Asociația 21Decembrie 1989
Domnule Cornel Nistorescu,
Vă solicit PENTRU A TREIA OARĂ să dispuneţi publicarea dreptului meu la replică faţă de articolul dvs cu titlul „Domnule Sorin Ilieşiu” publicat de ziarul „Cotidianul” în 9 Sep 2009 ( http://www.cotidianul.ro/domnule_sorin_iliesiu-97608.html ).
Vă mulţumesc anticipat.
Precizez că Teodor Mărieş este în continuare în greva foamei pentru aflarea adevărului despre crimele din dec.’89 şi iunie ’90.
Este în a 40-a zi de grevă a foamei şi are în jur de 62 kg.
În decembrie 1989 pe zidul Universităţii scria “NE CREDEŢI NUMAI CÂND MURIM!”
Cu cele mai bune gânduri, Sorin Ilieşiu
DREPT LA REPLICĂ
Domnule Cornel Nistorescu, avem dreptul de a scrie liber, datorită jertfei celor peste 1000 de compatrioţi masacraţi în decembrie 1989. Adevărul despre acest masacru este încă ocultat; la fel şi adevărul despre fratricidul din iunie 1990 îndreptat (inclusiv) împotriva presei independente. Datoria dvs sacră, d-le Nistorescu, atât ca semnatar al apelului pentru condamnarea crimelor comuniste cât şi ca director al „Cotidianului” fondat de anticomunistul Ion Raţiu, este să iniţiaţi o campanie de presă pentru condamnarea prin justiţie a celor mai cumplite crime comuniste în contextul istoric dat: masacrul din dec.‘89 şi fratricidul din iunie ‘90. Ambele dezastre au încercat, dar nu au reuşit, să ucidă liberatea de a scrie ceea ce gândim.
Domnule Nistorescu, Preşedintele României a mediat întâlnirea dintre reprezentanţii societăţii civile şi responsabilii Justiţiei întrucât revoluţionarul Teodor Mărieş era de mult în greva foamei – solicitând medierea de către Preşedinte pentru aflarea adevărului despre crimele din dec.’89 şi iunie ’90.
Preşedintele României s-ar fi descalificat moral dacă nu răspundea gestului legitim al unui om în a 36-a zi de grevă a foamei.
D-le Nistorescu, vă mulţumesc că în 2006 aţi semnat Apelul meu care cerea condamnarea regimului comunist având ca argument raportul neoficial de condamnare, redactat de mine în 2005 ( publicat în 24 şi 26 oct.2005 în „Ziua” http://www.ziua.ro/display.php?data=2005-10-24&id=187182 http://www.ziua.net/display.php?data=2005-10-26&id=187349 ). Condamnarea comunismului în baza Raportului final a însemnat nu numai un model pentru condamnarea internaţională, dar şi un moment de răscruce, alături de aderarea la NATO şi integrarea în UE. Această condamnare a reprezentat începutul decomunizării. Doar începutul, pentru că, spre ruşinea fostului şi actualului Parlament sau Guvern, toate propunerile raportului au fost ignorate. Condamnarea comunismului a fost rejectată de întreaga clasă politică, chiar şi de PD-L care se pretinde anticomunist. Guvernul Boc a refuzat până şi gestul simbolic de a institui Ziua memoriei victimelor comunismului (21 Decembrie). Camera Deputaţilor, prezidată de o membră a PD-L, nu a adoptat nici măcar legea lustraţiei votată încă din 2006 de Senat. Bilanţul e absolut catastrofal. Dar stă în puterea noastră, inclusiv a dvs, d-le Nistorescu, să impunem condamnarea prin fapte, nu doar prin vorbe, a regimului politic care a stabilit recordul mondial al criminalităţii.
