Asociația 21Decembrie 1989

Pro Patrimonio

ICOMOS România
Academia Română

Declaraţie comună de presă

Bucuresti, 4 ianuarie 2011 – Pro Patrimonio, ICOMOS România şi Academia Română au plăcerea de a anunţadeclaraţia comună referitoare la situl istoric minier Roşia Montană (anticul Alburnus Maior), o componentă inestimabilă a patrimoniului universal care este ameninţată cu dispariţia iminentă dacă proiectul minier propus de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este autorizat de statul român. Declaraţia comună urmăreşte să evidenţieze valoarea unică a sitului şi solicită Ministerului român al Culturii şi Patrimoniului Naţional să acţioneze de urgenţă în vederea salvării sale.

“Legea nu funcţionează în cazul Roşia Montană. Dacă legile ar fi fost aplicate, proiectul minier în carieră deschisă ar fi fost demult uitat, iar Roşia Montană ar fi beneficiat datorită calităţilor sale de protejare şi valorificare corespunzătoare,” se arată în declaraţie. În lumina acestor realităţi cele trei organizaţii semnatare solicită Ministerului Culturii şi Patrimoniului Cultural al României (1) includerea Roşia Montană în Lista Indicativă  a României în vederea înscrierii în Patrimoniul Mondial; (2) iniţierea un program de salvare şi valorificare a patrimoniului Roşiei Montane şi (3) redefinirea politicilor locale şi regionale – în prezent deturnate în interesul exclusiv al RMGC – şi reaşezarea lor în acord cu principiile dezvoltării durabile.

“Roşia Montană are un imens potenţial istoric, natural, cultural şi, nu în ultimul rând, uman, pentru a deveni un model de dezvoltare durabilă pentru România. De asemenea, oprirea distrugerilor şi dezvoltarea durabilă a Roşiei Montane se bucură de o susţinere fără precedent în România din partea societăţii civile (Academia Română, ICOMOS, Casa Regală a României, organizaţii şi instituţii profesionale de prestigiu, sute de cadre universitare şi cercetători de talie naţională şi internaţională din cele mai diverse domenii, personalităţi publice, reprezentanţii cultelor religioase, precum şi liste şi petiţii cu mii şi zeci de mii de susţinători). Toate aceste părţi interesate pot să îşi asume responsabilitatea salvării adevăratelor valori ale Roşiei Montane. […] Organizaţiile semnatare, alăturându-se tuturor celor care cred în şansele reale ale Roşiei Montane, asigură autorităţile statului român de sprijinul lor în atingerea acestui scop,” conchide textul declaraţiei.

Textul complet al declaratiei comune:

Declaraţie comună

Specialişti în domeniul patrimoniului cultural şi natural s-au întrunit la Bruxelles în ziua

de 30 Noiembrie 2010, la iniţiativa organizaţiei Pro Patrimonio1, sub patronajul

europarlamentarului român Daciana Sârbu. Scopul întâlnirii a fost rediscutarea sitului

istoric minier Roşia Montană (anticul Alburnus Maior), parte unică şi inestimabilă a

patrimoniului universal, aflat în pericol de iminentă dispariţie dacă proiectul de

exploatare minieră propus de compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) va

primi aviz favorabil din partea Statului Român. Această conferinţă se înscrie în linia îndelungatei campanii declanşate în urmă cu mai mulţi ani de Pro Patrimonio, ICOMOS2 şi Academia Română3, prin care organizaţiile îşi exprimă îngrijorarea faţă de proiectul menţionat şi cer autorităţilor

române, reprezentate în acest caz de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, să

protejeze patrimoniul inestimabil al Roşiei Montane şi să nu dea curs proiectul minier.

