durerii”, Lucia Hossu-Longin – Preşedinte
Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte
Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban – Preşedinte
Fundaţia Culturală Timpul, Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte
Fundaţia Culturală Memoria – filiala Argeş, prof.univ.Ilie Popa – Preşedinte
Fundaţia Icar, Dr. Camelia Doru – Preşedinte
Grupul de acţiune Noii Golani
Romanian-American Network Inc. NGO – Chicago, SUA – Steven V. Bonica – Preşedinte
Asociaţia Cives, Ioan Roşca – Preşedinte
Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros – Vicepreşedinte
Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte
Organizaţia luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, I.Leşu – Preşedinte
Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte
Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte
Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte
Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte
L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte
Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte
Consiliul Român American, Neculai Popa – Preşedinte
Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte
Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte
Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte
Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte
Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte
Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte
Grupul văduvelor de eroi martiri
Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din România
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara
Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte