Pozitii ale membrilor de onoare si simpatizanti ai Asociatiei 21 Decembrie 1989

Asociatia 21 Decembrie 1989 respecta dreptul la libera opinie a tuturor membrilor sai.

Membri, membri de onoare si simpatizanti ai Asociatiei, isi exercita dreptul la libera exprimare in conformitate cu propria constiinta.

Dreptul la libertatea cuvantului l-am castigat cu sange in 21 – 22 Decembrie 1989, pentru noi si intregul popor roman.

Biroul de Presa

Asociatia 21 Decembrie 1989

O dezamăgire ireversibilă

Traian Băsescu e singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard.

Chiar şi adversarii lui Traian Băsescu admit, uneori, cu voce scăzută, că omul are unele calităţi: „instinct” politic, „abilitate”, talent manipulator. Fapt e că e greu să nu-i recunoşti preşedintelui inteligenţa nativă, capacitatea de a fi, în anumite circumstanţe, „simpatic” în varianta „băiat de gaşcă”, precum şi o redutabilă „îndemânare” publică. Dar după ieşirea inutilă, inexplicabilă, ridicolă, grosolană de săptămâna trecută, am început să mă îndoiesc până şi de ceea ce, până acum, îl făcea prizabil, după principiul „răului mai mic”. Este Traian Băsescu un politician abil? E „instinctul” lui o virtute sau mai curând un handicap? Până la urmă, calitatea unui „conducător” – ca orice faptă omenească – se judecă după rezultate. Se poate numi un bun politician cineva care a reuşit, în câţiva ani, să-şi pună în cap toată suflarea naţională? În conflict cu „poporul”, cu opozanţii politici, dar şi cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa, cu unii dintre cei care i-au fost, cu bună-credinţă, apropiaţi, Traian Băsescu e în situaţia de a-şi sabota, prin comportamentul lui, toate deciziile. E singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie „jucător”, nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată. E inteligent, dar inteligenţa lui nu e a unui om de stat care ştie să „combine” pentru a reuşi, ci a unui băiat descurcăreţ, uşor cinic, repezit, sentimental când nu trebuie şi dur în versiune cazonă. „Simpatic”? Da, dar nu ca un om de lume, ci ca un comesean şugubăţ, umoral, practicant al veseliei de chermeză.Traian Băsescu socoteşte că adversarii săi (Antonescu şi Ponta) sunt necopţi, prea fragezi pentru rolul pe care şi-l asumă. Aşa e. Ponta a ajuns general când abia era pregătit pentru gradul de căpitan, iar Antonescu a ajuns prim-solist când abia îşi începuse vocalizele de cântăreţ la strană sau în corul casei de cultură. Dar, din păcate, Băsescu nu reuşeşte nici el să fie „în rol”. Putea fi un bun căpitan de vapor sau un bun manager de şcoală de ofiţeri, dar e depăşit de pălăria preşedinţiei, uriaşă pentru firea şi pregătirea lui. A avut – şi are – noroc, cu haitele de lătrători care îl atacă: atât de rudimentari, atât de porniţi, încât riscă să-i facă un portret de victimă. În loc să-i analizeze la rece faptele, să invite la luciditate publică, preferă să invite la emotivitate populistă şi răget. Înjuratul şi-a găsit înjurători pe măsură.Ar fi multe de spus despre bilanţul preşedinţiei lui Traian Băsescu, singura măsură care contează când e vorba de un politician de vârf. Deocamdată, mă abţin. Dar îi fac, apropo de consideraţiile lui „istorice”, un ultim reproş: a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau. În schimb, alţii au optat pentru sinceritate şi îi felicit cald: Toader Paleologu (în sfârşit la înălţimea tatălui său), Cristian Preda, Mircea Cărtărescu. Dintre gazetari, Andreea Pora şi Cristian Ghinea. Îi asigur, dimpotrivă, de tot dispreţul meu pe cei care – asemenea lui Sergiu Andon – au descoperit că îl iubesc pe Rege, din ură pentru Băsescu.

Andrei Plesu

29 Iunie 2011

Proteste, apeluri, camarilă și “Critica Programului de la Gotha”

