Asociația 21Decembrie 1989

Sorin Iliesiu, membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989, a realizat un scenariu pentru un film documentar de lung-metraj despre maestrul Devis Grebu, membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989, care a împlinit recent 77 de ani.
Maestrul Grebu s-a repatriat în România în 2001, dupa o cariera stralucita la Paris si la New York.
Spre dezonoarea lor, autoritatile române – cu exceptia ICR – îi ignora geniul, competenta, generozitatea si patriotismul. La fel s-a întâmplat si în cazul lui Constantin Brâncusi.
Acum, în 2010, aflat la apogeul creatiei sale si în plina forta creatoare, maestrul Grebu se gândeste sa-si paraseasca pentru a doua oara tara, nelinistit fiind pentru prezentul si viitorul societatii noastre.
Asociatia 21 Decembrie 1989 prezinta scenariul viitorului film:
DEVIS GREBU
Scenariu de Sorin Iliesiu pentru un film documentar de lung-metraj
Web-site-ul www.devisgrebu.com este o anexa decisiva a acestui scenariu
Devis Grebu este un om-orchestra: pictor, grafician, ilustrator de presa si carte, designer, scenograf, director artistic, profesor.
O convorbire filmata cu maestrul Grebu este un ‘regal’ spiritual si intelectual. Rezultatul este absolut fascinant. În ultimele luni am stat mult de vorba cu Devis Grebu care s-a restabilit în România în 2001. Acum are 77 de ani. Sufletul, verbul si expresia sunt însa ale unui om prin excelenta tânar.
În opinia mea, maestrul Grebu este ultimul geniu al avangardei plastice europene. Geniul lui e comparabil cu al lui Brancusi, evident, pe alte coordonate.
Nici un artist plastic avangardist român nu se compara cu el, poate cu exceptia a lui Victor Brauner care mi se pare departe de creativitatea si spiritualitatea lui Devis Grebu.
E o sansa extraordinara pentru România faptul ca maestrul Grebu s-a repatriat. România trebuie sa profite din plin si din toate punctele de vedere de aceasta sansa : artistic, cultural si moral.
Maestrul Grebu este un tezaur de superinteligenta, altruism, generozitate, creativitate la superlativ absolut, umor surprinzator, covârsitor, rafinat si pe întelesul tuturor, un umor cald si caustic precum cel al lui Charlot.
Este nelinistit pentru prezentul si pentru viitorul civilizatiei. A trait si a creat pe trei continente. Analizeaza perfect lucrurile, din perspectiva româneasca, europeana si americana. Vede lucruri esentiale pe lânga care cei mai multi dintre noi trecem fara sa le observam. Creatiile lui reprezinta solutii surprinzator de simple, genial de simple – dar nu simpliste – pentru probleme aparent insolubile.
Are o energie incredibila, o creativitate dumnezeiasca, o infinitate de idei de ansamblu si de detaliu, una mai geniala ca alta. Stie sa priveasca în simultan atât din avion cât si de la microscop.
Din unele puncte de vedere e demonic si totodata agelic, iar în creatia lui simti ceva dumnezeiesc. Uneori are în ochi o licarire ce aminteste de Salman Rushdie.
Filmul documentar despre Devis Grebu se va baza pe prezentarea alternativa a unor fragmente din cele expuse mai jos cu secvente din convorbirea filmata cu maestrul Grebu, care va fi filmat în special în gros-plan, pentru a-i suprinde extraordinara expresivitate fizionomica.
Photo by Alisa Tarciniu, 2009
Temele convorbirilor filmate cu maestrul Grebu vor relua teme din confesiunile domniei sale prezentate mai jos, dar vor fi abordate si alte teme.
De asemenea, maestrul Grebu îsi va comenta propriile lucrari, ceea ce va fi un privilegiu unic având în vedere ca este un fermecator povestitor despre sine si despre arta sa, fapt confirmat de filmarile realizate pâna în prezent.
Vor fi abordate teme general umane, raportul artistului cu lumea, criza secolului 21, apocalipsa civilizatiei moderne, etc..
O alta tema va fi revenirea în România si povestea extraordinara a celei de-a treia casatorii, în 2001 (prima si a treia sotie fiind românce).
Vom ‘sta de vorba’ cu cea de-a treia sotie despre ‘sotul Devis’, precum si despre ‘tatal Devis’, cu unii dintre cei patru copii ai domniei sale, stabiliti în Elvetia, Franta, Israel si România.
Vom mai sta de vorba despre ‘colegul si fratele Devis’ cu pictorul Gyorgy Mihaly, fost coleg la facultatea de pictura din Bucuresti în anii ’50, acum aproape 60 de ani.
Vor exista si secvente cu maestrul Grebu în atelier, pictând si desenând. Planurile-detalii asupra mânii care picteaza sau deseneaza vor fi edificatoare, având în vedere spontaneitatea cu care creaza.
Vom apela la personalitati precum Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu sau Teodor Baconschi pentru a-l prezenta pe maestrul Grebu, pornind de la textele acestora, prezentate mai jos.
Naratorul filmului va citi texte ale unor personalitati care au scris despre maestrul Grebu, dar care, din diverse ratiuni, nu vor putea fi filmate. Pe lânga textele de mai jos, mai exista multe texte despre Devis Grebu demne de a fi incluse într-un film documentar reprezentativ, texte care urmeaza sa fie traduse ulterior în limba româna.
Nota: majoritatea textelor care urmeaza au fost preluate din albumul monografic ‘DEVIS GREBU’ editat în 2009 de Institutul Cultural Român.
ROBERT SCUDELLARI, vicepresedintele RANDOM HOUSE, cea mai mare editura din SUA (1990):
‘Talentul domnului Devis Grebu este unic, iar arta sa este pretuita în întreaga lume. Dl Grebu este unul dintre cei mai mari artisti în lumea artei comunicationale contemporane.’
VLADIMIR TISMANEANU DESPRE DEVIS GREBU
‘Devis Grebu este unul dintre marii artisti ai României si ai lumii. Un grafician, pictor, ilustrator, editorialist din familia unor Tim (cel de la L’Express-ul lui Revel) si Levine de la New York Review of Books. Cand am aflat ca Devis, tot mai dezgustat de noua orientare a ziarului unde scrisesem si eu in 2005-2006, a decis sa demisioneze de la Cotidianul, am ramas inmarmurit. Nu puteam crede ca mai-marii trustului nu vor pricepe in ce abis se scufunda ‘nava amiral’. (…) Recentul volum Baconsky-Grebu de la Curtea Veche (am avut bucuria sa vorbesc la lansarea de la Bookfest in iunie 2009) ca si superbul album Grebu publicat de Editura ICR cu o prefata de H.-R. Patapievici sunt cele mai recente dovezi ale unui unui extraordinar, clocotitor talent artistic si analitic. Am fost onorat ca articolele mele din Cotidianul sa fie ilustrate de Devis Grebu. (…) Ilustratiile lui Devis sunt deopotriva ironice si triste. Vor ramane in istoria exasperantei, mereu-prelungitei tranziti
i romanesti’.
Mesajul lui Vladimir Tismaneanu catre Devis Grebu cu ocazia aniversarii a 77 de ani (12 iulie 20109:
‘La Multi Ani, iubite Devis, alaturi de minunata ta familie! In acesti ani de visuri, iluzii si disperari, desenele si picturile tale au dat o sansa Romaniei. Mai exact spus acelei Romanii care nu accepta mocirla amoralitatii triviale, a obscenitatii cu chip de mogul, de oligarh, de tortionar securist ranjind satisfacut de pensia opulenta pe care o primeste in continuare.
Ai pariat pe idei, draga Devis, ai fost adeseori dezamagit de purtatorii lor umani, prea umani. Ai captat cu apocaliptica ironie mascaradele, serpentinele, travestiurile si saradele care dau masura unei tranzitii ce prelungeste, din pacate, o era a nemerniciei. Un nesfarsit bal mascat. O tranzitie care a inclus, totusi, momentul acela sublim si grotesc din 18 decembrie 2006, ziua cand a inceput o lupta ce continua si astazi. Nimeni nu a surprins mai exact decat tine ce s-a intamplat in acesti ani, cum s-au coalizat canaliile, lichelele, snapanii, les crapules, les salauds, the jerks.
