Asociația 21Decembrie 1989
Azi – 14:52 Viorel Ilisoi |
Revoluţionarii şi victimele mineriadelor s-au îmbrâncit în Piaţa Universităţii la comemorarea a 19 ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990.
Asociaţia 21 Decembrie 1989 a scos în Piaţa Universităţii trei grupuri de mimi: studentă trântită la pământ cu miner băgându-i democraţie în cap cu piciorul, intelectual cu barbă bătut până la inconştienţă de doi mineri, miner dând cu târnăcopul în capul unui student. Lângă fiecare grup, un securist: costum negru, ochelari negri, sârmă în urechi. Tinerii stau nemişcaţi. Lumea trece, se uită. Peste drum e Teatrul Naţional, poate nu mai au loc actorii să repete acolo. Au ieşit în stradă. Nu, bre, aşa ne-au omorât mineri pe noi, intelectualii.
S-au strâns vreo 30 de oameni pe partea cu fântâna arteziana
Mimii ies din încremenire şi se şterg de transpiraţie. E greu să fii miner sau victimă de miner la comemorări. Toţi au pe la vreo 20 de ani, n-au trăit zilele acelea. Traversează toţi pe partea cu Teatrul Naţional să pună o coroană pe micul monument cu kilometrul 0 al democraţiei. Acolo dau de câţiva membri ai Asociaţiei Victimelor Mineriadelor. Bă, plecaţi dracu’ de-acilea! Ce căutaţi la noi, adevăratele victime? Aţi fost voi bătuţi de mineri?
Se iau la harţă. Se împing. Sunt gata să se ia de-a binelea la bătaie. În primele momente, toţi trecătorii adunaţi să vadă ce e cu acei mineri cu flori în mână cred că e vorba de ceva planificat, regizat. Adică să iasă cu bătăie, să se reconstituie măcelul terminat cu flori plantate în faţa teatrului. Însă jandarmii simt că e pe cale să se işte o bătaie adevarată şi se pun zid între reprezentanţii revoluţionarilor şi între cei ai victimelor mineriadelor. “Şi noi am fost bătuţi de mineri!”, strigă Niculae Alecu, de la Asociaţia 21 Decembrie. “Şi noi am fost omorâţi la revoluţie”, strigă Viorel Ene, de la Victime. Şi atunci de ce se bat între ei? “Noi avem program până la 6, autorizaţie de la primărie. Voi să veniţi după 6, bă!“,răcneşte Viorel Ene dând cu mâinile prin aer să lovească un cap de revoluţionar. Alecu îi răspunde, tot ţipând, peste capetele revoluţionarilor şi ale victimelor mineriadelor, care se împing ca la rugby şi se scuipă: “Bă, Ene, bă, noi, revoluţionarii,eram aici pe 13, bă. 13 e al nostru. 14 e al vostru şi 15, bă!”.
Cât se înghiontesc şi se înjură cele două tabere, unul isteţ de la revoluţionari se strecoară prin spatele celor patru reprezentanţi ai victimelor mineriadelor, în tricouri albe, şi agaţă coroana de flori de borna cu kilometrul 0 al democraţiei. Oamenii lui Ene nu bagă de seamă. Ei strigă în continuare: „Bă, plecaţi naibii de aici, nu mai faceţi teatru cu flori, cu mineri, cu bătaie cu perne!” “Taci, bă, morţii mă-tii de victimă, că tu adunai semnaturi pentru Băsescu”. “N-aveţi simţ artistic!” “Huuooo!”
Coroana fiind agaţată în terenul advers, Asociaţia 21 Decembrie îşi adună membrii şi parăseşte piaţa. Rămân oamenii lui Viorel Ene. Vine soborul de preoţi. Se face o slujbă de pomenire. Câţiva trecători asistă. Niciun reprezentant al puterii. Ce-a fost de comemorat, s-a comemorat. Unii au murit sau au fost mutilaţi în revoluţie, alţii la mineriadă. Datorită lor e acum libertate şi în Piaţa Universităţii, unde au căzut, se pot strânge semnături pentru candidatura la preşedinţia României a lui Nati Meir. Contra unei periuţe de dinţi.
http://www.cotidianul.ro/comemorare_penibila_a_victimelor_mineriadelor-88049.html