Studiile prezentate de arheologul Horia Ciugudean şi arhitecţii Virgil Apostol şi

Ştefan Bâlici au pus în lumină valoarea excepţională a sitului, prin prezentarea celor mai

importante componente ale patrimoniului cultural al Roşiei Montane care îl recomandă

ca un sit potenţial pentru Lista Patrimoniului Universal: vestigii ale celui mai complex şiextins sistem de exploatare minieră auriferă antică cunoscut până la ora actuală pe

întinsul întregului Imperiu roman; peisajul minier unic moştenit din epocile romană,

medievală, modernă şi contemporană (până la jumătatea sec. XX); târgul minier, reflex al

epocii preindustriale şi, nu în ultimul rând, singularitatea anticului Alburnus Maior în

cultura universală, dobândită graţie vestitelor tăbliţe cerate romane descoperite aici în

secolul al XVIII-lea. Analiza biodiversităţii şi a habitatelor naturale prezentată de botanistul Andrew

Jones (Marea Britanie) a ilustrat numeroase specii de plante rare, puse sub cele mai

înalte forme de protecţie prin mecanismele naţionale şi europene, precum şi

biodiversitatea excepţională a zonei, cu habitate constituite în perioada daco-romană şi

menţinute doar datorită practicilor agriculturii tradiţionale. În acelaşi timp, autorul a

atras atenţia asupra ireversibilităţii oricărei acţiuni distructive. În faţa acestei palete de valori şi a ameninţării reprezentate de intenţionata reluare a mineritului în carieră deschisă, dl. Zsolt Visy, reprezentantul delegat al ICOMOS la conferinţă, a vorbit despre numeroasele luări de poziţie ale acestei organizaţii în sprijinul salvării Roşiei Montane şi a reiterat apelurile de salvare şi punere

sub o protecţie eficientă prin mecanismele naţionale şi internaţionale. Pe lângă aceasta,

Dl. Visy a făcut o binevenită demonstraţie cu privire la justeţea şi necesitatea demersului

de clasare a sitului Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial. Argumentele d-sale

s-au bazat pe confruntarea valorilor culturale ale acestui sit cu criteriile UNESCO de

clasare în Lista Patrimoniului Mondial, o confruntare în urma căreia calităţile

excepţionale ale sitului Roşia Montană au ieşit cu vigoare în evidenţă.

Tragedia locuitorilor Roşiei Montane, abandonaţi de autorităţile publice, locale şi

naţionale, în faţa unor presiuni enorme (financiare şi propagandistice) şi împiedicaţi de

reglementările de urbanism aflate în vigoare să îşi asigure propria existenţă, reduşi în

consecinţă la sărăcire forţată şi confruntaţi cu lipsa şanselor de dezvoltare, a fost subliniată

cu fermitate de vorbitori. În opoziţie cu această situaţie dramatică, economista Françoise

Heidebroek (Belgia) şi Maria Berza, fost vicepreşedinte al Pro Patrimonio, au arătat

potenţialul economic al dezvoltării localităţii şi al întregii zone. S-a arătat că patrimoniul

natural şi cultural constituie resursa cea mai importantă pentru dezvoltarea durabilă a zonei,

înţeleasă în termenii stabiliţi la conferinţa ONU de la Rio de Janeiro din 1992. Faţă de ideile

promovate de ONU accepţiunea exclusiv mercantilă asupra dezvoltării durabile reflectată în

intervenţiile reprezentanţilor RMGC este total divergentă. Incompatibilitatea activităţilor caracteristice mineritului contemporan în carieră deschisă şi cu durată limitată cu conceptul de dezvoltare durabilă a fost subliniată de Preşedintele Academiei Române, prof. Ionel Haiduc, precum şi de geochimistul şi

hidrochimistul Robert Moran (SUA), autorul raportului „Review of the Roşia Montană