Istoria Romaniei post-comuniste povestita de Devis Grebu: iata titlul unei carti care ar merita vazuta si citita de cat mai multa lume. Pe peretii biroului meu din Washington se afla multe din desenele pe care mi le-ai daruit. Scriu aceste randuri privind cel care a acompaniat primul meu editorial din ‘Cotidianul’ (era in toamna anului 2005). Raymond Aron cu foarfecele se ocupa de barba si frizura autorului lui Das Kapital. Ce timpuri, draga Devis. Azi, in ruina online care abuzeaza purtand numele acelui ziar se scuipa si se maculeaza orice tine de valoare. Esti omul care simte la timp cum se prabuseste un edificiu. Ai avertizat, dar prea putini te-au ascultat. Intr-un univers in care nesimtirea isi face de cap, tu, draga Devis, esti intruchiparea spiritului care nu vrea sa se lase terfelit. Nu sunt pesimist. Stiu ca vom colabora in continuare, ca avem proiecte care n-au murit, ca fortele Raului nu pot, nu au cum sa invinga. Din tot sufletul, al tau, Volo’
HORIA ROMAN PATAPIEVICI:
Devis Grebu, un rescriitor al lumii.
Înainte de toate, Devis Grebu este un artist al sensului. Oricare ar fi materia plastica pe care o întrebuinteaza, oricare ar fi prilejul formal, oricare ar fi mijloacele ori destinatia artei sale, Devis Grebu deseneaza si redeseneaza lumea nu pentru a-i scoate la iveala frumusetea, ci pentru a o putea gândi mai bine. Sa o gândeasca mai bine atât în ceea ce ea spune, cât si în ceea ce ea ascunde; atât în ceea ce ea ar putea sa spuna, cât si în ceea ce ea ar vrea sa spuna. În cele din urma, sa o gândeasca mai bine în ceea ce el, artistul, simte ca ea trebuie sa spuna. Privirea sa, când contempla lumea, de fapt o citeste. În tot ce face, Devis Grebu este un pasionat cautator al întelesului. Linia sa este febrila, pentru ca inteligenta sa este ardenta. Si este minutioasa, pentru ca toate desenele sale sunt o descompunere a lumii dupa semnele ei cele mai marunte si însemnele ei cele mai nebagate în seama. Linie si lume se amesteca în desenele lui Grebu, precum abstractul si figu
ralul în scrierile pictografice. Astfel încât, dupa ce sensul e descifrat în semnele lumii de ochiul sau mobil si avid, e înscris înapoi pe lume de mâna sa nervoasa, cu o grafie frematând de o enorma si uneori homerica verva plastica. Arta sa nu e o replica plastica la lume: este o rescriere a lumii, un soi de continuu manifest palimpsest, în care scrisul cel mai puternic, prin frumusete si inteligenta, se dovedeste a fi mereu al sau. Desenele sale, prin minutie si prin ceva care se afla dincolo de forma (dar dincoace de logica liniilor), seamana cu o scriere. Este o formidabila, irezistibila rescriere a scrierii lumii. Devis Grebu asediaza grafic evenimentele asupra carora se apleaca. Este un genial strateg al cuceririi sensului sau, prin punerea victorioasa la pamânt a tuturor sensurilor pe care realitatea parea a le avea, înainte ca Devis Grebu sa o ia în catare, iar apoi, dupa cucerire, în primire. El se aseaza în fata realitatii asa cum probabil se aseza Demetrios Polio
rcetul, genialul strateg, în fata cetatii pe care o avea de cucerit. Poliorcetul, cuceritorul de cetati, le facea una cu pamântul. Devis Grebu, cuceritorul de sens, o face una cu sensul sau. Devis Grebu este un artist care reinventeaza complet evenimentul, care asediaza fara putinta de scapare prilejul oferit de spectacolul lumii, un artist care rescrie orice formulare grafica a lumii într-o minutioasa si hieroglifica scriere proprie. Privindu-i arta, ai impresia ca citesti lumea. Revazând-o, ai sentimentul jubilatoriu ca o rescrii ť.
MESAJUL LUI VIOREL PADINA CATRE DEVIS GREBU cu ocazia aniversarii a 77 de ani :
La Aniversara (12 iulie 2010  AVP)
‘Azi, 12 iulie, e ziua de nastere a maestrului nostrum, DG ! Am mai spus-o: Devis Grebu e primul nostru artist plastic veritabil postmodern, asadar un ingenium creator din categoria legendarilor heroi civilizatori, a deschizatorilor de drum, o pietrelor din unghi, impostatoare de sisteme de referinta in istoria unei natiuni. Reamintim semidoctilor care il considera pe Devis Grebu un simplu cartoonist, n-asa?, ca vigurosul artist abordeaza in opera sa, cu aceeasi atentie si vocatie, belle artele cele mai diverse, de la pictura, gravura, desen, pastel, aquarela, ilustratii de presa si de carte, desemne editoriale si pana la decoruri pentru piese de teatru or film, primblandu-se prin multitudinea de theme precum Amfion constructorul: de la teme universale, la teme pur roamanesti ori pur iudaice, Devis Grebu este unic, oriunde. Mai nou – si chiar pe acest blog – maestrul a abordat si pamfletul scris, ca un scriitor de real talent, cu deosebirea ca si-n acest caz Devis Grebu pare
ca picteaza ori desemneaza, stergand si adaugand, recatificand iarasi si iarasi, innebunindu-l pe sarmanu editor al textelor sale cu ultraperfectionismu-i specific doar creatorilor autentici. Azi, la zi aniversara, ii uram marelui artist multa sanatate si aceeasi enorma putere de munca, spre a ne incanta si pe mai departe cu arta sa si cu fiinta sa de o mie de carate ! La multi ani, dragul nostru confrate !’
Eseistul TEODOR BACONSCHI despre DEVIS GREBU
La o cupa de sampanie
Amintiti-va ca primele ziare apar în Occidentul european abia la mijlociul veacului XVII, prag care închide ciclul conflictelor religioase specifice Reformei si inaugureaza lenta gestatie a Revolutiei. Vreme a burgheziei tot mai pretentioase, vârsta a polemicilor aparent teologice, dar mai ales dubios paradis al satirei politice. stim astazi ca Ludovic al XVl-lea (si ‘odioasa’ Marie-Antoinette) ‘si-au pierdut capul’ si din cauza unei lungi campanii de presa menite sa înlocuiasca persoana suveranilor printr-o nemiloasa caricatura, în acesst context otravit, grafica de moravuri e stapâna incontestabila a spatiului public. Putem trage o linie între Meianchlon, care le explica adeptilor sai de ce Papa de la Roma seamana cu un magar satanic, si conspirativa frenezie a Renasterii, unde retorica umanismului se împlineste prin exercitiul tot mai rafinat al unui soi de hedonism critic. De la Montaigne si Rabelais, trecind prin Hogarth si Goya – catre afisul propagandistic al anilor 3
0 – presa a ramas mereu obsedata de mai marii zilei, dedicîndu-se nu atât (in)formatiei, cât alegoriei sociale si libertatii de a demoniza ‘consensul’.
Din acest filon goliardic si protestant se hraneste viziunea maestrului Devis Grebu, unicul nostru contemporan care, dupa ce a sedus majoritatea redactiilor mitice de la Paris sau New York, s-a întors acasa, pentru a organiza – cu fiecare nou desen publicat -propria sa revolutie.
Cum îl vad pe Devis Grebu? Ca pe un Rastignac atemporal. Ca pe un nepot de-al lui Gogol, în vizita la Kafka. Ca pe un ‘rrromân’ în fine multicolor !
Inteligent si vital, anxios si harnic, sardonic si cultivat, artistul e un solitar solidar, un ‘caz’ efervescent de inventivitate deopotriva livresca si spontana.
Nu-l pot asocia decât cu sampania: clocoteste subtil si îti da frisoane de entuziasm vinovat. Dotat cu al saselea simt – gândirea în imagini – Devis Grebu te ajuta sa te simti destept: si atunci când îi descifrezi poanta si atunci când semeni cu personajele pe care talentul sau le sarjeaza. Lucrarile se nasc dintr-o antropologie pesimista si totusi indulgenta: omul e o bestie marunta, incapabila de grandoarea raului în care se complace, în ele, grotescul salveaza, tot asa cum ridicolul absolva. Devis Grebu a impus un stil pe data recognoscibil – linii alerte, coabitare text-desen, culoare vie, decor simbolic – dar a generat si un standard etnofilozofic absent din practica (deformata de comunism) a graficii autohtone. Sa-i fim recunoscatori, e prea banal. Acest spirit acid si cuceritor merita laolalta simpatia celor multi si prietenia celor putini.
