Vorbim adeseori despre interese oculte de putere. De încrengături de interese, de corupție și manipulare. Nu cred că există exemplu mai bun decât modul în care două dosare importante: Decembrie 1989 și Iunie 1990 sunt împinse la marginea timpului. Aici este adevăratul test al rezistenței Sistemului. Soarta lui Ion Iliescu, personaj-cheie în ambele momente istorice, reprezintă pentru Sistem mult mai mult decât ne putem închipui. Dovada: am schimbat patru președinți ai României și câțiva procurori-generali, dar nu a contat!
În urmă cu câteva luni, am avut o discuție de câteva ore cu generalul Dan Voinea, fostul procuror militar care s-a ocupat de cele mai fierbinți dosare ale ultimilor 25 de ani: Dosarul Revoluției din 1989 și al Mineriadei din Iunie 1990. O a doua întâlnire a fost cea de sâmbătă cu Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie. Un om care a demonstrat că există momente în Istorie când un om, fără galoane și fireturi, poate schimba cursul evenimentelor. A dus o luptă solitară, fără sprijinul ONG-urilor din România, în bătaia de joc a autorităților, sub supravegherea serviciilor de informații și în ciuda încetinelii Parchetului General sau a deciziilor contradictorii ale Curții Constituționale. S-a luptat cu Timpul și Uitarea și a câștigat.
A reușit să obțină de la CEDO rezultatul maxim: crimele din Decembrie 1989 și Iunie 1990 nu mai au termen de prescripție. Pentru cei care încă-i plâng pe cei peste 1.000 de morți, pentru miile de răniți și reținuți va veni momentul în care vor afla, cândva, cine este vinovat. Nu vreau să mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru că editorialul ar trebui să se termine aici. După cum povesteau generalul Dan Voinea și Teodor Mărieș, în cele două dosare penale nu s-a lucrat nimic timp de 7 ani. Între 2007-2014! Aduceți-vă aminte de strigătul disperat al Președintelui României din septembrie 2009. Degeaba. Sistemul era mult mai puternic. Este adevărat că vorbim de două cauze complexe prin numele implicate în desfășurarea evenimentelor, dar destul de simple prin logica faptelor penale. Există documente, mărturii, expertize care pot demonstra cu certitudine cine a tras, cine a dat ordinul, cum s-au planificat operațiunile, cine a arestat, cine a încălcat legea. Și cu toate astea, nu se întâmplă nimic de 25 de ani.
Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Petre Roman sunt doar trei nume importante care se regăsesc în toate operațiunile (para)militare duse împotriva românilor. Alături de ei apar SRI, Procuratura Generală, Ministerul de Interne, generali de poliție și de armată. Sunt zeci de persoanlități implicate, oameni activi, se manifestă în spațiul public și adeseori par în conflict. Dar îi unește o încrengătură aparent de neînțeles, ce ascunde un adevăr greu de recunoscut pentru cei care împiedică aflarea adevărului.
Așa cum am înțeles eu, iar interlocutorii mi-au confirmat, Puterea a fost cucerită printr-o lovitură de stat în 1989 și a fost consolidată (definitiv, își închipuiau ei) în Iunie 1990. Așa au creat primul sistem de putere din România. Dacă vreți, vorbim despre Păcatul Originar. O culpă care permis democrației din România să ia naștere. Fără Ion Iliescu nu ar fi existat un Emil Constantinescu și lupta societății civile, fără PSD-ul anilor 2000, marcat tot de umbrele de la Cotroceni, nu ar fi apărut Traian Băsescu. Și tot așa, exemplele pot continua.
În Decembrie 1989 și Iunie 1990 am fost martori la nașterea unui sistem de putere care a avut mână liberă, în ultimii 25 de ani, să numească procurori, să recruteze ca “acoperiți” magistrați, să dea legi și să facă guverne, să asculte telefoane și să se joace cu dosare. Cu alte cuvinte, să conducă o țară, așa cum își închipuiau Ei că trebuie condusă. Unele lucruri au fost bune, altele nu, dar dacă o să le luați biografiile la puricat, veți găsi puncte comune, ceea ce explică unitatea de acțiune în afara intereselor politice de moment.
O să vă întrebați de ce rediscutăm acest subiect. De ce mai poate fi interesant ceea ce s-a întâmplat acum 25 de ani? Iar răspunsul este simplu: pentru că, uneori, oameni ca Teodor Mărieș și Dan Voinea merită ascultați, sprijiniți în lupta lor cu Timpulși Uitarea. Așa îi vom sili pe cei care lasă colbul să zacă peste dosare să pună mâna pe cârpă și să-și facă treaba. Dacă tot vrem să se facă curățenie în societatea românească, atunci ar fi bine să începem cu Începutul! Nu să ne prefacem că-l uităm…
Varianta in franceza aici:
On parle souvent des intérêts occultes du pouvoir. Des phylums d’intérêts, de corruption et de manipulation. Je ne crois pas trouver un meilleur exemple que celui des deux cas importants : Décembre 1989 et Juin 1990 qui sont poussés vers le bord du temps. C’est le veritable teste de résistence du Système. Le destin de Ion Iliescu personnage-clé des deux moments historiques, represente pour le Syshème beaucoup plus qu’on imagine . La preuve: on a changé quatre présidents et quelques procureurs généraux, mais ça n’a pas compté!