Aflu că aș fi semnat ”Apelul” inițiat de Sorin Ilieșiu prin care președintelui Traian Băsescu i se cere să-și prezinte demisia. Mi se fac reproșuri. Răspund: nu l-am semnat. Am semnat un alt document, ”Protestul trădătorilor”, inițiat de istoricul Filip-Lucian Iorga. Un document prin care – spre a-l rezuma — i se cere președintelui să-i prezinte scuze Regelui Mihai I pentru acuzațiile nedrepte pe care i le-a adus. Cum sunt sigur că după această precizare alții îmi vor reproșa că nu am semnat ”Apelul” inițiat de Sorin Ilieșiu, iată câteva gânduri.”Protestul” îi cere președintelui să facă un simplu gest de bun-simț, un gest la îndemâna oricărui om de bună-credință. Am sperat că președintele poate face un gest reparator – al imaginii sale și al nedreptății făcute fostului suveran.”Apelul” îi solicită președintelui să facă un gest de bun-simț istoric. Este o diferență substanțială pe care nu cred că Traian Băsescu este capabil să o anuleze. Președintele ne-a lăsat să înțelegem că, de s-ar fi aflat în situația ce l-a făcut pe rege să abdice, nu ar fi abdicat, de dragul poporului. De aceea, ar fi absurd să-l cred dispus pe Traian Băsescu să cedeze în fața unui ”Apel” care-i cere demisia într-un mod foarte pașnic.”Protestul” este un text care încearcă să puncteze cu precizie o ieșire inacceptabilă și să mențină dezbaterea în zona efectelor pe care le-a declanșat. ”Apelul” este un text mult prea frenetic, din care acuzațiile ”curg râuri”. Se trage în Traian Băsescu din toate pozițiile, din motive de toate felurile. Printre țintași, oameni care strângeau semnături pe alt ”Apel” – cel de realegere a președintelui, de diabolizare a oricăror posibili concurenți electorali ai lui Traian Băsescu și de condamnare a celor ce se îndoiau de înțelepciunea acelui demers pro-Băsescu; unul la fel de frenetic ca ”Apelul” care îi cere azi lui Traian Băsescu să demisioneze.“Protestul”, deși tăios în literă, mi se pare cu mult mai aproape de o temperatură normală pentru corpul de idei  luat în discuție. ”Apelul” se înscrie într-o lungă serie retorică ale cărei puncte de fierbere și de îngheț se află la atât de multe grade diferență, încât corpului de idei i se aplică un soi de paralizant duș scoțian. Între fierbintele partizanat pro-Băsescu și dezavuarea exterminatoare a aceluiași Traian Băsescu temperatura normalității în care trebuie purtate asemenea dezbateri nu mai este îngăduită. Retorica bombastică ia locul demersului eficient.Încercarea de a sugerea unui om ca Traian Băsescu să prezinte scuze pentru niște vorbe nedrept aruncate în obrazul Regelui Mihai I poate fi un act de naivitate. Gândul că îl poți determina pe același Traian Băsescu să recunoască șuvoiul de vinovății de care îl face responsabil ”Apelul” și a demisiona mi se pare cu totul o utopie. Și cu utopii nu se poate rezolva nimic. Încercările de a forța demisia lui Traian Băsescu din varii motive și pe toate căile mi se pare un spectacol halucinant. Cu atât mai mult, cu cât există o pârghie naturală, caracteristică unui stat de drept, prin care prezența lui Traian Băsescu în fruntea statului să fie evitată – alegerile.Îmi veți spune că Traian Băsescu nu mai poate candida.Mulțumesc. Știam. Dar clonele, suporterii săi necondiționați și membrii camarilei prezidențiale pot. Și se pregătesc în draci să o facă.Aici ajung la un motiv fundamental pentru care nu am semnat ”Apelul”: mi s-a părut minat de o anumită duplicitate. Când un document atât de clocotior nu include nici un cuvânt, nici o umbră de reproș, nici o cerere expresă adresată camarilei ce l-a ajutat pe Traian Băsescu să se înfunde în erori, iar în cazul acuzațiilor nedrepte aduse Regelui Mihai I această camarilă tace sau încearcă să dreagă busuiocul cu lecții despre “stilistică nefericită”, furia demolatoare a “Apelului” mi se pare neconvingătoare.Pe de-o parte se face afirmația: “Orice intelectual adevărat se descalifică dacă nu își exprimă dezgustul față de acțiunile și afirmațiile scandaloase ale dumneavoastră.” Pe de altă parte, nu se observă nici în ”Apel”, nici în alte demersuri inițiate de Sorin Ilieșiu dezgustul față de intelectualii din camarila prezidențială care continuă să tacă, să ne vorbească de o ”stilistică nefericită” sau chiar să îl apere pe Traian Băsescu. Se descalifică prin neexprimarea dezgustului și gașca de intelectuli care a fost pusă în fruntea IICMR după desființarea și apoi comasarea(?) institutelor conduse de Dinu Zamfirescu și Marius Oprea?“Apelul” face afirmații pe care susținătorii celuilalt “Apel” – cel pro-Băsescu, de dinaintea alegerilor din 2004 și 2009 – când le auzeau de la susținătorii altor candidați sau de la oameni încă indeciși cui și, mai ales, de ce să-i dea votul, ștergeau dușumeaua discuțiilor cu ei, acuzându-i de tot felul de orori. Un exemplu, dar nu singurul ce poate fi oferit: “neantizarea flotei”, cum spune “Apelul” de acum. Foștii susținători ai fostului ministru al transporturilor știau de cazul “Flota” și atunci când îi acordau candidatului Traian Băsescu sprijinul lor necondiționat. Și-au adus aminte de el însă abia acum. De ce? Dacă un personaj istoric dispare, dar locul său este luat de un produs al spiritului și literei camarilei sale, sloganul național devine “Să dăm mere, pe pere”.În urmă cu câteva săptămâni, am urmărit discursuile ținute la New Orleans de câțiva dintre republicanii ce s-au hotărât să candideze la prezidențialele de anul viitor împotriva democratului Barack Obama. Mai nimic demn de reținut, cu excepția câtorva idei enunțate de Newt Gingrich, din păcate pentru republicani, un Gingrich gândindu-se prea târziu să candideze la o asemenea funcție.Chiar dacă aș avea șansa să câștig, le spunea Gingrich suporterilor săi, asta nu va însemna nimic, dacă nu vom câștiga și atâtea locuri în Senat, atâtea locuri în Cameră și atâtea locuri de Guvernator. Aceste alegeri, explica el, vor fi alegeri de echipă, nu alegeri pentru un singur loc – cel de la Casa Albă. Singur, chiar și din Casa Albă, nu voi putea mișca lucrurile din loc nici măcar cu un inch.O ieșire din scenă a unui om politic de energia lui Traian Băsescu fără ca ea să includă ieșirea din scenă a cercurilor concentrice care formează azi camarila sa nu va constitui decât o victorie superficială a celor ce nu îl mai doresc pe Traian Băsescu. Când toate tunurile nemulțumirii sunt îndreptate doar  spre Traian Băsescu, România se poate trezi după viitoarele alegeri parlamentare și prezidențiale fără Traian Băsescu în vreun rol politic, dar cu sute, poate chiar mii de mini-Traian Băsescu peste tot, în articulațiile instituționale ale țării.Respect decizia celor peste 25.000 de oameni care au semnat până acum ”Apelul” lui Sorin Ilieșiu așa cum voi respecta și decizia celor care se vor alătura acestui demers. Cunosc măcar câțiva dintre semnatarii de până acum și înțeleg foarte bine de ce această picătură a făcut ca paharul nemulțumirii lor să dea pe dinafară. Cred însă că “Apelul” lui Sorin Ilieșiu nu dovedește înțelegerea unui lucru important: Traian Băsescu nu este doar un om, a devenit o mentalitate. Omul poate să iasă din scenă, mentalitatea are toate șansele să rămână. Camarila unui om este sinistră. Camarila unei mentalități este devastatoare. Aceasta din urmă se înmulțește prin sciziparitate – îi tai un tentacul, în locul lui îi cresc două.Dincolo de lipsa oricărei “declarații de dezgust” față de membrii camarilei prezidențiale, “Apelul” lui Sorin Ilieșiu poartă multe accente prea personale.Autorul “Apelului”  îi reproșează șefului statului că nu a făcut anumite lucruri “așa cum v-am cerut”; îi spune printre altele “Nu ați făcut nimic bun, cu excepția condamnării comunismului. Dar nici aceasta nu ați fi făcut-o dacă timp de un an nu v-aș fi încolțit cu apeluri argumentate și documentate, astfel încât să nu aveți încotro și să răspundeți favorabil.“Sunt sigur că unele dintre lucrurile pe care i le-a cerut activistul civic Sorin Ilieșiu președintelui Traian Băsescu ar fi trebuit făcute dar nu sunt sigur că singurul lucru bun făcut de Traian Băsescu a fost condamnarea comunismului.Cu tot respectul pentru cele multe și bune făcute de Sorin Ilieșiu în toți acești ani de după 1989, somarea unui șef de stat de a-și prezenta demisia nu poate fi articulată (și) pe asemenea pârghii, fără a da de gândit nu doar în legătură cu motivele pentru care președintele este somat să-și prezinte demisia. Dă de gândit și în legătură cu grandomania de care pot fi loviți unii dintre cei ce nu mai suportă grandomania “președintelui jucător”. Asta poate submina definitiv și puținele șanse de succes ale unui demers de acest fel.Vorba lui Sorin Ilieșiu (Karl Marx, Critica Programului de la Gotha, 1875) – “Dixi et salvavi animam meam”.