MESAJUL ANGELEI FURTUNA CATRE DEVIS GREBU cu ocazia aniversarii a 77 de ani :
‘Starea de geniu este principiul care organizeaza o lume nerevelata, deci locuita numai de prezenta divina; cei alesi, care o cunosc, stiu ca starea de geniu este definita de accelerarea si de expansiunea unei constiinte a perfectiunii obsedate nu sa consolideze cât mai ales sa inoveze si sa inaugureze. Este pur si simplu o stare de puritate si de simplitate din care irumpe, la vremea rostului ei, o cosmogonie. (…) Nu am vorbit niciodata cu Devis Grebu despre geniul lui Devis Grebu. Desi am dorit. Din timiditate nu am vorbit. Pentru ca stiu ca prezenta geniului e sigur acolo, în el, delicata si în acelasi timp puternica, serena dar si nelinistita, zguduita de o constiinta estetica si deopotriva etica din a caror cataliza se întemeiaza agregarea catenelor lumii sale de artist, precum caligrafia invizibila a cernelurilor ascunse în filactere. Mi-a fost teama sa tulbur aceasta faptura, eu, cu întrebari. (…) Geniul nu este un concept vag sau un cuvânt mare; mari si grave sun
t doar consecintele irosirii sale, atunci când i se jertfesc valoarea si creativitatea. Însa descoperirea si întelegerea geniului nu e accesibila decât celor putini, treji, veghetori la adevaruri esentiale, subtile. Geniul trebuie aparat de frica proasta pe care o resimt oamenii obsnuiti în fata revelatiilor care îi sectioneaza. Despre înnoire si despre arcanele dezvaluite doar celui predestinat, îi voi cere Maestrului permisiunea sa-l întreb, cândva. (…) Agentia Nationala de Presa Agerpres a publicat la adresa
http://www.agerpres.ro/media/index.php/comunicate/item/20030.html un comunicat remis de Asociatia 21 Decembrie 1989 care atrage atentia opiniei publice, înca o data, asupra risipei de valori cu care statul român pagubeste tezaurul creativitatii românesti, gonindu-si intelighentia si savantii, creatorii si artistii, bunaoara astazi ignorându-l pe Devis Grebu, la fel cum, nu demult, pe Brâncusi…si din pacate pe atâtia altii… La multi ani, draga Devis Grebu! Va marturisesc din nou bucuria de a va sti indestructibil. Angela Furtuna’.
Devis Grebu, nascut la Constanta în 1933, a studiat la sectia de Pictura a Institutului de Arte Plastice ‘N. Grigorescu’ din Bucuresti. La vârsta de 23 de ani a devenit membru al Uniunii Artistilor Plastici din care a fost exclus pe motive ideologice un an mai târziu, nepermitându-i-se ulterior sa expuna în nici o galerie de arta. A parasit tara in 1964 din motive lesne de înteles. In anii ’70 a capatat cetatenia/nationalitatea franceza pe care o pastreaza si acum, alaturi de cea româna. A avut onoarea de a reprezenta Franta prin diverse expozitii personale, realizari editoriale, de presa, conferinte si participari la diferite colocvii internationale, in multe tari ale Europei, Asiei, precum si in Statele Unite. Are onoarea de a reprezenta Franta în cartea de referinta ‘WHO’S WHO’ a celor mai buni desenatori ilustratori din lume.
Ca PICTOR – Devis Grebu a expus atât individual cât si colectiv în : Franta, Germania, SUA, Elvetia, China, Japonia, Italia, Israel, Belgia, Iran si, dupa 1995, in România.
In 1995, a fost invitat la Bucuresti (de la New York , unde era stabilit în acel moment) de Fundatia Culturala Româna (fostul Institut Cultural Român), pentru o expozitie personala de grafica, cu ocazia aniversarii a 5 ani de la înfiintare.
In 2004 a avut o expozitie personala la Muzeul National al Chinei (Beijing) care s-a bucurat de un mare succes (a doua expozitie personala a unui artist român, dupa cea a lui Corneliu Baba). Artistul a fost invitat sa participe personal la vernisaj (in prezenta multor personalitati, in frunte cu Ministrul Culturii al Chinei).
Ca ILUSTRATOR DE PRESA, a colaborat de-a lungul a peste 30 de ani în mod consecvent si substantial, cu numeroase publicatii printre care unele de renume international, ca : The New York Times,Washington Post, International Herlald Tribune, Le Monde, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Ha’aretz, Wall Street Journal, Time Magazine, Life, Newsweek ,US. News & World Report, Boston Globe, L’Express, Le Point, V.S.D., La Tribune, Le Figaro,Forbes, Business Week, Playboy, Harper’s, Atlantic Monthly, Think-I.B.M., Sports Illustrated, P.C. Magazine, GEO, Psyhology Today, New York Magazine, Seventeen, Telerama, Jardin des Modes, L’Expansion, Liberation, Le Monde Diplomatique, etc..
Ca ILUSTRATOR DE CARTI: peste 40 de carti ilustrate , pentru copii sau adulti, publicate de edituri reputate ca: Gallimard, Hachette, Flammarion (Franta), Simon & Schuster , Penguin-Viking Books, Doubleday- Dial Press, Random House, Harper & Row (SUA), Schroedel, Neugebauer (Germania-Austria), Edito (Elvetia), etc..
Ca SCENOGRAF, a creat decoruri si costume de teatru — dintre care se evidentiaza exceptionalul spectacol realizat la Bucuresti in anul 1963, avand ca regizor pe unul dintre cei mai buni ai Romaniei si anume Valeriu Moisescu, si ca actor principal pe celebrul Toma Caragiu, spectacol ramas in antologia teatrului romanesc ca una dintre cele mai reusite trei productii teatrale — , scurte filme de animatie (inclusiv pentru TF1, Televiziunea Nationala a Frantei). Dupa repatriere, a realizat decorurile pentru spectacolul teatral ‘Lolita’ în regia Catalinei Buzoianu, la Teatrul Mic (avandu-l in rolul principal pe celebrul actor Stefan Iordache), spectacol care s-a bucurat de un mare succes de critica si public.
Ca PROFESOR, a avut de-a lungul anilor o activitate prolifica si importanta , predand arta plastica sub diferite forme, la câteva dintre cele mai renumite universitati: Columbia University – (la Facultatea de Arhitectura New York ), Parson’s School of Design (New York ), SUNY (State University of New York ), Institutul National de Design si Tehnologie al Israelului, renumita Scoala Superioara de Arte Grafice VITAL (Israel) si altele. Din 2002 si pana in 2005, a predat ca profesor un curs vizual la reputata Universitate de Arhitectura ‘I. Mincu’ din Bucuresti. De asemeni a tinut o serie de conferinte (work-shop) la Institutul de Arte Plastice ‘N. Grigorescu’ (sectia de Grafica) din Bucuresti.
Prestigioasa editura de carti de arta Rizzoli (SUA si Italia) a publicat la New York, o superba Monografie dedicata creatiei sale grafice. Aceasta carte a fost a doua prezentare a operei unui artist de origine româna de catre aceasta editura dupa cea consacrata operei marelui Brâncusi. Reputatul critic de arta Ionel Jianu l-a inclus in cartea pe care a publicat-o în Europa si Statele Unite despre cei mai valorosi artisti de origine româna care s-au realizat in Occident.
Despre Devis Grebu s-au scris nenumarate articole si/sau critici, în publicatii nationale si internationale, de interes general sau de specialitate; a dat în repetate rânduri interviuri la posturi de televiziune si radio, atât în lumea occidentala, cât si în tara.
A primit numeroase premii nationale si internationale pentru creatiile sale. In 1990 a fost premiat cu prestigiosul premiu al Academiei Romano-Americane, pentru activitatea sa artistica (printre premiantii acestei academii s-au numarat Eugčne Ionesco, Mircea Eliade, George Emil Palade – laureat al premiului Nobel si alti oameni de seama).
A fost, de asemenea, invitat deseori sa conferentieze despre conceptia si evolutia sa artistica.