Environmental Impact Assessment Report with a focus on water and water qualityrelated

issues”. Dr. Robert Moran a atras atenţia asupra unor mistificări răspândite de

compania minieră în documentaţiile trimise autorităţilor spre avizare. Dr. Moran a

afirmat că un aviz favorabil acordat studiului de impact asupra mediului al proiectului

minier ar fi inacceptabil, în condiţiile în care studiul înaintat de RMGC autorităţilor

române cuprinde, în ciuda dezvăluirilor şi avertizărilor repetate, paragrafe şi concluzii

modificate fără ştiinţa şi acordul autorilor respectivi. Inacceptabilă este şi avizarea

favorabilă a unui proiect minier care nu prezintă în mod transparent publicului detaliile financiare, cum sunt: detalii ale asigurării de mediu şi cum este aceasta calculată; care

este ipoteza de calcul; care sunt redevenţele, taxele şi cum sunt ele distribuite; cine va

supraveghea constituirea corectă a asigurării şi în ce condiţii va fi accesată. A fost, astfel,

pus în evidenţă modul deformat în care înţelege compania minieră problema

răspunderii şi a beneficilor promise României. În timpul intervenţiilor a mai fost subliniat că este, de asemenea, inacceptabil ca un astfel de proiect să fie avizat fără o evaluare şi prezentare transparentă a riscurilor şi costurilor sociale şi a impactului asupra populaţiei, specifice tuturor exploatărilor

miniere din lume, precum şi zonelor mono-industriale. Iar aceasta se întâmplă în

condiţiile în care statul român cunoaşte direct şi de dată recentă care este amploarea

unor asemenea costuri, generate de reconversiile profesionale, bolile profesionale,

somatice şi psihice (care produc un număr ridicat de asistaţi social), tendinţele

accentuate de părăsire a zonelor afectate (depopularea), delincvenţa şi criminalitatea

peste medie, blocarea şi/sau descurajarea dezvoltării altor tipuri de afaceri pe perioada

proiectului, precum şi facilităţile fiscale acordate operatorilor economici după închiderea

exploatărilor – implicit neîncasarea de taxe şi impozite pe perioade îndelungate de timp –

necesare pentru a relansa şi dezvolta o zonă distrusă de proiectele mono-industriale). Prezentările reprezentanţilor companiei miniere care intenţionează să implementeze proiectul minier în carieră deschisă nu au reuşit să ofere argumente credibile în privinţa posibilităţilor de dezvoltare durabilă a teritoriului. Motivaţiile economice şi tehnice cu care au susţinut proiectul minier nu au avansat cu nimic în elaborarea unei protecţii reale a mediului istoric şi natural şi cu atât mai puţin a comunităţii. Soluţiile propuse în proiectul de exploatare minieră sunt inacceptabile. Replici

(machete la scară reală) fără nici o valoare istorică sunt promovate ca soluţii

compensatorii pentru distrugerea unui patrimoniu cultural de valoare universală; un

peisaj monstruos este destinat să înconjoare cele câteva fragmente din sit care se

presupune că ar supravieţui după ce o foarte însemnată parte a patrimoniului ar fi

ştearsă de pe faţa pământului. Ideea avansată de companie, a unei dezvoltări durabile

ulterioare exploatării miniere, bazată pe valorificarea peisajului compus din uriaşe halde

toxice de steril şi lacuri contaminate cu cianuri, este lipsită de credibilitate.

Trebuie adus la cunoştinţa publicului că majoritatea obiectivelor miniere propuse

sunt amplasate peste monumente şi situri protejate de legile române, aşadar sunt ilegale.

Însăşi legea care reglementează activitatea minieră interzice amplasarea obiectivelor

miniere acolo unde există monumente istorice sau situri arheologice (L. 85-2003, art. nr.

11, alin. 1). Un exemplu concludent a fost invocat de arheologul Horia Ciugudean:

galeriile romane din masivul Orlea, monument istoric protejat de lege, ar urma să fie

distruse în totalitate dacă una dintre cele patru cariere propuse în proiect ar fi realizată.

În faţa unei asemenea probleme fundamentale, reprezentanţii companiei miniere nu au

fost în măsură să ofere un răspuns coerent.

Ideile susţinute de reprezentanţii companiei şi în special de consultantul angajat

de aceasta, arhitectul britanic Dennis Rodwell, cu privire la patrimoniul cultural, au fost

ferm combătute de specialiştii în domeniul patrimoniului cultural prezenţi la reuniune.

