Asociația 21Decembrie 1989

Urmăriți-ne pe:

Procurorii care au arestat ilegal sute de români în iunie 1990 au fost făcuţi scăpaţi de colegii lor de la Parchetele Militare

Procurorii care au arestat ilegal sute de români în iunie 1990 au fost făcuţi scăpaţi de colegii lor de la Parchetele Militare

Autor: Roland Cătălin Pena | marţi, 08 august 2017

 

Doar 14 persoane, în frunte cu Ion Iliescu, au fost trimise în judecată pentru atrocităţile din urmă cu 27 de ani
În dosarul „Mineriada din 13-15 iunie 1990”, procurorii militari, care au întocmit rechizitoriul din 12 iunie 2017 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a 14 persoane pentru infracţiuni contra umanităţii, au scăpat de răspundere penală două categorii de persoane implicate în săvârşirea actelor criminale de atunci. Este vorba, pe de o parte, despre procurorii care au întemniţat, pe criterii politice, oameni nevinovaţi, iar pe de altă parte, de reprezentantii eşaloanelor doi şi trei din structura piramidei infracţionale.

Justificarea şefului Parchetelor Militare

Refuzul actualei echipe de anchetatori militari de a face cercetări şi de a dispune punerea sub învinuire a procurorilor care, începând cu data de 15 iunie 1990, au coordonat reţinerea nelegală a unui număr de circa 1200 de persoane, dispunând arestarea preventivă pentru 200 dintre acestea fără nici o probă, este justificat de procurorul militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte, general magistrat Gheorghe Cosneanu, astfel, întro Ordonanţă din 17.07.2017: „În ce priveşte eventuala vinovăţie a persoanelor care au dispus măsura arestă- rii preventive, aceasta a făcut obiectul dosarului penal nr. 751/P/2005 al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul PICCJ, dosar în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, prin rezoluţia din 31.05.2006 şi în care nu s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Mai mult, prin încheierea nr. 845 din 03.11.2015, pronunţată în dosarul nr.3225/1/2015 al Înaltei Curţi – Secţia Penală, a fost respinsă plângerea formulată împotriva soluţiei de neurmărire dispusă în această cauză”.

Ce spune CEDO

Însă, Parchetele Militare uită că CEDO a statuat în cauza „Mocanu contra României” aceste lipsiri de libertate în mod nelegal fac parte din infracţiunea contra umanităţii prevăzută de art. 439 CP, deoarece ele au fost rezultatul atacului generalizat şi sistematic lansat de forţele statului împotriva populaţiei civile inocente, în intenţia şi cu scopul de a persecuta grupul de intelectuali şi opozanţi politici prin restrângerea gravă a exercitării drepturilor fundamentale pe motive de ordin exclusiv politic. Pentru aceste motive, CEDO atrage atenţia că nici distrugerile şi nici devastările sediilor unor persoane juridice sau lipsirile de libertate în mod nelegal, nu pot fi tratate ca infracţiuni de sine stătătoare, conform normelor comune din dreptul intern, ci ele reprezintă modalităţi alternative ale infracţiunii contra umanităţii. Astfel, că tot CEDO precizează, în mod expres, că este exclusă invocarea prescripţiei pentru aceste fapte.

Doar comandanţii de la Băneasa şi  Măgurele sunt traşi la răspundere

Un alt argument pe baza căruia se poate aprecia că la acest moment urmărirea penală este incompletă îl constituie faptul că în cauză, pentru lipsirea de libertate a unui număr de o mie două sute de părţi vătămate, reţinute nelegal în cadrul actualei Academii de Poliţie A.I Cuza din Pădurea Băneasa şi UM 0575 Măgurele, ambele aparţinând Ministerul Afacerilor Interne, au fost puse sub inculpare numai două persoane, respectiv comandanţii celor două unităţi, gen. r. Dobrinoiu Vasile şi col. r. Peter Petre, scriu colegii de la Incisivideprahova.ro. Actuala echipă de procurori anchetatori îi acuză pe cei doi foşti ofiţeri de săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, constând în aceea că ar fi acceptat începând cu 13 iunie 1990 ca în unităţile lor să fie aduse de către echipe mixte, formate din poliţisti şi mineri, persoane civile care fuseseră întâmplător reţinute pe stradă fără ca împotriva lor să existe probe de vinovăţie. În plus, cele două unităţi militare nu erau parte structura instituţională consacrată de lege să primească persoane cercetate penal ca urmare a reţinerii, arestării preventive sau a condamnării la pedeapsa cu închisoarea.