Una din propunerile raportului de condamnare, însuşite de şeful statului, a fost finalizarea cercetărilor prin justiţie referitoare la crimele din decembrie ’89 şi iunie ’90. Având în vedere că Mărieş era în greva foamei chiar pentru acest deziderat, i-am scris Preşedintelui câteva scrisori semnate de peste 30 de organizaţii civice şi sindicale. Citez din ultima, care cred că l-a convins să facă medierea solicitată: „Sunteţi Preşedinte al României pentru că aţi promis solemn că veţi fi un luptător eficient pentru Dreptate şi Adevăr, inclusiv faţă de masacrul din dec.‘89 şi fratricidul din iunie ‘90. Victimele acestor crime au avut parte doar de Nedreptate şi Minciună (cu excepţia dosarelor finalizate de generalul-magistrat Dan Voinea). (…) V-am votat pentru că am fost convinşi că vă veţi respecta sfântul legământ faţă de poporul român. (…) Suntem în criză financiară, dar e mult mai grav că, de 20 de ani încoace suntem în cea mai severă criză morală. România este clădită pe crime fratricide ocultate, nejudecate şi necondamnate, chiar dacă Dreptatea şi Adevărul nu costă bani! Trebuie doar voinţă, iar voinţa înseamnă putinţă. (…) Nu aţi avea dreptul ca, prin nepăsarea şi neintervenţia dvs, să riscaţi sănătatea sau, Doamne fereşte!, viaţa unui om. (…) T.Mărieş face greva foamei pentru Dreptate şi Adevăr, adică exact pentru ceea ce aţi jurat. Sperjurul v-ar dezonora în cel mai înalt grad, d-le Preşedinte! (…) Vă cerem imperativ să somaţi Justiţia să finalizeze dosarele masacrului din dec.‘89 şi a fratricidului din iunie ‘90. Orice tergiversare este condamnabilă nu numai moral, dar şi penal. Dacă nu veţi face acest gest, nu veţi avea dreptul moral de a vă uita în ochii celor care v-au votat pentru Dreptate şi Adevăr şi nu veţi avea dreptul moral de a mai candida la funcţia de Preşedinte al României. (…) Nu aveţi voie să toleraţi tăinuirea criminalilor şi a tovarăşilor acestora (…) Sunteţi Preşedinte pentru că aţi declarat că veţi fi un adversar neîmpăcat al corupţiei. Câte acte de corupţie a Justiţiei consideraţi că au fost necesare pentru ca aceasta să închidă ochii la următoarele crime al căror bilanţ oficial este următorul: peste 1100 de morţi (procurorii au afirmat recent că au fost de fapt peste 1600 de morţi) şi peste 4000 de răniţi – în masacrul din decembrie 1989, iar – în fratricidul din iunie 1990 – minimum 6 morţi, 542 de răniţi spitalizaţi, sute de răniţi nespitalizaţi, 1056 de arestaţi ilegal în unităţi militare unde au fost torturaţi, cel puţin 6 femei violate de militari. (…) Autorii crimelor nu au fost judecaţi întrucât Justiţia a fost oprită să-şi facă datoria. (…) D-le Preşedinte, acum cinci ani aţi jurat că vă veţi dărui “toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală a poporului român”. Dar ar putea exista propăşire spirituală întemeiată pe masacre şi fratricide ocultate, nejudecate şi necondamnate? (…) Aţi jurat că veţi apăra dreptul fundamental al cetăţenilor la Justiţie. Potrivit art.21 din Constituţie, miile de victime ale masacrului din dec.’89 şi ale fratricidului din iunie‘90 „au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”. 20 ani nu este un termen rezonabil, ci o batjocură faţă de victime şi faţă de cei care v-au votat pentru Dreptate şi Adevăr”.
D-le Nistorescu, Preşedintele României nu putea să rămână indiferent la un asemenea apel de solidarizare, semnat de peste 30 de organizaţii civice şi sindicale, fără să se sinucidă politic.
D-le Nistorescu, am fost prezent la întâlnirea de la Cotroceni din 8 sept., la care Preşedintele a devenit deosebit de ferm după ce am spus aceste cuvinte care cred că l-au influenţat: „Cum a fost cu putinţă, d-nă Procuror General, să acceptaţi în acest an că absolut nimeni nu este vinovat pentru fratricidul din iunie ’90, al cărui bilanţ oficial este următorul: 6 morţi, 542 de răniţi spitalizaţi, sute de răniţi nespitalizaţi, 1056 de arestaţi ilegal în unităţi militare unde au fost torturaţi, cel puţin 6 femei violate de militari. De ce mai există instituţia Justiţiei în România, dacă nimeni nu e vinovat pentru asemenea crime? Justiţia a fost creată pentru victime, nu pentru salvarea criminalilor, aşa cum se întâmplă azi în România. Referitor la crimele comuniste din 1989 şi 1990, justiţia din România a comis în ultimii 20 de ani trei crime cu premeditare care anulează chiar raţiunea de a fi a justiţiei, respectiv cunoaşterea Adevărului şi înfăptuirea Dreptăţii. Prima crimă a fost comisă prin ascunderea sitematică a adevărului. A doua crimă este comisă acum prin tentativa de ascundere a probelor adevărului, respectiv a celor peste 800.000 de file din dosarul revoluţiei. A treia crimă a fost comisă prin tergiversarea deliberată a trimiterii în judecată a criminalilor. (…) Cu ce drept, d-nă Procuror General, interziceţi poporului român dreptul la propria istorie? De ce ar avea caracter secret declaraţii şi documente despre aceste crime? De ce justiţia favorizează şi ascunde criminalii? D-nă Procuror General, în martie 2007 ne-aţi promis că cercetările vor fi finalizate cu, citez, „maximă celeritate”. Apoi ne-aţi promis că vor fi finalizate în 2008. Suntem în 2009. De ce, d-nă Procuror General, acţionaţi pentru a elimina din limba română cuvintele celeritate, justiţie, dreptate, adevăr, cuvinte care nu mai au nimic de-a face cu realitatea abjectă în care este târâtă cu premeditare societatea românească?“.