LISTA CELOR MAI IMPORTANTE EXPOZITII PERSONALE:
New Gallery – Tel Aviv (expozitie prezentata de Marcel Iancu, cofondator al dadaismului, alaturi de Tristan Tzara) -1972 – ISRAEL
Lammel Gallery – Bad Muensterreifel -1979 ; Koeln -1981- GERMANIA
Sara Kishon Gallery- Tel Aviv- 1979 and 1995 – ISRAEL
Rivolta Gallery -Lausanne – 1980 – ELVETIA
Mecanorma Gallery- Paris ( expozitie patronata de prestigiosul ziar International Herald Tribune) – 1983 – FRANTA
Alliance Francaise Gallery – New York ( expozitie patronata de cea mai reputata editura de carte de arta, RIZZOLI International) 1988 – SUA
Maison Francaise Gallery -New York- (at the N.Y. University-1987- and at Columbia University- 1993 ) – SUA
Museum Gallery of White Plains – Westchester/New York- 1991- SUA
Michael Ende Gallery – New York – 1992- SUA
Sheila Nussbaum Gallery – New Jersey – 1993 – SUA
Cultural Center Gallery of Romanian Embassy – New York – 1992- SUA
State University of New York Gallery – Westchester- 1994- SUA
Institutul Cultural Român, Bucuresti, 1995 – ROMANIA
Bodenschatz Gallery- Basel- (a retrospective ) -1995- SWITZERLAND
Jewish National Museum – Washington D.C. – (retrospectiva) -1996- SUA
National Library Gallery of Tel Aviv -1996- ISRAEL
Galeria Centrului Cultural, Ambasada României – Paris-1999 and 2001- FRANTA
Breuil Gallery- Dijon- 2002 -FRANCE
National Museum – Beijing – 2004 -CHINA
Institutul Cultural Român – Tel Aviv -2005- ISRAEL
Bellinzona Gallery, Ambasada României – 2005- ELVETIA
Institutul Cultural Român – Bucuresti -2005- ROMANIA
Institut Francez din Bucuresti -2006- ROMANIA
Muzeul Umorului – Gabrovo – 2006 – BULGARIA
Institutul Cultural Român – Bucuresti -2006 -ROMANIA
Ministerul Culturii, Bucuresti – 2007- ROMANIA
Institutul Cultural Român – Paris – 2007- FRANTA
Institutul Cultural Român – Madrid -2007- SPANIA
Sediul ONU în Romania – (despre drepturile omului) – Bucuresti – 2007 – ROMANIA
DEVIS GREBU DESPRE PROPRIA VIATA:
O scurta istorie a parcursului meu în aceasta lume
M-am nascut în România cu câtiva ani înainte de al doilea razboi mondial; mama mea nu era sigura ca era momentul potrivit pentru a aduce pe lume un copil. Dar dupa cum se poate vedea acum, era prea târziu pentru îndoieli si oricum, când este vreodata momentul potrivit de a veni pe aceasta lume (sau de a o parasi…)? Locuiam în Bucuresti, care era supranumit pe atunci ‘Micul Paris’ pentru ca era un oras frumos si cald, cu o viata literara si artistica la un nivel foarte înalt.
Dar era si sfârsitul unei epoci; a venit razboiul si anii de dupa razboi… Am fost martor la multa suferinta si uneori si victima a acesteia (în mod direct si/sau colateral).
A fost teribil si a devenit parte din memoria noastra colectiva de persecutii si suferinta, caci toata lumea poarta în sine o rana de nevindecat.
În ceea ce priveste educatia mea, parintii m-au trimis la cel mai bun liceu din oras, iar pe când aveam vreo treisprezece ani am început sa studiez desenul si pictura, caci nu mai exista deja nicio îndoiala ca aveam sa-mi dedic viata acestora. Mai târziu am studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. La Academie am primit o educatie completa si intensa dobândind puternice cunostinte si abilitati tehnice care m-au ajutat în cariera sa abordez orice tip de disciplina si subiect cu încredere si curaj.
În 1964 am parasit tara natala; eram foarte tânar, dar ma casatorisem deja si eram tatal a doi copii.
Ne-am hotarât mai întâi sa ne stabilim în Israel. A fost o experienta extraordinara!… Cei noua ani petrecuti acolo au fost caracterizati de importante provocari artistice. Printre acestea s-au numarat importante expozitii personale (cea mai remarcabila – la The New Gallery în Tel Aviv în 1972 – a fost prezentata în cuvinte magulitoare de Marcel Iancu, unul dintre fondatorii Dadaismului), prestigioase premii nationale si internationale pentru picturile si lucrarile mele de grafica si enorm de multa munca, cea mai mare parte în calitate de ilustrator, designer si director artistic.
Aici trebuie sa deschid repede doua paranteze: culorile peisajului israelian (si atmosfera încarcata psihologic din tara) m-au influentat probabil în alegerea tonurilor discrete si a culorilor mute si în folosirea unor metafore violente. Dupa acesti ani extrem de interesanti, unii dintre prietenii si colegii mei m-au sfatuit sa ma întorc în Europa occidentala pentru a-mi largi orizontul carierei. În Franta, prima mea alegere – bineînteles – dezvoltarea mea profesionala a cunoscut un impuls real în toate directiile.
Pe de o parte am început sa lucrez cu mai toate editurile, revistele si agentiile de publicitate mari din Europa. Asta pentru a-mi câstiga existenta.
Am aparut chiar si în prestigioasa publicatie Who’s Who a celor mai buni ilustratori din lume (1983) – înca mai figurez acolo! – ca reprezentant al tarii mele (de adoptie), Franta.
Pe de alta parte, în acea perioada am realizat si câteva importante expozitii individuale în diferite tari si – evident – în Franta.
Apoi din nou, unii dintre noii mei colegi si prieteni mi-au spus ca singuru loc în care pot ajunge sa lucrez la nivelul cel mai înalt si unde pot avea sansa de a deveni – cu adevarat si fara tergiversari – cunoscut si admirat pe plan international este… America. Asa ca am început sa calatoresc în Statele Unite înca din 1976. Mai întâi pentru vizite scurte, apoi pentru perioade din ce în ce mai lungi. În anii 80 îmi petreceam jumatate din timp la Paris si jumatate la New York. În cele din urma, în1986 am hotarât sa ma stabilesc în SUA deoarece ce mai mare parte a activitatii mele se petrecea acolo.
Ar trebui sa spun ‘ne-am hotarât’ pentru ca ma casatorisem deja pentru a doua oara si aveam un an treilea copil, o a doua fiica. Cred cu adevarat ca New York m-a stimulat extraordinar ca artist; este un loc absolut intoxicant – un cazan al secolului 20 plin de energii în fierbere, un amestec, ca într-un creuzet, de oameni veniti din toate partile lumii.
Printre multele expozitii individuale la unele dintre cele mai mari muzee si galerii, locul de onoare este ocupat de o superba Monografie – despre mine si arta mea – publicata de cea mai prestigioasa editura de arta, RIZOLLI International (1989). Cum se spune … totul e posibil în America!
Apoi (si deja stiti ce urmeaza) câtiva prieteni si colegi …, etc., etc., sa ma întorc în Europa – leaganul meu natural. La aceasta s-a adaugat faptul ca anumite probleme personale m-au condus mai întâi înapoi în Franta si în final (daca pot spune asta) parca pentru a închide un cerc (nu vicios, sper) am revenit în tara în care m-am nascut, România, în vechiul meu Bucuresti.
Între timp trebuie sa spun ca am divortat (pentru a doua oara) si m-am recasatorit din nou în Bucuresti, în 2002.
În România, care m-a primit ca pe un fiu risipitor, am o activitate bogata si diversa din august 2001: realizez expozitii individuale si colective de pictura si grafica, predau la Universitatea de Arhitectura, lucrez ca director artistic, fac scenografie si timbre, design, multe reviste si ilustratii de carti, interviuri la televizor, etc., etc.
Scriitorul CORNEL IVANCIUC despre DEVIS GREBU:
Starea de român este una de un cinism antologic. Românii îsi refuza constant valorile. Ca sa fii recunoscut în România, trebuie ori sa fii mort, ori sa emigrezi naibii in alta parte, ca sa te descopere si impuna ceilalti. Asa cum în arta s-a întâmplat cu Brauner, Brâncusi, Damian sau Grebu.
JOAN BABBAGE despre DEVIS GREBU, la vernisajul expozitiei personale de la American Gallery :
Nascut în România, Grebu este cunoscut international ca un artist a carui opera înfatiseaza aspectele comice si tragice ale vietii. Picturile si desenele sale sunt inspirate de emotii si evenimente autobiografice si investigheaza dezamagirea sa fata de civilizatia moderna. Subiectele abordate de artist variaza de la analiza acida a societatii contemporane la metafore pline de umor ale miracolelor vietii creatoare. Grebu analizeaza teme eterne ca batalia dintre sexe, inumanitatea omului fata de om, procesul de îmbatrânire, automatizarea, materialismul si totalitarismul.
Desenul sau este puternic si expresiv, folosit în combinatie cu pasteluri viguroase, gouache, acuarele si medii mixte. Uleiurile sale contin elemente suprarealiste puternice. Fie ca este vorba de desene sau picturi, lucrarile satirice ale artistului oglindesc slabiciunile si absurditatile conditiei umane, atât pesronale cât si cosmice. Evadat din comunism el se considera un artist interntional. Lucrarile sale neobisnuite si complexe au fost expuse în întreaga lume. Rezumându-si filozofia, Grebu subliniaza ca ‘simtul umorului este o alianta ciudata între tragedie si comedie…. amaraciunea mea nu se aproprie nici pe departe de profunda mea joie de vivre’.