A fost sancţionată fără echivoc natura speculativă şi lipsită de argumente ştiinţifice a

punctelor de vedere referitoare la valorile de patrimoniu de la Roşia Montană susţinute

de Dennis Rodwell şi nu în ultimul rând prezentarea deformată a poziţiei ICOMOS în

această problemă. Pro Patrimonio, ICOMOS România şi Academia Română, în virtutea valorii

excepţionale şi incontestabile a patrimoniului cultural şi natural al Roşiei Montane,

fiind în total dezacord cu proiectul de exploatare minieră, solicită încă o dată

autorităţilor Statului Român cu competenţe în protejarea patrimoniului naţional,

european şi universal al Roşiei Montane, în speţă Ministerului Culturii şi

Patrimoniului Naţional:

1. Să protejeze situl în acord cu legislaţia specifică naţională. Legea nu funcţionează

în cazul Roşia Montană. Dacă legile ar fi fost aplicate, proiectul minier în carieră

deschisă ar fi fost demult uitat, iar Roşia Montană ar fi beneficiat datorită calităţilor sale

de protejare şi valorificare corespunzătoare.

2. Să asigure întărirea protecţiei legale a sitului Roşia Montană prin promovarea sa

în Lista Patrimoniului Mondial. În acest scop este necesar ca Ministerul Culturii şi

Patrimoniului Naţional să depună de urgenţă la Centrul Patrimoniului Mondial

UNESCO nominalizarea Roşiei Montane pe Lista Indicativă a României în vederea

includerii în Lista Patrimoniului Mondial. 3. Să declanşeze un program de salvare şi valorificare a patrimoniului Roşiei

Montane. Cu cât este amânată mai mult implementarea unui astfel de program, cu atât

va fi mai prejudiciat acest patrimoniu, reducându-se şansele comunităţii de la Roşia

Montană, deja grav afectată, să îşi revină. Acţiuni urgente şi ambiţioase sunt imperative

dacă dorim ca Roşia Montană să continue să existe, ca localitate şi ca loc al culturii.

4. Redefinirea politicilor locale şi regionale – în prezent deturnate în interesul

exclusiv economic şi reaşezarea lor în acord cu principiile dezvoltării durabile, pornind

de la o viziune orientată spre viitor, bazată pe resursele naturale şi culturale

excepţionale ale sitului Roşia Montană.

Roşia Montană are un imens potenţial istoric, natural, cultural şi, nu în ultimul

rând, uman, pentru a deveni un model de dezvoltare durabilă pentru România. De

asemenea, oprirea distrugerilor şi dezvoltarea durabilă a Roşiei Montane se bucură de o

susţinere fără precedent în România din partea societăţii civile (Academia Română,

ICOMOS, Casa Regală a României, organizaţii şi instituţii profesionale de prestigiu, sute

de cadre universitare şi cercetători de talie naţională şi internaţională din cele mai

diverse domenii, personalităţi publice, reprezentanţii cultelor religioase, precum şi listeşi petiţii cu mii şi zeci de mii de susţinători). Toate aceste părţi interesate pot să îşi asume

responsabilitatea salvării adevăratelor valori ale Roşiei Montane. Pentru valorificarea acestui uriaş potenţial este necesară însă implicarea responsabilă a autorităţilor Statului Român (atât locale, cât şi naţionale) în respectarea şi aplicarea legii în mod proactiv pentru stoparea acţiunilor de distrugere care au început deja, precum şi în programele de salvare şi valorificare a patrimoniului de la Roşia

Montană.

Organizaţiile semnatare, alăturându-se tuturor celor care cred în şansele reale ale

Roşiei Montane, asigură autorităţile statului român de sprijinul lor în atingerea acestui

scop.

Bucureşti, 30 Decembrie 2010

Prof. Şerban Cantacuzino

Preşedinte Pro Patrimonio

Arh. Şerban Sturdza

Vicepreşedinte Pro Patrimonio

Conf. Sergiu Nistor

Preşedinte al ICOMOS România

Prof. Ionel Haiduc

Preşedinte al Academiei Române