Asociația 21Decembrie 1989

Aţi privit vreodată cu atenţie un bandit de pensionar ?

I-aţi văzut lucirea aia din ochi ?

Nu vă lăsaţi păcăliţi, nu e o lacrimă. E o sticlire parşivă.

Un ben Ladescu d-ăsta e în stare să se detoneze cu butelia.

Ştiţi voi ce cloceşte el ?

Guvernanţii ştiu.

Cu faţa aia scârbită, de zici că şi-a luat medicamentele pe stomacul gol, pensionarul e un pericol potenţial. Chiar faptul că se încăpăţânează să trăiască pare suspect.

Nu se lasă convins să iasă din sistem

(ce metaforă shakespeariană a găsit ministrul Protecţiei Sociale !).

El vrea, mai întâi, să golească vistieria, să sece economia.

Uite-l cum stă atârnat de buget, ca bunica lu’ Bulă !
E clar că pensionarii, în cârdăşie cu bugetarii,

în complicitate cu lehuzele, de conivenţă cu şomerii, ne-au adus la dezastru.

Un bătrânel de-ăsta periculos înhaţă pensia şi-o ţine la saltea.

Ce face un bugetar cu mentalitatea lui de îmbuibat ?

Investeşte în ştevie şi urzicuţă, consumă ca la balamuc mai mult decât produce.

O lehuză, care are pretenţia să primească 85 la sută din salariu, alimentează economia gri (ca să nu zic mai mult): bagă banii în pamperşi !

Mai e nevoie să explic cum înţelege să-şi folosească indemnizaţia de şomaj un disponibilizat ?

Azi o ia, mâine o toacă.

Dacă însă un demnitar, un client politic se îndestulează

(“fură” e un termen neştiinţific),

el împarte cu alţii (“le dă dreptul” e o sintagmă intraductibilă),

economiseşte inteligent, iese iar la produs, face PIB-ul să latre.
Pensionarii, bugetarii, lehuzele, şomerii uneltesc de multă vreme

împotriva statului. De-acum, când complotul lor a fost dat în fapt,

nu mai e mult până patria scapă de ei.

Nu, nu vă gândiţi prea departe: să-i extrădezi nu se poate,

fiindcă-s aici pe inventar; să-i exporţi – nu-i ia nimeni.

Dar, dacă Boc-Executivul îşi ascute bine coasa, problema e ca şi rezolvată.

O să rămână guvernanţii singuri, singurei ca să poată lucra în linişte.

Pentru binele naţiei.