DEVIS GREBU despre VIATA LUI :
Cel sau cea care se afla pentru prima oara în fata unei lucrari semnate de mine, ar trebui sa stie ca, începând cu ziua plecarii mele din România, am schimbat, cam o data la zece ani, tara de resedinta, acumulând pe parcurs diverse cetatenii sau resedinte permanente. Consider ca înainte de toate m-am format ca om si ca artist plastic în cultura din care am plecat. Perioada extrem de dura de atunci mi-a întarit instinctul de supravietuire.
Influenta educatiei primite de la parintii mei m-a format însa ca om pasionat si deschis mesajelor exterioare, de orice natura ar fi ele. Studiile la scoli si universitati excelente (printre care Liceul Sf. Sava si Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu’ din Bucuresti) m-au consolidat si m-au ajutat în elanurile imaginatiei mele, stimulându-mi dorinta de a activa în domenii necunoscute mie. Umorul nativ, cultivat de tatal meu si dezvoltat ulterior cu ajutorul situatiilor ridicole, amenintatoare, create si întretinute de dictatura comunista, m-a transformat într-un critic satiric în imagini. În plus, extraordinarul folclor românesc cel mai bogat, mai profund si mai imaginativ, cred eu, dintre toate, si-a pus si el, fara îndoiala, pecetea pe foamea mea de autenticitate si prospetime, într-un cuvânt, pe ,,stilul’ meu.
Perioadele traite ulterior pe celelalte meleaguri, atât de diferite unele de celelalte (Orientul Mijlociu, Europa Occidentala si Statele Unite), au reusit probabil sa-i adauge o textura mai rafinata de întelegere. Cred ca acestea sunt lucrurile pe care ar trebui sa le stie cei care se vor afla pentru prima oara în fata unei lucrari semnate de mine.
Tot bagajul spiritual l-am capatat din copilarie pâna la adolescenta, de la parinti. Cu iubire, cu respect si cu umor.
Tatal a fost cel care mi-a dezvoltat umorul. Îl aveam eu însamântat din gene, dar alaturi de el l-am exersat si dezvoltat. În timp ce mama era o zglobie, o ‘nebuna’, o maica Tereza, o originala, o maratonista, el era foarte echilibrat, aproape pedant, autodidact, pedagog, politicos, precis, poliglot.
Cred ca tolerant ar fi calificativul care ma defineste cel mai bine.
Am fost educat în spiritul tolerantei spirituale si al generozitatii de catre dragii mei parinti. Când privesc acum, cu înfrigurare, în jurul meu, observ ca toleranta este calitatea esentiala ce lipseste, aproape cu desavârsire, celor ce, grabiti peste masura, se strivesc reciproc (fizic si moral) pentru obtinerea mijloacelor performante si exorbitant de scumpe, care le vor asigura aparenta unui statut privilegiat. Ma sufoc în civilizatia poluata, a vitezei, a puterii muschilor si a motoarelor, a rentabilitatii fara valoare reala, a titlurilor obtinute fara efort, a superficialitatii ridicole, a nesimtirii.
DEVIS GREBU despre PROPRIUL EXIL :
Mesajul estetic sublim colorat, pe care nemuritorul Gauguin ni I-a transmis prin pictura sa codata m-a scufundat – fara îndoiala alaturi de multi alti ‘framântati’ – în strafundurile orbecaielilor misunate de scrupule. Pentru a pescui în aceste pestilentiale tulburari un motiv valabil pentru revenirea mea intr-o Românie subiectiva, un motiv care sa-i deruteze pe toti cei care sunt gata sa jure ca întorcându-ma sunt nebun, trebuie sa ma întorc, inevitabil, în timp. Trebuie sa arunc momeala departe, în estompa trecutului, sperând ca în clipoceala-i se va reflecta, în cercuri concentrice, motivul parasirii României (în 1964, la 31 de ani, un produs finit al scolii românesti de arte plastice).
Nu lipsa celor mai elementare servicii publice si produse alimentaro-industriale. Nicidecum veniturile minime. Nici macar mizeria umilitoare în care fusesem aruncat împreuna cu familia.
Ci ideologia aberanta, nedreapta si dictatoriala a regimului; cruzimea, ipocrizia si tâmpenia celor ce o puneau în aplicare (la toate nivelurile). Si mai ales mentalitatea de sclavi, resemnati, chiar docili, ce salasluia printre cei care trebuiau, pentru a supravietui fizic si intelectual, sa se supuna. O mentalitate care, pentru un artist, era ceva mai greu de îndurat, daca nu de-a dreptul imposibil, echivalenta cu o moarte profesionala, înceata si implacabila. Era, pur si simplu, irespirabil. Si totusi… Dupa atâtia ani traiti în centrele cele mai evoluate, atât economic cât si cultural, ale lumii occidentale (Paris, New York), unde numai cei plecati stiu cât de greu este sa-ti construie sti o cariera si sa ajungi printre cei mai buni, în ultima vreme am fost nevoit sa constat cu mare tristete si deziluzie o dezumanizare îngrijoratoare a celor ce ma înconjurau.
Superficialitatea, ignoranta dublata de aroganta, materialismul desantat, de parada, dictatura ‘modelor’ lansate de asa-zisi experti, prevalenta puterii brute fata de talent si valoare intelectuala, lipsa de toleranta, de sensibilitate, de profunzime. Experienta, reflectia, sofisticarea au devenit defecte.
Pe scurt, am ajuns la concluzia ca România, în ciuda sau, mai bine zis, datorita evolutiei sale întârziate cât si situatiei economice proaste, mai permite supravietuirea unor ‘cuiburi’ de omenie, pentru desfatarea egoului meu macinat de îndoieli (electronice).
Sper ca li se va permite acestor oaze pline de farmec (poate ignorate) sa salasluiasca înca un numar de ani, macar pâna la aderarea la Europa Comuna, poate câtiva ani suplimentari acordati drept bonus de vreo divinitate locala, cine stie?.. Sper, sper…
Pentru toate acestea am decis, la un moment dat, sa ma întorc si, într-un fel, sa o iau de la început. Într-o Românie subiectiva, asa cum spuneam, al carei folclor si ale carei bucate savuroase nu mai sunt parca apreciate decât de cei aflati pe alte meleaguri, tânjind.
Si pentru adorabila mea sotie, cum numai o românca poate fi…
DEVIS GREBU – înca ceva despre PROPRIUL EXIL:
Fragment din reuniunea de la GDS în jurul lui Norman Manea, pe tema ‘exilului’, relatata în Revista ’22’ aprilie 2008:
Devis Grebu: ‘S-ar putea sa fiu cel mai experimentat în ale exilului de aici. Am parasit tara la începutul anilor 60. Nu mai puteam sa respir, ma sufocam. M-am repatriat în 2001 si nu regret. Sunt un multiexilat. Am parasit România în unicul mod în care se putea parasi.
Pe vremea aceea nici nu existau pasapoarte, erau niste certificate de calatorie, ca pentru animale. Eram deja un artist cunoscut, am fost cel mai tânar membru al UAP, dat afara din motive ‘îndeobste cunoscute’. Am parasit tara cu familia, pretextând ca plecam în Israel, unde nu aveam pe nimeni. Aveam legaturi în Italia, Franta, intentionam sa ramânem acolo. Am plecat cu o sotie, doi parinti si doi copii.
Ajungând în Italia, am fost emotionat, fericit, am sarutat solul aeroportului din Napoli. Intentionam sa ne stabilim ori în Italia, ori la Paris.
Am hotarât totusi sa mergem în Israel. Am fost primit foarte rau. Evreii din România nu se bucurau de o prea buna reputatie, nu stiu daca acum lucrurile s-au schimbat. Am realizat totusi o cariera rapida acolo. Din Israel, la începutul anilor 70, am plecat în Franta. Nu era prea bine sa vii din Israel, era epoca embargoului. Din israelian foarte rau primit în Franta, am devenit cetatean francez repede. Am plecat dupa aceea în SUA, ca francez. În SUA ‘French’ nu era prea bine. În 98 m-am reintors în Franta. Multiplu exilat, de fiecare data primit rau.
Am fost primit în Israel ca român rau, în Franta ca israelian rau, în Statele Unite ca francez rau, dupa aceea, iarasi în Franta, ca american rau.
Din 2001 m-am întors în România. Nu pot sa spun ca întâlnesc numai oameni simpatici dupa întoarcerea mea, dar ma descurc.