8 Iulie 2011

Dorin Tudoran

Comunicat

Către excelenţa sa, dl Alexander Churilin

– Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România

Excelenţă, vă rog să comunicaţi scrisoarea de mai jos către excelenţele lor, d-l Dmitri Medvedev – preşedintele Federaţiei Ruse, d-l Vladimir Putin – prim-ministru al Federaţiei Ruse.

Vă mulţumesc.

Bucureşti, 11Iulie 2011

Sorin Ilieşiu

Către excelenţele lor

Dl Dmitri Medvedev – Preşedinte al Federaţiei Ruse

Dl Vladimir Putin – Prim-ministru al Federaţiei Ruse

Excelenţele voastre,

Mă numesc Sorin Ilieşiu. Sunt cetăţean român, autorul apelurilor din 2005 şi 2006 pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului, precum şi autorul scrisorii deschise din 27 iunie 2011 pentru demisia de onoare a preşedintelui Traian Băsescu http://www.antena3.ro/demisiadeonoare, cea mai populară petiţie on-line din istorie, semnată până în prezent de peste 26.000 de cetăţeni.Doresc să subliniez următoarele: românii nu sunt antiruşi; românii sunt doar antisovietici; românii condamnă cu fermitate faptul că fostul „conducător al statului român”, mareşalul Antonescu, s-a aliat cu Hitler şi că în această calitate a declarat război Uniunii Sovietice în iunie 1941 luptând împotriva acesteia timp de trei ani, până la Volga, la Stalingrad. Foarte mulţi români – peste 26.000 dintre ei s-au exprimându-se în scris în acest sens – consideră că preşedintele Traian Băsescu a greşit flagrant în aprecierile făcute recent despre mareşalul Antonescu şi aliatul acestuia Adolf Hitler, despre războiul antisovietic, despre rolul M.S. Regele Mihai în istorie.

Excelenţele voastre,

Vă asigur că românii au admirat întotdeauna arta, cultura şi sufletul poporului rus. Dostoievski, Cehov, Ceaikovski, Bulgakov, Eisenstein, Soljeniţîn sau Tarkovski reprezintă culmi ale umanităţii şi ale spiritului european. Ca urmare, locul Rusiei decomunizate trebuie să fie în inima Uniunii Europene şi a NATO. De peste o mie de ani, România şi Rusia sunt surori în credinţa creştină bizantină şi în cumplita năpastă impusă de comunismul criminal anticreştin şi antiuman.

Inventatorii acestui diabolic exepriment au ales Rusia pentru a-l pune în aplicare. Rusia va renaşte numai dacă va decide să fie vârful de lance al condamnării internaţionale a comunismului. Rusia trebuie să prezinte comunităţii internaţionale propriul raport de ţară referitor la nelegitimitatea şi criminalitatea regimului comunist.

Condamnarea internaţională trebuie făcută în deplină cunoştinţă de cauză, pe baza rapoartelor de ţară, în cadrul uneiconferinţe mondiale, astfel încât toată lumea să cunoască întregul adevăr despre crimele comunismului pentru ca acestea să nu mai fi posibile niciodată şi nicăieri. Aşa am cerut în apelul meu din 17 mai 2006 pentru condamnarera internaţională a comunismului, apel semnat de personalităţi din întreaga lume, inclusiv din Rusia, precum Vladimir Bukovski, Iuri Fedorov, Andrei P. Grigorenko, Dmitri Lenkov, Alexandr Litvinenko, Eduard Kuzneţov(http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html).Subliniez că în urma apelurilor mele din 2005 şi din 2006 http://www.gds.ong.ro/apel.htm, însoţite de un raport neoficial de condamnare redactat de mine http://www.revista22.ro/raport-pentru-condamnarea-regimului-politic-comunist-ca-nelegitim-si-c-2567.html, regimul comunist din România a fost condamnat în 18 decembrie 2006, în baza unui edificator raport oficial de condamnare, de către şeful statului dl Traian Băsescu, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, ca ilegitim şi criminal. Din păcate, au trecut cinci ani iar actul condamnării a rămas fără urmări. Niciuna din măsurile şi legile decomunizării recomandate de raport, nu au fost adoptate de guvern sau de parlament.