Il y a quelques mois, j’ai eu un entretien avec le général Dan Voinea l’ancien procureur militaire qui a traité les plus chaudes cas des derniers 25 ans : celui de la Révolution de 1989 et celui de la Minériade de Juin 1990. Un deuxième rendez-vous avec Teodor Maries , le président de l’Association 21 Décembre 1989 a été samedi. Il a démontré que il y a dans l’Histoire des moments dont un homme sans gallons et tresse peut changer le cours des événements. Il a mené une lutte sollitaire , sans le soutien des ONG de Roumanie, dans la moquerie des autorités, sur la supervision des services et en dépit de la lenteur du Parquet Général ou des décisions contradictoires de la Cour Constitutionnelle ; Il s’est battu contre le Temps et l’Oublie et il a gagné .
Teodor Maries , lui, a réussi obtenir de CEDH le résultat maximum : les crimes de Décembre 1989 et ceux de Juin 1990 sont imprescriptibles ; Pour ceux qui déplorent encore plus de mille morts, blessés et détenus, un jour, le moment dont ils apprendront la vérité , les noms des coupables, arrive. Je ne veux même pas me poser la question quelle aurait été la situation si la CEDH n’existerait pas, parce que mon éditorial devrait finir juste là. D’âpres le Général Dan Voinea et Teodor Maries, les deux dossiers étaient abandonnés pendant 7 ans ; rien n’en est fait. Entre 2007 et 2014. Rappelez- vous de ton désespéré du Président de Roumanie en septembre 2009. En vain ! Le système était beaucoup trop fort ! Il est vrai qu’on parle de deux cas complexes par les noms qui y sont impliqués dans le déroulement des faits, mais quant même, ces cas sont assez simples, par la logique des faits pénaux. Il y en a des documents , des témoignages , des expertises qui peuvent démontrer avec certitude , qui sont ceux qui ont fait des arrestations, qui ont enfreint la loi. Et pourtant, rien ne se passe depuis 25 ans.
Ion Iliescu, Virgil Magureanu, Petre Roman ne sont que trois noms importants présents dans toutes les opérations para/militaires menées contre les Roumains. A côté d’eux, toujours, SRI/les Services, la Procurature Générale, le Ministère de l’intérieur, généraux de police et d’Armée.
Il y en a des dizaines des personnalités impliquées, des gens actives, qui se manifestent dans l’espace publique souvent, en conflit. Mais ils sont unis dans une matrice, apparemment incompréhensible, qui cache une vérité difficile à être reconnue, pour ceux qui l’ obstruent . Si je comprends bien, et mes interlocuteurs m-ont confirmé , le pouvoir a été conquis par un coup d’Etat en 1989 et a été renforcé (finalement, ils ont pensé ) en Juin 1990. C’est la manière dont ils ont créé le premier système de pouvoir en Roumanie . On parle, si vous voulez, de Pêchée Originaire.Une coulpe qui a permis la naissance de la démocratie en Roumanie. Sans Ion Iliescu, un Emil Constantinescu n’aurait pas existé, ni la lutte de la société civile, sans le PSD des années 2000, marquées toujours par les ombres de Cotroceni, Traian Basescu aussi, n’aurait pas existé . Et, de même façon, les exemples peuvent continuer. En Décembre 1989 et en Juin 1990, on était des témoins à la naissance d’un système de pouvoir qui avait la main libre, les derniers 25 ans, de nommer des procureurs, recruter des magistrats « couverts », donner des lois , rendre des gouvernements , écouter des téléphones , lire des fichiers. Autrement dit, diriger un pays, comme ils l’imaginaient le faire. Certaines choses étaient bonnes, d’autres pas, mais si vous les prenez à des biographies de puces vous trouverez un terrain d’entente, ce qui explique l’unité d’action en dehors des intérêts politiques de moment.Vous vous demandez pourquoi on discute ce sujet de nouveau. Que peut être encore intéressant ce qui s’est passé il y a 25 ans ? Et la réponse est simple ; parce que parfois, des gens comme Teodor Maries et Dan Voinea méritent d’être écoutés, soutenus dans leur lutte avec le Temps et l’Oublie. Ainsi, nous obligerons ceux qui ont laissé la poussière sur les dossiers saisir le tissu et faire leur travail. Si nous voulons faire le grand ménage dans la société Roumaine,il est préférable de commencer par le début ! Ne faire pas semblant de l’oublier…
Asociația 21Decembrie 1989
