Asociația 21Decembrie 1989
Vladimir Tismaneanu februarie 18, 2012
Nimic nu valoreaza cat o viata de om: Solidaritate cu Doru Maries si colegii sai
M-am gandit adeseori la semnificatia cuvintelor lui André Malraux: “O viata de om nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cat o viata de om”. Unul dintre acesti oameni exemplari este Doru Maries, presedintele Asociatiei “21 Decembrie”, un lider al societatii civile reale, nu al celei ostentative, contrafacute si stridente. Ion Iliescu nu-i poate ierta lui Doru Maries consecvenţa cu care cauta sa afle adevarul despre Revolutia din decembrie 1989 si despre mineriade. L-a atacat imund in repetate randuri, l-a numit “puslama” si “impostor”, ceea ce pentru Maries si prietenii sai este semnul, hartia de turnesol care probeaza ca ca fac ceeace trebuie facut. Pana acum cateva zile nu stiam de noua greva a foamei declansata de Doru Maries, nu stiam ca i s-au asociat inca trei colegi. Nu pot citi toate ziarele si sursele de stiri, dar sunt uimit ca n-am vazut aproape nimic pe acest subiect, deloc banal, sa recunoastem. Ba chiar tragic.
Nu cred ca exista ratiuni reale pentru a amana sine die reluarea discutiilor in Parlament privind legile legate de o autentica decomunizare. Nici frigul, nici nametii, nici criza economica, nici starea de lehamite nu pot justifica ignorarea grevei foamei, aceasta actiune disperata menita sa spuna celor amnezici, indiferenti si abulici: Ajunge!
Recomand aici articolul doamnei Anca Cernea, presedinta Fundatiei “Ioan Barbus”:
Considerăm deasemenea că adoptarea acestor legi trebuie să fie continuarea firească a condamnarii comunismului drept un regim ilegitim și criminal de către Președintele Băsescu în 2006. Acest act oficial s-a lovit de o furioasă împotrivire, nefiind doar un act simbolic, ci deschizând oportunitatea lansării unei serii de actiuni concrete – politice, legislative, educative, de investigații istorice, dar și penale, etc. Nu este o luptă ușoară, tentativele disperate ale vechilor structuri de a-și apăra privilegiile, de a discredita și împiedica prin orice mijloace demersurile pentru aflarea adevărului și înfăptuirea justiției au luat dimensiuni de-a dreptul grotești. Nu este de mirare. Dar asta nu trebuie să ne descurajeze, dimpotrivă.
Încă din timpul Revoluției din decembrie 89, și în mod constant, în anii de după aceea, Teodor Mărieș a luptat cu dăruire și cu spirit de sacrificiu pentru dezvăluirea acestui adevăr. I se datorează în cea mai mare măsură victoria de la CEDO, prin care s-a obținut, în sfârșit, accesul la o parte din dosarele revoluției, informații de o importanță crucială pentru elucidarea modului în care a fost pusă la cale, în dauna și împotriva voinței acestei națiuni, perpetuarea la putere a vechilor structuri și instaurarea regimului Iliescu – principalul artizan al acestei uriașe manipulări, ale cărei consecințe ne apasă și astăzi.
Îi mulțumim pentru toate acestea lui Teodor Mărieș, îl asigurăm că îi suntem alături.
Dar îi adresăm în același timp apelul creștinesc și rugămintea insistentă să renunțe la greva foamei, să nu-și mai pună în pericol viața și sănătatea. Avem nevoie ca astfel de oameni să fie aici, să lupte în continuare pentru adevăr și normalitate.