N. Manea: Daca ar fi sa inchei intr-un fel, va fac cadou un citat, fireste, pesimist si descurajant, dar pe care unii s-ar putea sa-l interpreteze ca pe o stenica stimulare. Este un citat care-mi place mult, dintr-un calugar saxon, Hugo of St. Victor, din sec. al XH-lea: ‘Cine-si considera patria dulce este doar un tandru începator. Cel pentru care orice sol este ca si cel natal este deja puternic. Perfect este însa doar cel pentru care întreaga lume este un loc strain’.
DEVIS GREBU despre PROPRIA REPATRIERE:
M-am întors în tara din motive filozofice. Pur si simplu, în Apus am constatat cu groaza ca dispare umanitatea, umanismul, omenia, sa zicem asa, mai popular. Aici mai sunt câteva ‘insulioare’. Din pacate, si România tinde, cu înfrigurare, sa ajunga tot pe aceleasi meleaguri.
Deci, or sa dispara si ‘urmele’ astea, care mai sunt acum, din fericire, datorita tocmai înapoierii asteia cumplite economicotehnologice. Încerc si eu sa profit, poate mai întârzii si eu cu desenele mele avansarea asta precipitata a României, s-o mai tin în frâu.
DEVIS GREBU despre PROPRIA EDUCATIE ÎN ROMÂNIA:
Am studiat muzica si am ramas cu pasiunea aceasta. Am primit o educatie foarte buna de la parinti. Deci am studiat pianul în mod foarte serios timp de peste noua ani de zile cu gândul sa devin pianist concertist. La un moment dat, putin mai târziu, când am început sa fac si arta plastica, mi-am dat seama ca nu pot sa le fac la cel mai înalt nivel si pe una, si pe cealalta. Atunci, am abandonat studiul pianului pentru pictura, dar am continuat educatia muzicala. Mergeam tot timpul la concerte, opera, ramânând cu dragostea pentru muzica, lucru care se rasfrânge mai ales asupra culorilor. Am avut un profesor exceptional, la Institutul de Arte Plastice; se numea Catul Bogdan. El m-a învatat griurile colorate. S-a spus mereu ca transmit un mesaj extrem de violent, dar cu mijloace sofisticate si estetice.
Pictorul GYORGY MIHALY despre DEVIS GREBU (cei doi au fost colegi la facultatea de pictura de la Bucuresti) :
Însemnari empatice
Inspiritualizanta fiinta Devis Grebu nu are legitimitate prin nici un act dat de catre vamesii existentei. El nu este o imagine, el creeaza imaginarul încifrat în anecdoticul mitic al zeitatilor de orice nivel, ilustrând antitezic fixatiile intesate cu frivolitati moral-imorale. Ne lipsim de orice comparatie si ‘îi vedem’ în pestera civilizatiei, facând zgârieturi figurative cu vânatori si vânati.
Avem, istoriceste determinat câmpul de vânatoare parcelat, cu vânatul portionat pentru consum.
Artistul si-a înteles conditia, devenind un zgârietor al peretilor civilizatiei, un desenator pe coli transparente suprapuse, transparenta asigurând vizionarea, din ambele parti ale opiniei. Interpretarea se cufunda în stari de fapte contrarii, creând o imagine dilematica a polurilor de judecati diluate de asa-zise moralitati existentialiste.Desigur, ca orice traitor purtat pe ‘meandrele’ existentei, între malurile mai mult sau mai putin abrupte, cu debarcadere construite ici si colo, validând sau invalidând îmbarcari stabilite de puteri temporare si valori materiale sau spirituale, Devis a fost ‘nevoit’ sa strabata vamile geografic-existentiale. Când si cum a trecut prin aceste ‘vami’, tine de datele biografice descrise – fara îndoiala – în alt capitol al acestui album monografic.
Mie mi s-a oferit un prilej de meditatie asupra spatiului spiritual, intercontinental ilustrabil prin ‘ilustre’ personalitati printre care, Devis Grebu îsi asigura o prezenta incontestabila, militând în afara sensului întrebarii de ‘a fi’. El – de fapt – afirma dreptul de ‘a fi’, atacând compromisurile inadecvate adevarului în ascensiune, precum si ale devenirii spiritului, demascând balasturile compromitatoare ale neadaptabilitatii în fata societatii umane. Grebu demonstreaza prin imaginile sale satirice, cunoasterea tesaturilor – adesea contradictorii – care hranesc efortul de limpezire militant împotriva starilor conjuncturale dominante, din toate sferele societatii umane.
Destinul asumat de acest creator se afla în adevarul imaginarului propriu creatorului. Îmi exprim aici prin aceste rânduri, deplina solidaritate cu opera înfatisata, care dovedeste o prezenta de exceptie în sfera spiritualitatii.
TRAIAN UNGUREANU despre DEVIS GREBU:
Adolescentul Grebu D.
Când am vazut prima oara desenele lui Devis Grebu m-am simtit depasit si exprimat, dincolo de puterile mele verbale.
Am notat lectia si mi-am propus sa o transmit altcuiva: o fac acum. Devis Grebu e un adolescent miop, clarvazator si, deci, periculos. Miop, pentru ca nu vede conturul care fixeaza majoritatea concluziilor noastre cinice despre viata. Devis Grebu e polemic. Nu accepta, ci dezbate. Nu renunta, ci dezminte. Toata grafica lui de presa e un poem generos si ironic.
Lumea politica sustine ca e grava si stabila, Devis Grebu o trateaza cu revolta unui adolescent care a trait 80 de ani, fara sa oboseasca. Asta îl face periculos pentru orice forma de impostura si indolenta. Stim foarte bine ca viata noastra politica e o farsa dar nu putem explica si rezuma aceasta jignire, pentru ca suntem prea umiliti si, în fond, resemnati. Devis Grebu e, însa, o replica perpetua care gaseste viata, dupa toate catastrofele caracterului politic.
Lectia adolescentului Grebu D. e vitalitatea morala, refuzul dramei grabite si al gravitatii întunecoase cu care obisnuim sa ne scuzam neîncrederea si repaosul moral. Devis Grebu crede si e vital. Daca ar sari din pagina de ziar direct în pasaport, pe locul pozei, desenele l-ar legitima si i-ar marturisi vîrsta mult mai exact.
Gravurile si pictura lui Devis Grebu au aparut în clipele de repaos de care a profitat lumea politica. Armistitiul a permis multe netrebnicii parlamentare dar a deschis o ecluza spre senzual si fantastic. Acolo e sufletul secret si deschis al lui Devis Grebu. Între amintirile unei naturi animaliere si în pragul unor descoperiri pe care le permite doar gramatica fluida a visului.
IOAN T. MORAR despre DEVIS GREBU
Devis, Extraterestrul
Eu cred ca Devis Grebu vine de altundeva. Cred ca e extraterestru. Asta e solutia care ar explica totul, în primul rînd, nu seamana cu nimeni. E prea manierat pentru lumea prin care se misca, acum. Poate ca asta e fisa postului de extraterestru, E politicos, manierat, întrebator, misterios, amabil (am mai spus-o asta la capitolul politete dar nu conteaza!) si suprinzator.
Cred ca asta e cea mai tare trasatura a sa. Desenele sale surprind si asta nu se învata la scolile pamântesti de arta. Ca sa poti surprinde cum o face el, trebuie sa privesti altfel, cu un ochi rece si inteligent. Un ochi rece, asadar, apoi o minte sclipitoare si, mai la urma, o mâna nervoasa, dublata de întelegere. O mâna care traduce în desen întelepciunea aia sclipitoare si observatia rece.
Latura de grafician militant a lui Devis Grebu, manifestata alert, racordat la realitatea zilei, pune pe nedrept în umbra activitatea sa de pictor. Pentru ca si aici, în pictura, el ramâne acelasi spirit nelinistit si cautator servit de o ‘masinarie plastica’ perfecta. O masinarie care merge pe baza de culoare si nuanta, producând proportii si semne, linii misterioase care se topesc în contururi nelinistite.
Pictorul pune laolalta conflictul între ratiunea legilor plastice si pasiunea de a le contraria, între nevoia de a spune o poveste si dorinta de a spulbera povestea în favoarea unui sentiment venit de departe, din orizonturi greu de atins de orice muritor. Zbuciumul interior, surprins si decupat în secvente plastice, pare a fi cuvântul de ordine al întregii crearii semnate de Devis Grebu.
Zbuciumul nu este dat oricui, iar dintre cei care sunt claditi pe zbucium, putini reusesc sa-l îmblânzeasca, sa-l surprinda, sa-l învinga imortalizându-l. ‘Amintiri din zbuciumul launtric’ ar putea fi un titlu generic pentru aceste imagini stranii si provocatoare. Putini pot sa-si faca un loc al lor în miezul zbuciumului, putini pot sa dezvolte ca pe o stânca nemiscata, în tremurul neîncetat al vietii, casa lor artistica. Devis Grebu este unul dintre cei putini.