Ordin de la ministru

Este de la sine înţeles că cei doi comandanţi sunt vinovaţi, dar nu sunt singurii. Trebuia luat în calcul că întreaga comandă a celor două unităţi militare a fost implicată în această activitate infracţională. Exemplificăm aici cu gen. r. Pavel Abraham care a primit ordin scris de la comandantul său Dobriniu să permită accesul în şcoală al celor aduşi decât dacă persoanele în cauză sunt reţinute conform legii. Cu ocazia audierii sale, Abraham „a mărturisit”, potrivit Incisivdeprahova.ro, că nu a executat ordinul primit deoarece noul ministru de interne, instalat în data de 14.06.1990 la orele 16, i-a dat ordin verbal şi apoi şi scris să primească toate persoanele aduse spre reţinere de echipele mixte de poliţişti şi mineri. Au fost ridicate în acest sens, atât de la academie cât şi de la MAI , documente prin care într-adevăr noua conducere a ministerului a transmis ordine în acest sens. Aşadar, nu există niciun motiv ca procurorii militari să nu efectueze cercetări complete în vederea stabilirii adevărului şi tragerii la răspundere penală a tuturor persoanelor vinovate.

Procurorii au închis ochii

Dacă studiem probele cauzei, vom mai vedea că, de fapt, întreaga responsabilitate a continuării reţinerii celor 1200 de persoane din dimineaţa de 15.06.1990 revine unei echipe de procurori şi ofiţeri de cercetare penală, din cadrul fostei Procuraturi a Municipiului Bucureşti. În dimineaţa acelei zile, aceştia s-au deplasat în incinta celor două unităţi militare pentru a-i selecta pe cei reţinuţi acolo, împarţindu-i în două categorii: vinovaţi şi nevinovaţi. Asta în condiţiile în care această anchetă s-a desfăşurat timp de mai multe zile cu persoanele cercetate în stare faptică de reţinere, supuse unui regim demn de lagărele comuniste (bătăi, lipsă hrană alimentaţie si medicamentaţie, supunerea la intoxicare cu gaz de eşapament, ameninţări cu moartea etc.). Este evident că orice procuror, prezent în astfel de loc, ar fi avut în realitate o singură obligaţie, adică să dispună de îndată punerea în libertate a tuturor persoanelor reţinute ilegal.

Echipa de procurori şi-a încalcat această obligatie, de restaurare a legalităţii dispunând pentru câteva zile menţinerea stării în care se aflau cele 1200 de persoane reţinute, având ordin de la superiorii lor să caute vinovaţi acolo unde de fapt ei nu erau, să-i aresteze preventiv, în scopul trimiterii în judecată, urmând să li se reproşeze că au participat la manifestaţiile paşnice din Piaţa Universităţii şi că au alte convingeri politice decât cea a regimului Iliescu, recent instalat la cârma ţării. În acest context, echipa de procurori a dispus arestarea preventivă a circa 200 de persoane, fără să deţină în realitate probe că ele ar fi săvârşit vreo faptă penală. Cei care nu au fost arestaţi preventiv au fost eliberați începând cu data de 19.06.1990.

Procuratura a dispus verifi cări interne

Imediat după ce au fost arestate cele 200 de persoane, în cadrul Procuraturii Municipiului Bucureşti s-a creat un curent de opinie conform căruia măsurile de arestare preventivă erau total nelegale şi profund abuzive. Pe acest fond, conducerea unităţii de procuratură, cu aprobarea conducerii Procuraturii Generale, a dispus efectuatea unor verificări ce urmau a fi făcute de către procurorii inspectori.