Consider că e foarte important să menţionez că am făcut aceste apeluri nu în calitate de fost luptător anticomunist sau disident, ci în calitate de fost membru al partidului comunist.

Excelenţele voastre,

În martie 1918 la Chişinău, după un secol de ocupaţie ţaristă, Parlamentul Basarabiei (provincie românească ce tocmai se declarase independentă de puterea bolşevică, în numele principiului autodeterminării popoarelor) a votat unirea Basarabiei cu regatul României.

În 23 august 1939 a fost semnat Pactul Molotov-Ribentropp dintre Stalin şi Hitler, pact care stipula “interesul” sovietic faţă de statele baltice, estul Poloniei şi Basarabia (provincie a României). În iunie 1940, prin ultimatumul guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei cu toate că ultimele două nu au aparţinut niciodată Rusiei sau Uniunii Sovietice. Populaţia românească a fost supusă la acţiuni de represiune, teroare şi masacre bestiale, elita anticomunistă fiind exterminată.Pentru a-şi elibera fraţii, armata română a declarat război Uniunii Sovietice, în iunie 1941. Aşa cum am mai spus, mareşalul Antonescu a greşit în mod fatal aliindu-se cu Hitler. Armata română, nealiată cu Hitler, trebuia să elibereze nordul Bucovinei şi Basarabia, dar nu trebuia să treacă Nistrul, ci avea datoria să-şi elibereze şi fraţii din Transilvania de nord-est, teritoriu românesc cedat Ungariei în urma dictatului de la Viena din 1940, ordonat de Hitler şi Mussolini la cererea lui Horthy.Din fericire, în 23 august 1944, mareşalul Antonescu a fost arestat la ordinul M.S. Regele Mihai. În aceeaşi zi, regele a declarat război Germaniei alăturându-se coaliţiei antinaziste; armata română şi-a eliberat ţara de trupele germane, apoi a eliberat Transilvania de nord-est ocupată de Ungaria horthystă. În continuare, România şi-a adus întregul potenţial militar şi economic până la sfârşitul războiului antinazist, eliberând Ungaria, Cehoslovacia şi o parte a Austriei. Datorită României, al doilea război mondial a fost scurtat cu cel puţin 6 luni, armata română jertfind pe frontul antinazist viaţa a peste 100.000 de militari, România plasându-se în această privinţă pe locul 4 între naţiunile lumii, după Uniunea Sovietică, Statele Unite şi Marea Britanie.În 1945 Stalin a impus în România un guvern-marionetă dominat de comunişti pentru a sovietiza ţara noastră şi pentru a face posibilă fraudarea uriaşă a alegerilor în favoarea comuniştilor.Guvernul-marionetă din România a trădat interesele naţionale prin acceptarea condiţiilor nedrepte ale Tratatului de pace de la Paris din 1947. Astfel, României nu i se recunoaşte statutul de ţară co-beligerantă conform meritelor în lupta antihitleristă, ci dimpotrivă, guvernul-marionetă a acceptat ca ţara să fie tratată ca învinsă, acceptând să cedezeUniunii Sovietice teritoriile româneşti Basarabia, Bucovina de nord, ţinutul Herţei şi, ulterior, insula Şerpilor. De asemenea, guvernul comunist a acceptat să plătească Uniunii Sovietice despăgubiri în valoare de 300.000.000 dolari şi a fost de acord ca România să fie ocupată în continuare de trupe sovietice pentru încă 90 de zile. Dar armata sovietică de ocupaţie a rămas în România până în 1958, întreţinerea acesteia costând 2 miliarde de dolari.

Excelenţele voastre,

Pactul dintre Stalin şi Hitler, semnat la Moscova la 23 August 1939, a constituit cauza principală a celui de-al doilea război mondial. Acest criminal pact a fost parţial validat de conferinţa de la Yalta din 1945 şi de tratatul de pace de la Paris din 1947, dându-se astfel naştere scindării Europei prin cortina de fier şi războiului rece care a durat peste 40 de ani, precum şi crimelor comuniste în Europa centrală şi de est în perioada 1945-1989.

Excelenţele voastre,

În numele dreptului internaţional, statele-victimă ale acestui pact – România, Republica Moldova, Polonia, Finlanda,Lituania, Letonia, Estonia – împreună cu Rusia ca succesoare a Uniunii Sovietice, ar trebui să decidă la 23 august 2011, la 72 de ani de la semnarea celui mai criminal pact din istorie, înfiinţarea Comisiei internaţionale pentru analiza consecinţelor Pactului Hitler-Stalin asupra statelor-victimă şi asupra popoarelor lor. Această comisie ar urma să elaboreze un raport final în cel mult un an.Cu certitudine, în baza acestui raport, Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui vor fi condamnate la nivel internaţional ca ilegitime şi criminale: în faţa Camerelor Parlamentelor din statele-victimă ale pactului, în Parlamentul European, în Consiliul Europei, în Duma rusă şi în Adunarea generală a O.N.U..Una dintre consecinţele acestei condamnări va fi, fără îndoială, reintegrarea în România, în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale, a teritoriului românesc ocupat prin forţa armată de Uniunea Sovietică în urma pactului Stalin-Hitler: Basarabia, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor; această reintegrare trebuie făcută în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.Despăgubirea morală şi materială a popoarelor şi a ţărilor-victimă ale pactului Stalin-Hitler, faţă de abuzurile, fărădelegile şi crimele comise împotriva acestora şi a cetăţenilor lor, ar urma să fie stabilite de o comisie recunoscută de foruri competente internaţionale.Excelenţele voastre,Europa unită – care trebuie să cuprindă şi Rusia – nu se poate construi pe urmele celui mai criminal pact din istorie.Rusia trebuie să devină vârful de lance al dreptăţii şi al adevărului.Parlamentul European a adoptat cu o largă majoritate, în aprilie 2009, rezoluţia prin care ziua de 23 August – data semnării pactului Stalin-Hitler – a fost declarată Ziua europeană a victimelor stalinismului şi nazismului.