DEVIS GREBU despre el însusi ca PEDAGOG:
Desi n-am urmat niciodata cursuri pedagogice, mi-a placut nespus atunci când mi s-a propus sa predau. La nebunie. E un schimb fantastic, energizant, din care si eu am iesit mereu câstigator, nu numai studentii. Din pacate, în ultimul timp, situatia s-a deteriorat. Mentalitatea tinerilor care se decid pentru a urma studii superioare (în toate domeniile – cred eu – cu exceptiile de rigoare pozitive, evident) a devenit pragmatica, dezinteresata, superficiala. Nu ma mai atrage nimic spre catedra. Cu regret profund.
DEVIS GREBU despre propriile STUDII ÎN ROMÂNIA:
Cred ca studiile pe care le-am facut la ‘Institutul Nicolae Grigorescu’ din Bucuresti, ca de altfel si cele anterioare -de la ‘Scoala Medie Tehnica de Arte Plastice’ – care mi-au pregatit trecerea la studii superioare, m-au dotat – în buna masura – cu cunostinte tehnice si profesionale exceptionale, atât în profunzime cât si în intindere.
Ma refer însa, numai la orele de practica si la studiile legate direct de arta picturii sau a plasticii – în general – si în nici un caz la studiile ‘teoretice’ ca: marxism-leninismul, istoria artelor (total fabricata de comunisti), materialismul dialectic, economia politica, estetica – si altele de care nici nu îmi mai reamintesc – toate derivând din politica de îndoctrinare fortata pentru a deveni docili cetateni ‘sovietici’ (de clasa a doua).
ORI. Z. SOLTES, director, National Jewish Museum, Washington DC, despre DEVIS GREBU:
Notiunea de ‘evreu international’ este rezultatul unor conditii istorice si o expresie menita sa demonizeze evreii într-o maniera mai degraba seculara decât teologica. Expresia se refera în acceptiunea ei negativa la prezenta în întreaga lume a evreilor care, indiferent de tara în care locuiesc, o parte din sufletul lor pare sa fie întotdeauna îndreptata departe de locul de rezidenta, spre centrul spiritual al realitatii evreiesti – Eret Israel. Dispretul continut în aceasta expresie reflecta îndoiala fata de loialitatea evreilor pentru locul în care traiesc si le neaga acestora dreptul de a se simti solidari cu locul lor de rezidenta. În acceptiunea ei pozitiva însa, notiunea reflecta contributiile multiple ale evreilor la civilizatie, la nenumaratele culturi si comunitati care i-au gazduit de-a lungul timpului de bunavoie sau nu. Sunt putine locurile în care au trait evrei care sa nu revedince realizari în domeniul literar sau artistic, muzical sau teatral, stiintific sau
medical – chiar si sportiv – asociate macar în parte cu acei evrei.
Devis Grebu este un veritabil Evreu International. Nascut (în1933) si crescut în România, a fost obligat de împrejurari politice si ideologice sa-si caute domiciliu si refugiu în alta parte.
Personalitatea sa, limbile pe care le vorbeste, mijlocul de exprimare ales, dar si formarea si experienta sa, toate sunt complexe si variate.
Arta lui unifica însa diferitele identitati care reflecta varietatea experientelor sale în diferitele locuri care i-au format si transformat fiinta dintr-un unghi permanent tragi-comic, fie ca este vorba de pânza, timbru postal sau ilustratie.
Lucrarile lui Devis Grebu analizeaza si reanalizeaza variata experienta a artistului si contin un vocabular bogat în simboluri si imagini atent realizate.
Mijloacele sale, ca si viata sa, sunt splendid de diverse – de la carti de joc la ilustratie de carte, de la caricaturi la acuarele si picturi în ulei.
DEVIS GREBU despre PROPRIUL UMOR:
Aspectul ‘satiric’ al umorului meu, este o reflectare a dezgustului pe care-l resimt pentru ‘stilul’ de viata actual, care a devenit automatizat. Arta, adevarata arta – reactioneaza în fata acestei realitati înconjuratoare. Cred ca – în consecinta – anumite ‘realitati’, ca de exemplu idealizarea fortei, fie ea fizica, militara sau financiara, trebuie combatute, mai ales prin ironie si satira.
ROSLYN SIEGEL, critic de arta ‘The New York Times’, despre DEVIS GREBU:
Arta dlui Grebu ascunde în spatele ilustratiei comentariul social. Imaginile sale sunt epigrame vizuale, dense, cu înteles comic, crud, provocator, surprinzator.
Dezaprobarea sa fata de automatismul vietii moderne se manifesta printr-o bizara si adesea plina de umor juxtapunere a imaginilor. Imaginile sparte sugereaza fragilitatea vietii; numarul mare de ceasuri, scurtimea ei. Apelând deopotriva la ochi si la minte, lumea cu susul în jos a lui Devis Grebu ofera, dupa propria descriere, ‘un nou raspuns la anumite întrebari sau o întrebare asteptând noi raspunsuri’.
Scriitorul IOAN T. MORAR despre DEVIS GREBU:
Întoarcerea artistului ratacitor
Exclus din breasla plasticienilor, persecutat, împiedicat sa se afirme, Devis Grebu pleaca, în 1964, din România si se lanseaza in strainatate ca pictor, ilustrator, designer si profesor.
O cariera uimitoare despre care putin a razbatut dincoace de ‘Cortina de Fier’ Editura Rizzoli de pilda, a publicat in 1989, la New York, o cuprinzatoare monografie dedicata creatiei artistice a lui Devis Grebu a doua monografie dedicata unui român, primul fiind Brâncusi! Desenele lui Devis Grebu nu sunt caricaturi. Sunt, mai degraba, meditatii grafice cu cheie ironica, aluziva, cu talmaciri ascunse.Umorul degajat de ele nu este unul care sa provoace hohote de râs, e un umor de tip cumulativ, cu explozie întârziata, un umor întelept, elaborat, de filon. Si totul servit de un rafinament grafic de exceptie, de o linie foarte personala, inventiva în contorsionarile sale.
O ciudata si contrarianta luxurianta sobra se degaja din toate desenele si asta contribuie decisiv la alcatuirea ‘amprentei’ Devis Grebu.
Desenele lui Devis Grebu contin în ele pasaportul unor mesaje universale, promovând râsul cu masura. Cu masura culturala.
Scriitorul CRISTIAN TEODORESCU despre DEVIS GREBU:
Capatânosul si genialul Grebu
Daca nu-l cunosti pe Devis Grebu, ajunge sa-i vezi desenele ca sa-si dai seama ce fel de om e. E unul dintre cei mai mari capatânosi pe care îi cunosc. O tine pe a lui cu atâta îndârjire, încât pâna la urma accepti ca s-ar putea sa aiba principii. Desenele lui au o existenta autonoma fata de textul pe care il ilustreaza. Are si el simpatii si antipatii ca tot omul dar când începe sa deseneze le baga pe toate în debara. Se transforma într-un chirurg al penitentei care descopera Ia pacientii sai tot soiul de afectiuni împotriva naturii sociale sau politice. Dar mai ales morale. Când ajunge aici, Devis devine mai pedant decât maestrii chirurgiei plastice, doar ca pe invers. Daca îsi prinde personajele, pe care le pescuieste din lumea VIP-urilor, cu vreo înclinatie contrara vreuneia dintre cele zece porunci le aplica operatii estetice cu o inventivitate de-a dreptul dumnezeiasca. Si se bucura de inventiile lui, în acelasi stil comunicativ al nu foarte bunului Dumnezeu din Vechiu
l Testament. Sa nu uit, chiar daca imi place sa-l zgândaresc, îmi place sa ma laud cu prietenia mea cu Devis, care din când în când e genial.
Scriitorul CORNEL IVANCIUC despre DEVIS GREBU:
Apostaziile unui îmblânzitor de lighioane publice
Ilustratiile de presa ale lui Devis Grebu vitupereaza mai rau ca pamfletul; sunt alcatuite ca un pandant perfect la satira si pot substitui orice editorial. Indiferent de avatarurile la care sunt supuse, personajele care au avut privilegiul sa fie surprinse în anamnezele artistului sunt mântuite de o droaie de pacate. Asa se face ca sunt mai multe sanse ca o lighioana publica sa ramâna în istorie nu prin faptele sau spusele sale, ci în istorisirile ilustratorului.
