Asociația 21Decembrie 1989
DECLARAŢIE-ŞOC la “ring TV”: “Ar putea primi inclusiv ÎNCHISOAREA PE VIAŢĂ”. Vezi cine spune şi… DESPRE CINE E VORBA
Revoluţia română împlineşte zilele acestea un sfert de veac. Din decembrie 1989 încoace, an de an, în loc să sărbătorim căderea comunismului, noi comemorăm şi ne plângem morţii. Şi ne tot întrebăm: a fost sau n-a fost?…
Au trecut 25 de ani de când, la Iaşi, pe 14 decembrie 1989, se făceau primele arestări; de când, la Timişoara, pe 16, 17, 18 decembrie 1989, mureau, cu piepturile goale în faţa tancurilor , primii tineri care au strigat “Libertate!”; de când, la Bucureşti, pe 21 decembrie 1989, se înălţa baricada de la Inter şi, de asemenea, mureau oameni strtigând “Jos dictatura!”; şi, în sfârşit, de când, pe 22 decembrie 1989, mămăliga românescă exploda definit în Piaţa Comitetului Central, iar dictatorul şi soţia lui fugeau cu elicopterul, în strigătele mulţimii care scanda: “Ole, ole, ole – Ceauşescu nu mai e!”. Drept e că, înainte, în Germania, căzuse Zidul Berlinului. Şi căzuseră, rând pe rând, na nişte piese de domino, guvernele multor ţări din fostul bloc sovietic: Polonia, Germania, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria). Şi, în Malta, doi mari lideri ai lumii – Bush şi Gorbaciov, hotăraseră definitiv soarta României şi a celorlalte state comuniste. E drept că, după 22 decembrie 1989, cutia Pandorei, în România, s-a dezlănţuit tragic. Şi au murit peste o mie de tineri, şi au fost răniţi alte câteva mii. Si au fost distruse multe edificii, printre care Biblioteca Universitară şi Muzeul Naţional de Artă. E drept că, spre deosebire de celelalte ţări aflate sub ”Cortina de Fier”, la noi, conducătorul a fost executat: într-o zi sfântă – de Crăciun, după un simulacru de proces. E drept că, de atunci încoace ne tot întrebăm: a fost sau n-a fost Revoluţie? E drept că, de atunci încoace, au rămas zeci de intrebări fără răspuns, intrebări la care, ieri, în emisiunea ring TV, începând cu ora 16.00, împreună cu câţiva invitaţi surpriză, am încercat să găsim răspuns. Inlcusiv la cea mai tulburătoare dintre toate întrebările: “Cine a tras în noi în 21 şi, mai ales, după 22?”!!!…
Invitaţii din platou şi, pe telefon… invitaţii-surpriză
Au răspuns invitaţiei noastre şi au participat la emisiunea ”ring TV” trei personalităţi de marcă, personaje-cheie, adevărate personalităţi-simbol ale Revoluţiei române: Doru Mărieş, preşedintele ”Asociaţiei 21 Decembrie 1989”, Radu Filipescu (fost disident, fost preşedinte al GDS) şi, nu în ultimul rând, generalul (r) Dan Voinea, fostul şef al Parchetelor Militare (anchetatorul dosarelor revoluţiei, participant el însuşi la Revoluţie în calitate de procuror (acuzator) în celebrul şi contoversatul proces de la Târgovişte. Pe telefon, au intervenit, de la Iaşi, poetul, jurnalistul şi revoluţionarul Casian Maria Spiridon şi, de la Timişoara, Traian Orban, preşedintele ”Memorialului Revoluţiei”.