Bucureşti, 11 Iulie 2011

Sorin Iliesiu

Grupul de Dialog Social: Băsescu să-şi ceară

scuze Regelui Mihai

Consiliul de Administraţie al Grupului pentru Dialog Social respinge ca fiind inacceptabile afirmaţiile lui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai şi-i solicită preşedintelui să-şi prezinte scuze pentru “cuvintele ofensatoare”, care constituie un “depapaj grav de la poziţia impusă de funcţie”. “Respingem, ca inacceptabile, afirmaţiile făcute de preşedintele României, domnul Traian Băsescu, referitoare la Majestatea Sa Regele Mihai I şi rolul pe care acesta l-a jucat în istorie, prin arestarea mareşalului Ion Antonescu la 23 august 1944 şi plasarea ţării a lături de Aliaţi”, se arată într-un comunicat de presă al Grupului.De asemenea, sursa citată punctează contextul perioadei istorice invocată de Traian Băsescu. “Dacă este vorba despre Actul abdicării din 1947, făcut cu pistolul pe masă şi în condiţiile în care România era ocupată de trupele sovietice, care în nicio ţară din Est nu au permis altă alternativă decât comunismul, acesta nu poate fi tratat ca „un act de trădare a intereselor naţionale“. Astfel de afirmaţii reprezintă o interpretare mai mult decât discutabilă a istoriei ţării, întrucât preşedintele a asumat Raportul de Condamnare a Comunismului, în care chestiunea abdicării Majestăţii Sale Regelui Mihai I este tratată în următorii termeni: „Distrugerea continuităţii constituţionale a statului român prin abdicarea forţaţă a Regelui Mihai I în decembrie 1947 rămâne unul dintre marile abuzuri ale comunismului în România“”, aminteşte conducerea GDS.”La fel, considerăm că a-l acuza pe Majestatea Sa Regele Mihai I de Holocaust este intolerabil, ţinând cont că Preşedinţia României a asumat Raportul Wiesel al Comisiei Internaţionale privind studierea Holocaustului în România. În aceiaşi termeni categorici, dezavuăm limbajul utilizat de preşedintele României, socotindu-l un derapaj grav de la poziţia impusă de funcţia de şef al statului. Credem că este necesar ca preşedintele Traian Băsescu să îşi ceară scuze pentru cuvintele ofensatoare adresate Majestăţii Sale Regele Mihai I”, susţin reprezentanţii Grupului pentru Dialog Social.

Nu le mai dati palme! – Autor Maria Petrascu

Duminica, pe un post de telviziune, dezbatere aprinsa, inca aprinsa!, despre declaratiile lui Traian Basescu cu privire la Regele Mihai si Maresalul Antonescu. Se opina, in legatura cu aprecierea unora, nedeveniti monarhisti peste noapte din convinsi republicani, ca Basescu nu ar fi abidicat in conditiile in care a facut-o Regele Mihai si ar fi ales sa fie impuscat de rusi daca acestia nu i-ar fi acceptat conditiile pe care le-ar fi pus pentru a proteja, cat de cat, Romania.
Nu voi intra in detaliile emisiunii despre care am facut vorbire doar pentru a stabili un context necesar. Printre invitatii din platou, si Razvan Theodorescu, care a sustinut ca “ Romanii, de obicei, nu au vocatia sacrificiului”.
Despre Razvan Theodorescu nu pot sa spun cat bine a facut Romaniei in toti anii de dupa Decembrie ’89, ( ii las pe altii sa o faca, daca pot), iar, despre rau, doar relatez, fara sa dau veridict, ca Miron Cozma, fostul lider al minerilor, declara, cu nu mult timp in urma, ca ‘pana si academicianul Razvan Theodorescu a torturat si a mutilat studenti” in subsolurile Televiziunii Romane, in iunie 1990. “Am casete care dovedesc ca marele academician Razvan Theodorescu, marele om moral, a batut, torturat si mutilat studenti in subsolurile Televiziunii Romane. Sunt oameni inregistrati atunci, audio si video, batuti in ultimul hal, schiloditi, care povestesc ce le-a facut marele academician Razvan Theodorescu in subsoluri” spunea public Miron Cozma.
Nu spun ca cele afirmate de Cozma sunt reale, desi omul sustine ca are probe. Dar nu le-a facut publice inca. Cum nu spun nici ca acuzatorii sau aparatorii lui Basescu au dreptate. Adevarul, legat de Regele Mihai si Maresalul Antonescu il poate stabili doar Istoria, prin istorici, cu conditia ca acestia sa nu fie partizani si sa aiba pe masa toate documentele oficiale ale epocii. Unele, desi exista deja, raman, de ce oare, in sertare….
Dar, in ce-l priveste pe Razvan Theodorescu si a sa afirmatie ca ”Romanii, de obicei, nu au vocatia sacrificiului” lucrurile stau cu totul altfel: aici exista probe si dovezi indubitabile din care reiese ca academcianul Razvan Theodorescu nu stie, se face ca nu stie sau nu are voie sa spuna ca stie ca nu odata, nu de doua ori ci, ori de cate ori a fost nevoie si tara le-a fost in pericol, romanii au aparat-o cu propria viata.
E plin pamantul Romaniei de “dovezi “, s-a albit de oasele acelora despre care Engels spunea ca “ Disparitia lor de pe fata pamantului ar fi un pas inainte pentru revolutia mondiala “ fiindca “[ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevolutiei si [vor ] ramane astfel pana la extirparea sau pierderea caracterului lor national ,la fel cum propria