DION (Daniel lonescu), artist plastic, jurnalist, despre DEVIS GREBU:
Desenele Iui Devis Grebu au impact de dinamita. Ma simt în largul meu sa scriu despre lucrarile si faptele artistilor pe care nu-i cunosc personal. Am însa norocul sa am numai prieteni talentati. Devis Grebu este unul dintre ei. DEVIS este un artist exceptional, asa ca nu am de ce sa-mi fac procese de constiinta, pot însa face acest articol de cunostinta. L-am cunoscut pe Devis Grebu, în urma cu aproape douazeci de ani la New York, mai exact la ‘The New York Times’. Ilustratiile lui Devis Grebu nu sunt simple asertii la text, ele sunt parabole, si adesea exagerat de frumoase, pentru a-si trai propria existenta. Desenele lui sunt si frumoase, si destepte. De un lirism sagace, interpretarile vizuale sunt poetice si, adesea, patetice.
Desenul de presa pe care îl practica Devis are un iz de efemerida, dar cu un impact de dinamita.
Jurnalistul CRISTIAN TEODORESCU despre DEVIS GREBU:
Înainte de a-l cunoaste, auzisem prin 1993, lucruri fabuloase despre Devis Grebu cel din perioada americana ziaristul din mine a ciulit urechile auzind ca Devis Grebu era colaborator la New York Times. Ca desenator la New York Times n-ajunge sa fii genial, trebuie sa fii punctual si sa poti lucra în regim de viteza. Noi asociem geniul cu inspiratia capricioasa si cu anxietati devastatoare ca harul ar putea întârzia la întâlnirea cu artistul.
Harul lui Devis Grebu nu întârzie niciodata. Aveam sa aflu ceva mai târziu ca a colaborat cu unele dintre cele mai prestigioase edituri din lume. În perioada sa franceza Devis Grebu, un metec, s-a impus convingator, patrunzând in elita artistica pariziana, încât azi Franta îl poarta la butoniera si pe Devis Grebu. Devis Grebu are un umor de om liber, mai liber decit ne simtim multi dintre noi chiar si la 15 ani dupa caderea lui Ceausescu. Umorul o sa-mi spuneti, e oricum un simptom de libertate. Da, dar poate fi si un simptom al libertatii simulate, cum e faimosul nostru haz de necaz.
Devis Grebu a plecat din România împins, cred, de umorul sau. Lucrurile care pe el ii faceau sa rida in anii 60 nu erau deciî cel mult subiect de bancuri anonime care nu se spuneau deciî cu fereala. Ori cind rizi pe ascuns sau numai de fata cu persoane de încredere, risul devine un scincet suportabil Devis n-a vrut sa rida pe ascuns, simulând o libertate pe care n-o avea.
Daca ar fi vrut sa faca o cariera artistica in România, ca pictor si ca grafician sint convins ea ar fi reusit Si poate ca ar fi fosl mult mai bine cotat decât colegii sai de generatie despre care se vorbeste la noi la superlativ Devis Grebu a facut ‘greseala’, daca vrei i, de a-si incerca puterile in strainatate. Si-a permis sa si reuseasca, ceea ce e enervant printre artistii suficientei noastre nationale.
Daca Devis Grebu ar fi fost si el acolo un artist plastic care împusca in exil francul succesului, cu siguranta ca s-ar fi stiut mai multe despre el in România si înainte de Revolutie Grebu n-a fost pus la index in România numai de autoritati, ci si de colegii de breasla excedati de succesul sau. Asa se face ca numele lui spune mai multe in lumea larga decât la el acasa. Exista artisti plastici romani, glorii nationale, care si-au fabricat pentru uz intern si o cariera internationala, chipurile impunatoare, cu expozitii in strainatate si cu premii internationale mai mult sau mai putin obscure f iecare dintre noi isi are portia sa de recunoastere universala, asta inceptnd de la zero. adica de la existi, dar nu esti recunoscut, acest era care a produs tot felul de legende compensatorii ele tip conspirationist.
Grebu e inca insuficient cunoscut in România si pentru ca el contrazice teoria ca daca n-ai pile sau bafta chioara nu devii un nume in Occident. Din succesele in strainatate ale lui Devis Grebu, daca nu ma credeti va invit sa-i consultati CV-ul, se pot alcatui cel putin patru glorii perfect plauzibile in artele plastice românesti.
DEVIS GREBU despre COMPUTERE:
Apreciez cum se cuvine aceasta extraordinara inventie electronica si încerc – fara prea
mare succes – sa-mi conving semenii înconjuratori de avantajele acestei luari de pozitie circumspecte.
Caci sînt un mare admirator al inteligentei umane. Cred ca este un factor decisiv în pastrarea demnitatii, bunul cel mai de pret al omului – dupa parerea mea. Daca inteligenta nativa este însamântata si cultivata intelectual prin experiente de viata proprii – si ale celor ce ne îndruma primii pasi, prin lecturi de calitate si cizelarea gusturilor vizuale si auditive, prin acumularea echilibrata si evolutiva a cunostiintelor de cultura generala si – mai ales – daca suntem educati într-un spirit de toleranta si generozitate, avem o perfecta carapace, prin ale carei fisuri naturale poate tîsni talentul în toate directiile, evident, daca îl posedam.
Concluzia este stilul, personalitatea. Daca ÎN PLUS, ne permitem posesia unui aparat – sofisticat precum calculatorul – si daca stim cum sa-l exploatam la sânge, tranformându-l în sclavul nostru – nu viceversa, cum se întâmpla din pacate în epoca noastra cu predilectie tineretului -atunci, putem considera ca suntem cu adevarat privilegiati. Caci – desi pastrez o reticenta alergica în patrunderea secretelor de manipulare ale acestui superb monstru – eu ma folosesc în permanenta de beneficiile si atuurile sale de timp, documentare, metamorfozari estetice si servicii postale rapide, de calitate si gratuite.
Folosesc intermediari, benevoli sau remunerati. Deci, în concluzie, nu nutresc nici cea mai mica urma de aversiune fata de calculator – si cu atât mai putin fata de internet ci sunt vehement si – pe cât pot – de persuasiv contra folosirii lor ca înlocuitor ai creierului, care – din pacate, mai ales la generatia tânara – constat cu groaza, tristete si demoralizare, ca se atrofiaza pe zi ce trece. În plus, eu pretind ca, atât calculatorul (cît si telefonul mobil) – doua gadgeturi devenite mijloc de afirmare pe scara societatii de consum – nu trebuie folosite pentru frivolitati de amuzament, ci pentru scopul adevarat si initial datorita caruia au fost concepute. Cu atât mai mult, Internetul – pe care nu-l pot lua în consideratie separat, ci ca un component important al serviciilor ce le poate aduce o judicioasa si bine controlata utilizare a acestui robot – (care poate fi si docil – simpatic ca un animal domestic).
Cât priveste o eventuala schimbare de atitudine fata de acest ‘fenomen’ – numai conditia de moarte clinica a propriei mele inteligente, ar putea-o provoca.
Daca as sti sa mânuiesc ‘mai bine’ (fata de ‘deloc’ care-i – în fond – situatia actuala) aceasta uzina de fabricat imagini, probabil ca as desena destul de multumitor pentru altii, nicidecum pentru mine însumi. Caci, calitatea ‘mea’ de desenator (cu o anumita faima internationala) provine din resursele mele native, cizelate de ani multi de studiu si exercitii istovitoare, nu din manipularea – cu oricâta maiestrie-a acestor electroni copulatori.
Nu apreciez deloc grafica facuta pe computer, caci, o gasesc vulgara, stridenta, fabricata si mai ales lipsita de emotia atât de necesara unei opere de arta. In schimb, tema ‘computerului’, este -pe de o parte- o tema care ma obsedeaza cu adevarat, datorita domintaiei covârsitoare si strivitoare pe care o exercita acest aparat asupra umanitatii contemporane si – pe de alta parte – o tema/oferta (de nerefuzat) care mi-a fost propusa de diversi clienti din presa internationala si de edituri, pentru a o ilustra, tocmai pentru ca – cred eu – nu ma pricep deloc la acest mecanism ce poate deveni malefic sau anost, fapt care m-a determinat sa gasesc solutii imaginare cât mai nastrusnice sau/si umoristice. Realizând de-a lungul carierei mele (mai ales în cei 15 ani la New York), mai multe sute (si nu zeci) de ilustratii pe aceasta ‘tema’, pot considera ca ea a fost (si este în continuare), atît o obsesie, cât si o fatalitate, ca sa nu mai vorbesc de o placere, tinând cont de benefici
ile materiale ce au decurs din aceasta activitate.

ID: 1701993; Data: 2010-07-19 09:21:18; Slug: Social-comunicat