Asociația 21Decembrie 1989
Să nu uităm istoria tragică a bătrânului continent
Zidul Berlinului, această baricadă de sârmă ghimpată şi beton cu o lungime de 155 kilometri şi o înălţime medie de 3.60 metri, a fost simbolul divizării tragice a Europei, între lumea de est şi cea de vest.
Mâine (vineri, n.r) se vor împlini 49 de ani de când Zidul Berlinului a fost construit de către Republica Democrată Germană, o acţiune istorică şi tristă care a poziţionat Berlinul de Est în lumea sovietică în spatele Cortinei de Fier, în timp ce cealaltă jumătate a oraşului a rămas ocupată de Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa, scrie ziarul „The Independent”.
Ce a însemnat Zidul Berlinului? În afară de ziduri înalte de piatră, sârmă ghimpată, tranşee anti-vehicule, militari, şi turnuri, străzile, parcurile şi drumurile erau divizate. Uneori chiar clădirile au fost împărţite între Vest şi Est, au fost familii care au fost separate şi vieţile, distruse. Zidul a fost ridicat în parte pentru a preveni emigrarea, dar şi pentru a menţine restricţiile asupra germanilor şi a celor din alte state socialiste, şi în parte pentru a îndepărta influenţele occidentale.
Un număr de 5.000 de germani au încercat să evadeze, din care 200 au murit în încercarea lor zadarnică.
Cu două luni înainte să fie construit zidul, Walter Ulbricht, prim-secretar al Partidului Unităţii Socialiste, a declarat, la o conferinţă de presă internaţională: “Nimeni nu are intenţia de a ridica un zid”. Dar această declaraţie s-a dovedit falsă şi, pe 13 august 1961, graniţa cu Berlinul de Vest a fost închisă de către trupele sovietice. A început instalarea a 155 de kilometri de garduri temporare şi sârmă ghimpată care au fost înlocuite cu blocuri de beton în termen de zile.
Un total de 3,5 milioane de persoane au părăsit blocul de Est în perioada care a urmat ocupaţiei sovietice. Zidul a rezistat 28 de ani, până la 9 noiembrie 1989, când Gunter Schabowski, ministrul Propagandei, a citit o notă la o conferinţă de presă, anunţând că frontiera va fi deschisă pentru “excursii private în străinătate”. Ştirea s-a răspândit rapid şi mii de persoane s-au adunat la punctele de control, cerând să treacă în Vest. Poliţiştii de frontieră erau nesiguri şi slab pregătiţi pentru a face faţă mulţimii imense şi au fost obligaţi să deschidă graniţa. Zidul căzuse.
În zilele şi săptămânile care au umat, sute de cetăţeni au început să dărâme zidul. Aceste evenimente au fost primii paşi spre reunificarea Germaniei, care a fost încheiată în mod oficial pe 3 octombrie 1990. Astăzi, resturile Zidului Berlinului pot fi găsite pe Bernauer Strasse şi pe Neiderkirchnerstrasse, lângă clădirea fostului parlament prusac, actualul parlament al landului Berlin.
Publicat Joi, 12 august 2010
http://www.cotidianul.ro/122042-49_de_ani_de_la_ridicarea_zidului_care_a_tras_o_cortina_de_fier