lor existenta ,in general, reprezinta prin ea insasi un protest contra unei marete revolutii istorice…”
S-a inrosit pamantul Romaniei de sangele martirilor romani care nu si-au clamat iubirea de neam ci si-au aratat-o lasandu-si inima in fiecare brazda. Mii, zeci de mii, sute de mii, miloane de romani au murit pentru tara fara ca cineva, un academician roman de pilda, de anvergura lui Razvan Theodorescu, care emite astazi judecati asupra celor pe care nimeni nu i-a judecat inainte sa-i osindeasca la grea pieire, sa iasa public si sa ceara recunoasterea oficiala a Holcaustului Rosu asa cum, oficial e recunoscut Holocaustul evreilor.Ori, domnule academician Razvan Theodorescu, daca tot nu stiti, sau va faceti ca nu stiti ori nu aveti voie sa spuneti ca stiti adevarul despre martirajul milioanelor de romani care au murit pentru neam si tara, macar nu le mai dati palme acestor sfinti fara jertfa carora nici Romania si nici chiar dumneavoastra, n-ati mai fi existat astazi!

Comunicat

DOMNULUI TRAIAN BĂSESCU – PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Demisia!

Excelenţă, excelaţi în minciună, nedreptate, neruşine, incultură, derizoriu, prefăcătorie, mahalagism, vulgaritate, ipocrizie, fariseism, prefăcătorie, duplicitate, viclenie. Ca să nu se creadă că ceea ce vă scriu ar fi „sarcină de partid”, tocmai mi-am dat demisia din PNŢCD şi din funcţia de vicepreşedinte.

Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare.Paharul s-a umplut odată cu detestabilele afirmaţii ale dvs despre M.S. Regele Mihai, despre mareşalul Antonescu şi despre eliberarea Basarabiei de armata română, în 1941, eliberare pe care o numiţi „invadare” batjocorind astfel unitatea şi integritatea naţională pe care aţi jurat solemn să le apăraţi.Incultura dvs este năucitoare, şi, în consecinţă, incompatibilă cu funcţia pe care o deţineţi prin fraudă morală.Vă mândriţi că v-aţi da viaţa pentru România, vă lăudaţi că asemenea mareşalului Antonescu, aţi fi avut curajul să atacaţi înfricoşătoarea Uniune Sovietică, dar totuşi vă e frică să condamnaţi pactul Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) şi consecinţele sale, ca ilegitime şi criminale – aşa cum v-am cerut insistent.Vă lăudaţi că sunteţi patriot, îngenunchiaţi cu prefăcută evalvie în faţa tricolorului, dar refuzaţi să solicitaţi – aşa cum v-am cerut – Ungariei şi reprezentanţilor minorităţii maghiare, să dezavueze şi să regrete zecile de masacre antiromâneşti şi antievreieşti comise în Transilvania, în 1941-1944, de regimul horthyst cu implicarea unei părţi a populaţiei maghiare locale, şi, de asemenea, să recunoască legitimitatea tratatelor de pace semnate de Ungaria la Trianon în 1920 şi la Paris în 1947, contestate de organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din România sau din Ungaria, de lideri precum Laszlo Tokes, preşedintele Consiliului National Maghiar din Transilvania, vicepreşedintele Parlamentului European.Nu aţi făcut nimic bun, cu excepţia condamnării comunismului. Dar nu aţi fi făcut-o dacă timp de un an nu v-aş fi încolţit cu apeluri argumentate şi documentate, astfel încât să nu aveţi încotro şi să răspundeţi favorabil. În 2005 aţi spus că nu puteţi condamna comunismul întrucât „nu există dovezi şi raport de condamnare”. Ca urmare, v-am prezentat dovezi : am redactat de unul singur – pe baza datelor incontestabile preluate de la cel mai respectat Memorialul din Europa, respectiv cel de la Sighet – un raport neoficial publicat integral în presa centrală în octombrie 2005, cele 21 de capete de acuzare formulate de mine regăsindu-se ulterior în raportul oficial.

Din păcate, nici până azi nu aţi binevoit să citiţi raportul pe care vi l-aţi asumat în 2006. Aţi condamnat neavând habar ce condamnaţi. Ca dovadă, iată un fragment din discursul rostit de dvs, în 18 Decembrie 2006, fără să vă daţi seama de fapt ce citiţi: „Principalele acţiuni criminale menţionate în Raport şi pe care ţin să le amintesc aici, ca argument pentru această prea-mult amânată condamnare sunt următoarele: (…)Distrugerea partidelor politice şi a continuităţii constituţionale a statului român, prin abdicarea forţată a Regelui Mihai. (…)”Aţi proiectat în derizoriu condamnarea comunismului şi aţi emasculat-o, prin refuzul dvs de a solicita parlamentului şi guvernului – aşa cum v-am cerut – să adopte măsurile şi legile decomunizării propuse în raportul asumat şi evocate în discursul dvs.

Aţi demostrat că nu doriţi Dreptate şi Adevăr prin justiţie faţă de crimele comunismului, genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. În septembrie 2009 ne-aţi implicat la Cotroceni într-un show electoral. Aţi certat-o pe doamna procuror general Kovesi pentru că încă nu se aflase adevărul. Ca pedeapsă, după o lună, aţi re-numit-o pentru încă un mandat. În prezent, dosarele sunt îngropate şi mai adânc.V-aţi angajat că veţi cere preşedintei Camerei deputaţilor să supună din nou la vot Legea lustraţiei astfel încât să nu mai fie declarată neconstituţională, dar nu aţi făcut-o.