Despre revoluţia de la Iaşi şi despre ”Dinamoviada 89”
Rând pe rând, invitaţii au trecut în revistă evenimentele de la Iaşi (14 decembrie 1989), de la Timişoara (16-20 decembrie 1989) şi de la Bucureşti (21-22 decembrie 1989). Faptul că, la Iaşi, pe 14 decembrie 1989, au fost doar arestări după o tentativă de miting eşuat (se pare şi din cauza unor trădări din interios), fără să fi curs sânge şi fără să fi răsunat în stradă strigătul revoluţionat: ”Jos comunismul, jos dictatura!”, a făcut ca, timp de 25 de ani, să existe o discuţie întreagă despre acele evenimente şi despre primatul/paternitatea impulsului revoluţionar. Pentru că, atât revoluţionari-disidenţi din Iaşi, cât şi din Timişoara sau Bucureşti au contestat acţiunile revoluţionare ieşene, ieri, în emisiunea ”ring TV”, poetul şi jurnalistul Casian Maria Spiridon a lămurit lucrurile, punând lupa, inclusiv pe un detaliu mai puţin ştiut/comentat: celebra ”Dinamoviadă” (cu sportivi bine făcuţi şi antrenaţi în lupte/arte marţiale- judo etc), adusă, chiar atunci, în jurul datei de 14 decembrie 1989, de la Oradea, unde era programată iniţial, la Iaşi (pentru ca sportivii de la Interne/Securitate să fie oricând gata să intervină).
Timişoara a aprins fitilul
Despre evenimentele din Timişoara a vorbit atât Traian Orban (participant direct şi rănit în data de 17 decembrie 1989) cât şi generalul Dan Voinea, care a instrumentat dosarul Timişoara, trimiţându-i în judecată pe generalii Stănculescu şi Chiţac (care au şi fost condamnaţi la ani grei de închisoare). Inclusiv despre operaţiunea/acţiunea ”Trandafirul”, în urma căreia, la comanda Elenei Ceauşescu, 43 de cadavre ale revoluţionarilor timişoreni au fost arse şi aruncate într-o gură de canal de lângă Bucureşti. Recunoaşterea unanimă a fost încă o dată un omagiu adus Timişoarei, oraşul-martir care, atunci, în decembrie 1989, cu cinci zile înainte de cărerea lui Ceauşescu, a aprins… fitilul Revoluţiei. O revoluţie care, din Timişoara, s-a răspândit ca un foc de vară (în plină iarnă)… în toată ţara.
La Baricadă, s-a spălat mult sânge de pe străzi
Despre evenimentele din Bucureşti au vorbit şi disidentul Radu Filipescu, dar şi revoluţionarul Doru Mărieş. Şi unul şi altul au participat la celebra baricadă de la Inter şi au fost pe stradă, în faţa gloanţelor, cu o zi înainte de a cădea Ceauşescu. Radu Filipescu este unul dintre puţinii care, cu câţiva ani înainte de evenimnetele din decembrie 89, avusese curaj să răspândească manifeste în stradă, făcând, cum îi place să spună ”Jogging cu Securitatea” (titlu de carte), fiind chiar închis de două ori pentru lupta pe faţă împotriva regimului. Cât despre Dorul Mărieş, acesta a rememorat secvenţe dramatice cu tineri din pieptul cărora, sub gloanţe, ţâşneau şuvoaie de sânge. Şi a spus cum, după Baricadă, în dimineaţa de 22 decembrie 1989, pe străzi, forţele de ordine au spălat sângele tinerilor împuşcaţi. Doru Mărieş şi generalul Voinea au pus degetul pe rană spunând cine erau cei care au dat… ordin de tragere.
Ce pedepse ar putea primi ”vinovaţii” Revoluţiei
Generalul Voinea a explicat de ce, până în 1996, toate dosarele revoluţiei primiseră doar NUP (sub ”bagheta” generalului coordonator al anchetelor Samoilă Joarză, poreclit de presă ”generalul NUP”). Şi a explicat cum, ulterior, domnia sa, audiind sute de martori şi părţi vătămate, a reuşit să ajungă de la victime la… călăi. De la cei care au fost împuşcaţi, la cei care au tras (şi, mai ales, la cei care au dat ordin). Concluzia emisiunii a pus-o tot generalul Voinea care a spus că dosarul revoluţiei (cu tot ce s-a întâmplat unde au murit şi au fost răniţi oameni) este gata şi trebuie trimis în judecată, pentru ca justiţia să facă dreptate. Întrebat ce pedepse ar putea primi vinovaţii, generalul Voinea nu a ezitat să spună: ”Inclusiv pedeapsa pe viaţă”.
Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite – Ziarul “ring”, iar pentru publicaţiile online –