„Eroare judiciară colectivă”

În urma acestor verificări, s-a confirmat nelegalitatea măsurilor preventive dispuse, stabilindu-se că dintr-un număr de 72 dosare penale analizate, în 59 măsura arestării preventive a fost nelegală. La finalul cercetărilor, procurorii inspectori din cadrul Procuraturii Municipiului Bucureşti au întocmit raportul S55/I/3 din18 iunie 1992, care constata că cele 1200 de persoane au fost reţinute nelegal, întrun interval cuprins între una şi opt zile în două unităţi militare, motiv pentru care a fost sesizată Direcţia Procuraturilor Militare pentru tragerea la răspundere penală a cadrelor militare, dar şi a civililor vinovaţi. Materialului de control a fost trimis şi la Direcţia I a Procuraturii Generale, singura competentă la vremea respectivă să efectueze cercetări asupra procurorilor implicaţi şi a „cauzelor care au determinat această eroare judiciară colectivă”.

Corneliu Coposu nu este parte vătămată în dosarul „Mineriada”

Procurorii miltari au luat, prin Rechizitoriul din 12 iunie 2017, decizia de clasare a cauzei ca parte vătămată în privinţa lui Corneliu Coposu (foto) şi a uneia dintre surorile sale, a partidelor şi instituţiilor publice care au fost devastate, a „Asociaţiei 21 decembrie 1989”, dar şi a preşedintelui acesteia, Teodor Mărieş. Acesta din urmă a făcut plângere împotriva măsurii, care i-a fost respinsă prin Ordonanţa din 17.07.2017 a şefului Secţiei Parchetelor Militare, general de brigadă magistrat Gheorghe Cosneanu. În plângere, Mărieş scria: „ceea ce mă onorează dar şi mă întristează, în acelaşi timp, este faptul că tot în această categorie se încadrează şi „seniorul” Corneliu Coposu, dar şi sora acestuia, despre care se ştie că au fost ţinte principale ale Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Alături de noi se află şi persoane care se pare că nu au suferit vătămări de nici un fel (…) Mă întreb, cum a fost posibil ca aceiaşi procurori militari să-mi confere la data de 21.10.2016 calitatea de persoană vătămată, ca urmare a săvârşirii infracţiunii contra umanităţii, iar la data de 13 iunie 2017 „să-mi ridice tot ei această calitate, fără ca între timp să se administreze vreo probă care să le fundamenteze această ultimă decizie?”. Generalul Cosneanu a motivat că în cazul lui Mărieş, acesta nu a suferit vătămări, deşi a stat patru luni nevinovat în arest, aşa cum a stabilit Înalta Curte prin decizie definitivă în 1992. În ce priveşte distrugerea sediilor Universităţii Bucureşti, PNŢCD, PNL etc., şeful Parchetelor Militare a arătat că aceasta nu întruneşte “elementele de tipicitate ale vreuneia dintre variantele normative ale infracţiunilor contra umanităţii”.

Cei 14 trimişi în judecată

Fix după 27 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, au fost trimişi în judecată 14 dintre cei care au orchestrat oroarea. Este vorba de Ion Iliescu (foto), la data faptelorpreşedinte al României; Petre Roman, fost prim-ministru; Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru; Virgil Măgureanu, fost director al SRI; Mugurel Cristian Florescu, şef al Direcţiei Procuraturilor Militare; amiral (rez.) Emil „Cico” Dumitrescu, CPUN şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazimir Ionescu, vicepreşedinte al CPUN; Adrian Sârbu, şef de cabinet şi consilier al prim-ministrului; Miron Cozma, preşedintele Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Plăieş Cornel Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne; colonel (rez.) Peter Petre, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele aparţinând Ministerului de Interne; Alexandru Ghinescu, director al IMGB.

http://evz.ro/procurorii-arestat-ilegal-romani-iunie-1990.html