Asociația 21Decembrie 1989

După aproape 20 de ani, nomenclatura comunistă care a dat lovitura de stat din 22 decembrie 1989 nu mai are nici o jenă. Procesele pentru aflarea adevărului despre revoluţie şi mineriade, stagnează în continuare, dar, fiul dictatorului îşi revendică prin justiţie bunurile aflate în folosinţa părinţilor şi le cîştigă. Nu că le avea de la vreun străbun, ci pentru că le folosea dictatorul, deşi erau din categoria bunuri ale întregului popor, rechiziţionate de la vreun burghez, după 48, mort în cine ştie ce puşcărie comunistă. Şi de ce să nu câştige, dacă cei care au confiscat revoluţia au pus ţara la mezat, şi-au însuşit tot ce se putea în 20 de ani, au ajuns şefi de bănci, şefi de partide, politicieni prin parlament, tot din bunurile întregului popor.

Revoluţionarii ce fac?

Unii dorm şi-şi papă liniştiţi indemnizaţia, alţii se bălăcăresc între ei pentru a sprijinii mafia care i-a parafat.

Urmaşii eroilor de la revoluţie profită de morţii lor, fac valuri că le-au cam crescut copiii şi mai vor, aşa că pun şi ei umărul la sprijinitul mafiei care i-a avizat, că poate mai pică ceva.

Cei care luptă în continuare pentru aflarea adevărului, care întrabă cine a dirijat moartea după 22, sunt linşaţi mediatic de cei ajunşi la putere pe cadavrele celor aproape 1000 de morţi şi de cei care au fost făcuţi revoluţionari de mafia certificatelor şi nu au nici un interes în acest sens.

S-a ieşit în stradă pe 21 decembrie 1989 şi s-a strigat „jos dictatura”, „jos comunismul” , „fără volenţă”, „Timişoara” şi am ajuns să ne conducă după 20 de ani tot comuniştii. În locul unui stat de drept avem un stat mafiot favorizat de o legislaţie ambiguă adoptată de-a lungul anilor şi care ne induce insidios ideea că tot dictatura este mai bună.