Domnule Nistorescu, am fost şi sunt de bună-credinţă. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!
Sorin Ilieşiu – 11 sept. 2009
“Cotidianul”
http://www.cotidianul.ro/domnule_sorin_iliesiu-97608.html
Domnule Sorin Ilieşiu
09 Sep 2009, Cornel Nistorescu
Vă scriu, deşi nu mă socot între formatorii de opinie. Şi nici nu mai cred în cauza pentru care pledaţi. M-a impresionat însă pericolul la care s-a expus un om. Oricine aflat în greva foamei merită respect pentru curajul gestului şi impune o minimă solidaritate cu cauza sa.
Din acest punct de vedere, alaltăieri la prânz eram îngrijorat de soarta lui Teodor Mărieş. Nu l-am întâlnit niciodată şi nu-i cunosc rolul din decembrie 1989, dar omul părea a-şi fi asumat un sacrificiu pentru o cauză publică: adevărul despre evenimentele amintite mai sus. Marţi seară, după întâlnirea de la Cotroceni, chiar mi-a fost ruşine de propria-mi naivitate. După o primire şi o discuţie teatrală, Doru Mărieş a întors-o ca la Ploieşti. Iar preşedintele a pus de un scandal patriotic de toată frumuseţea. De ce nu avem vinovaţii pentru morţii din decembrie? Cunoaşteţi sper descoperirile făcute de T. Mărieş cu acel prilej? Ele mă scutesc de orice comentariu la adresa sa.
Trec cu vederea şi modul în care şeful statului a înţeles să contribuie la cunoaşterea evenimentelor cu pricina. Tehnica înfierării publice cu propoziţii dure ca un baros mi se pare şi cunoscută, şi primitivă. Başca, de un prost-gust inclusiv marinăresc (categoria fiind destul de rară în acest spaţiu!).
În rest, apelul dumneavoastră m-a lăsat rece. Am motivele mele să fiu precaut. Am semnat cândva un alt apel pe care l-aţi iniţiat. Cel pentru condamnarea comunismului! Ştiţi ce bine l-au condamnat Traian Băsescu, V. Tismăneanu, H.-R. Patapievici şi G. Liiceanu că n-a mai rămas nici urmă de el, deşi ţara geme sub controlul aceloraşi structuri (pe alocuri ceva mai culturale!). Faptul că reveniţi cu un alt apel după contrafacerea cu comunismul, Securitatea şi deschiderea dosarelor mă pune pe gânduri. Ori vreţi să reeditaţi succesul operaţiunii precedente cu o alta şi mai şireată din punct de vedere politic, ori chiar nu înţelegeţi la ce aţi fost folosit? Şi v-au dat un brânci într-o nouă iniţiativă. Dacă tot a ţinut, de ce să nu mai încerce o dată!
Domnule Sorin Ilieşiu, invocaţi libertăţi şi sacrificii pe care unii tocmai se pregătesc să le exploateze politic în campania electorală. Ca un cetăţean de bună-credinţă ce vă socotiţi, cum de nu vă aduceţi aminte că, din 1992 şi până astăzi, morţii în revoluţie, teroriştii şi mineriadele, înaintea fiecărei campanii electorale, au fost scoase de la naftalină pentru a se juca încă o dată şi încă o dată spectacolul promisiunilor, al cercetărilor şi al justiţiei. Pentru o asemenea aparenţă l-au arestat şi pe generalul Victor Athanasie Stănculescu! Tot pentru a nu cădea în ridicolul unei dictaturi salvate cu delicateţe de cei care au moştenit-o se desfăşoară acum şi spectacolul condamnării unor generali de Securitate.
Nu ştiu dacă aţi realizat că România a fost blocată 20 de ani în cercetarea unui trecut comunist din care principalii beneficiari au devenit stegarii democraţiei, chiar cercetătorii, acoliţii acestora sau chiar cercetaţii! Oricum, românul modest n-a avut nici un beneficiu.
Vă doresc nenumărate apeluri cu ecouri frumoase. Dar dacă apelul dumneavoastră este doar o prefaţă pentru o nouă comisie de cercetare a nu ştiu ce, vă mulţumesc frumos. Nu mai trimiteţi nici un apel!