Aţi promis asanarea morală a societăţii româneşti, dar aţi refuzat să cereţi SRI şi SIE să predea către CNSAS cele 97.000 de dosare considerate abuziv „de siguranţă naţională”.Aţi decredibilizat în mod ridicol reforma, modernizarea şi reorganizarea României.V-aţi umilit primul-ministru şi alţi colaboratori făcând din ei marionete perfecte ale unui păpuşar capricios.Pretindeţi că luptaţi împotriva corupţiei şi hoţiei, dar nu solicitaţi procurorilor să trimită în judecată vinovaţii pentru neantizarea flotei române, ca şi cum – fiind chiar comandant de navă – nu v-ar păsa deloc de această flotă, ca şi cum nu aţi şti nimic despre fraudă cu toate că atunci eraţi ministrul transporturilor.Aţi decăzut atât de mult încât aproape oricine ar putea fi un preşedinte mai puţindezastruos.Orice intelectual adevărat se descalifică dacă nu îşi exprimă dezgustul faţă de acţiunileşi afirmaţiile scandaloase ale dvs.Probabil că replica la această scrisoare va fi să le ordonaţi procurorilor „independenţi” să mă „rezolve” iar celor de la serviciile secrete să mă „anihileze”, pentru a nu genera „instabilitate politică”.Toţi intelectualii adevăraţi gândesc ca mine. Îi rog pe aceştia, pe semnatarii apelului meu pentru condamnarea comunismului (printre care, în ordine alfabetică: Radu F. Alexandru, Liviu Antonesei, Teodor Baconsky, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Emil Brumaru, Ion Caramitru, Nicolae Caranfil, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Manuela Cernat, Doina Cornea, Î.P.S. Nicolae Corneanu, Mircea Diaconu, Sorin Dumitrescu, Smaranda Enache, Radu Filipescu, Stere Gulea, Cristian Hadji-Culea, Bogdan Iuliu Hossu, Lucia Hossu Longin, Doina Jela, Marco M. Katz, Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Liviu Mihaiu, Mircea Mihăieş, Dan C. Mihăilescu, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Carmen Muşat, Gheorghe Muşat, Bujor Nedelcovici, Virgil Nemoianu, Cornel Nistorescu, Andrei Oişteanu, Stejărel Olaru, Marius Oprea, Ion Mihai Pacepa, Horia-Roman Patapievici,Dan Perjovschi, Marta Petreu, Lucian Pintilie, Cristian Pîrvulescu, Andrei Pleşu,Nicolae Prelipceanu, Cristi Puiu, Dan Puric, Vasile Puşcaş, Tania Radu, Nestor Rateş,Mircea Răceanu, Constantin Răuţă, Victor Rebengiuc, Romulus Rusan, Oana Serafim, Monica Spiridon, Valeriu Stoica, Liviu Ioan Stoiciu, Şerban Sturdza, Dorel Şandor, Eugen Şerbănescu, Ovidiu Şimonca, Mihai Şora, Dorin Ştefan, Alex Ştefănescu,Stelian Tănase, Alin Teodorescu, Vladimir Tismăneanu, Adrian Titieni, Gábor Tompa, Florin Tudose, Cristian Ţopescu, Tudorel Urian, Varujan Vosganian, Alexandru Zub), să vă solicite demisia de onoare.

Dixi et salvavi animam meam.

27 iunie 2011

Cu încrederea că am spus ceea ce trebuia spus,

Sorin Ilieşiu

Autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului

Vladimir Tismaneanu – Membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989

Tismăneanu, şocat de “declanşarea unui adevărat tsunami” de comentarii după interviul preşedintelui

Vladimir Tismăneanu susţine pe blog că a fost şocat să observe “declanşarea unui adevărat tsunami de articole şi intervenţii publice în care istorici, ziarişti, politicieni s-au întrecut unii cu alţii să comenteze câteva fraze dintr-un inteviu televizat al preşedintelui”.”Am fost şocat să observ declanşarea unui adevărat tsunami de articole şi intervenţii publice în care istorici, ziarişti, politicieni s-au întrecut unii cu alţii să comenteze câteva fraze dintr-un inteviu televizat al preşedintelui, neglijând necesitatea unei examinări adâncite a semnificaţiei zilei de 22 iunie”, scrie Tismăneanu, citat Mediafax. El precizează că a fost asaltat, joi dimineaţă, de cereri din partea presei de a comenta declaraţii ale şefului statului făcute miercuri seară. “Nu neg că sunt surprins cum aceleaşi ziare şi televiziuni care au ignorat prelegerile mele din zilele anterioare au devenit subit interesate, de o manieră adeseori insistentă, privitor la poziţia mea legată de rolul Regelui Mihai şi al mareşalului Antonescu în timpul celui de-al II-lea război mondial. De fapt, singurul subiect care îi interesează se numeşte Traian Băsescu”, scrie Tismăneanu.El abordează şi reacţiile politicienilor la declaraţiile lui Traian Băsescu despre abdicarea Regelui Mihai.”Ion Iliescu, cel care l-a expulzat pe Regele Mihai din ţară la începutul anilor ’90 ca pe un infractor ordinar, se sufocă azi de indignare. La fel, Răzvan Theodorescu, istoricul care, prin declaraţiile sale cel puţin insensibile pe tema Holocaustului, făcute în poziţia oficială de ministru al Culturii, a declanşat (pe lângă nefericitul interviu al lui Iliescu din «Haaretz») decizia de a se înfiinţa Comisia Wiesel. Crin Antonescu fierbe de revoltă monarhistă, iar Cristian Tudor Popescu, cunoscutul filosemit şi antifascist, cândva apologetul negaţionstului Roger Garaudy (e nevoie să revenim la subiect, domnule CTP?) mă acuză că am capotat la testul evreităţii, nu doar la acela al vocaţiei mele intelectuale”, mai scrie Tismăneanu.Tismăneanu, autorul raportului în baza căruia Traian Băsescu a condamnat comunismul, exprima, joi, rezerve faţă de stilistica afirmaţiilor şefului statului faţă de Regele Mihai, dar remarca derapaje în dezbaterea pe subiect, preşedintelui fiindu-i atribuite “fraze şi atitudini care nu-i aparţin”.

Comunicat Societatea Timisoara

Presedinte

Florian Mihalcea – Membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989

Societatea Timisoara isi manifesta dezaprobarea categorica fata de afirmatiile pe care seful statului roman le-a facut in legatura cu Majestatea Sa Regele Mihai.In calitatea sa de Presedinte al Romaniei, domnul Traian Basescu angajaza in toate declaratiile sale statul roman. De aceea, consideram ca necunoasterea istoriei recente nu poate fi o scuza pentru a lansa afirmatii nefundamentate, care au mers pana la a-l acuza pe Regele Mihai de tradare.Tot in calitatea sa de Presedinte al Romaniei, domnul Traian Basescu si-a insusit atat Raportul Wiesel privind holocaustul in Romania, cat si Raportul Tismaneanu privind dictatura comunista, care analizeaza inclusiv momentul abdicarii fortate a Regelui Mihai. Comunitatea evreiasca a apreciat in mai multe randuri pozitia Casei Regale Romane fata de prigoana evreilor din Romania.In ceea ce priveste abdicarea Regelui Mihai,  istoricii care se ocupa de istoria recenta a Romaniei au clarificat de mult acel moment tragic. Asteptam ca presedintia Romaniei sa revina urgent asupra sustinerilor publice facute, pentru remedierea acestei situatii de o gravitate fara precedent in istoria post comunista a Romaniei.

In apararea lui Traian Basescu

Stiu cum vor fi intelese cuvintele care urmeaza a fi spuse. Si totusi. Daca maine Traian Basescu va veni in fata poporului si va spune, asa cum a mai facut-o, ca era “sub influenta bauturilor alcoolice” cand l-a condamnat pe regele Mihai, am sa stiu ca adevarul e altul. Cand l-am auzit pe Traian Basescu numindu-l pe Mihai I “sluga rusilor” si vinovat de tradare nationala pentru ca a abdicat in fata comunistilor, am crezut ca acesta este incununarea unei cariere politice esuate, semnul unui destin ratat total. Nu stiu cat m-am inselat sau nu, nu stiu nici cum va ramane in istorie Traian Basescu, dar stiu ca in cel putin un punct de vedere m-am inselat. Pana acum am fost convins ca acest politician nu are nicio convingere, nicio credinta, niciun ideal care sa-i depaseasca demagogia organica. Dupa atacul la adresa regelui Mihai, Romania s-a suit cu picioarele pe Traian Basescu. Deopotriva – presa, societatea civila (cat mai e), intelectuali (chiar si unii dintre simpatizantii presedintelui), cu totii au explodat intr-un tsunami impotriva sefului statului. Daca pana si cei mai obedienti si mai “slugoi” (cum i-ar placea presedintelui sa spuna) dintre analistii si jurnalistii “independenti” nu au mai rezistat si l-au apostrofat pe Traian Basescu, e limpede ca ne gasim intr-un punct istoric. Cu sau fara voia sa, presedintele ne-a bagat pe toti in capcanele istoriei. Nu stiu ce a urmarit prin aceasta declaratie – cel mai probabil, nimic altceva decat a spus – cert e insa ca seful statului nu cunoaste nici macar o umbra de istorie. A dat cu batul si aici si nici nu da semne ca s-ar putea opri. “Iresponsabil” si “imatur” i-au spus cei mai multi. Caracteristici mult mai dureroase si paguboase la un sef de stat decat la niste lideri ai Opozitiei. De ce, pana la urma? Nu si-a explicat declaratia, nu a iesit imediat dupa sa rectifice sau sa clarifice. A ramas asa cum a trantit-o. Adica, foarte urat. Si acum apare elementul nou. Adriana Saftoiu, fosta consiliera a presedintelui la Cotroceni, a publicat un articol in care isi aduce aminte de un eveniment petrecut in 2005, cand Traian Basescu isi exprimase pentru prima oara viziunea sa, extrem de originala, asupra gestului regelui Mihai din 30 decembrie 1947. Si atunci, ca si acum, Traian Basescu impartasea aceleasi idei – regele a tradat pentru ca a acceptat sa abdice, iar daca s-ar fi opus amenintarilor venite din partea sovieticilor ar fi reusit sa salveze tara de plaga comunista care avea sa se instaleze pentru urmatorii 42 de ani. I-a impartasit ideile sale celuilalt fost consilier personal, Andrei Plesu. Oricat a incercat sa-i explice Plesu ca rusii ar fi pus mana oricum pe tara, presedintele nu si-a clintit niciun milimetru credinta sa in rolul pe care trebuie sa il joace liderul unei natiuni. El trebuie sa fie capabil de “gesturi mari” care cer, insa, “sacrificii mari”. “Gesturile mari cer sacrificii mari”, pe masura, este (daca este), orice s-ar zice, o credinta caracteristica marilor personaje istorice. Nu orice terchea berchea pripasit printr-o functie de asemenea importanta ajunge la o asemenea viziune. Faptul ca Traian Basescu are aceasta credinta inca din 2005, iar abia acum i-a “scapat” in public, este un lucru in fata caruia, chiar daca nu esti de acord, poti sa te pleci. Criza economica si situatia politica din ultimii doi ani din Romania cred ca i-au dat nenumarate ocazii lui Traian Basescu sa isi puna in aplicare filosofia. Am certitudinea ca viitorul, tot mai sumbru si mai negru, ii va aduce si mai multe oportunitati ca sa ne demonstreze ca stie sa faca “sacrificii mari” pentru a obtine “gesturi mari”.

Dupa sase ani de mandat, din nefericire, Traian Basescu nu a reusit decat sa lase impresia, mai degraba, ca joaca doar pentru GESTURI MICI. Cat despre sacrificii, ar trebui sa fie in stare de un gest mare pentru a-si da seama ca doar poporul a fost cel care s-a sacrificat. Cel putin pana acum. De astazi incolo, daca Traian Basescu vrea sa stearga intr-un fel sau altul “gafa” de la B1 Tv, el trebuie sa fie in stare de mari sacrificii pentru mari gesturi. Altfel, istoria il va retine doar ca un bufon, un jucator de alba-neagra al politicii, un histrion scamator care nu are nimic sfant si nu lasa nimic in urma sa.

Preluat de pe ziare.com