Asociația 21Decembrie 1989

Profesorul Vladimir Tismaneanu, presedintele Consiliului stiintific al Institutului Monica Lovinescu pentru investigarea crimelor comuniste şi neocomuniste, a publicat ieri un articol deosebit de important: ‘Lupeni dupa Lupeni: De la Lica Gheorghiu la Victor Ponta’.
Dl Vladimir Tismaneanu este membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989, profesor de stiinte politice la University of Maryland, College Park, SUA, director al Center for the Study of Post-Communist Societies al aceleiasi universitati, coordonatorul celebrului Raport final pentru condamnarea crimelor comuniste si neocomuniste.
Prezentam textul integral al articolului:
Lupeni dupa Lupeni: De la Lica Gheorghiu la Victor Ponta
4 mai 2010
De Vladimir Tismaneanu
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/05/04/lupeni-dupa-lupeni-victor-ponta-si-valea-jiului-ca-platforma-pesedista/
Indragostit de traditia stangii radicale, revolutionar de ultima ora, Victor Ponta a decis sa petreaca ziua de 1 Mai la Lupeni. O alegere in mod cert atent calculata. Probabil ca a facut-o la indemnul presedintelui de onoare Ion Iliescu. Sfaturile patriarhului rosu nu pot fi ignorate de un atat de zelos discipol. Lider accidental al al unui partid cu origini comuniste, el nu face decat sa perpetueze prin farse de acest gen impostura specifica sectelor de tip bolsevic. Obsedata de mitologie, de sacralizarea unor comemorari legitimatoare, puterea comunista a facut din Valea Jiului un fief simbolic, un argument pentru atacurile propagandistice impotriva a ceea ce se numea ‘regimul burghezo-mosieresc’. In 1963 avea loc, in prezenta membrilor Biroului Politic al CC al PMR, premiera filmului ‘Lupeni 29’, cu fiica dictatorului din epoca, Lica Gheorghiu, in principalul rol feminin. In fapt, a fost o actiune tipica pentru subversiunea comunista, iar nu o miscare spontana a unei clase
muncitoare luptand pentru emancipare sociala. Unul dintre organizatori a fost Vasile Luca, lider comunist epurat in iunie 1952. Sa nu uitam, PC din Romania era sectie a Internationalei Comuniste (Comintern) si aplica neconditionat directivele venite de la Moscova.
Dupa decenii, Valea Jiului s-a revoltat contra clasei parazitare a burgheziei rosii (ceea ce Milovan Djilas a identificat drept noua clasa profitocratica). Miscarea grevista din august 1977 a fost una anticomunista, animata de idealuri similare cu acelea care vor inspira, in 1980, sindicatul liber si autoguvernat Solidaritatea. A urmat represiunea, care trebuie analizata temeinic. Trebuie spus adevarul despre ce s-a intamplat atunci si in anii care au urmat. Incepand cu sfarsitul grevei anticomuniste din august 1977, Valea Jiului fost draconic supravegheata, Securitatea a fost perment mobilizata pentru a neutraliza orice forma de protest, au avut loc numeroase arestari si deportari. In chip metodic, pe baza unui plan sistemtic, Valea Jiului a fost transformata intr-o baza de putere a securistilor, comunistilor, neo-comunistilor, FSN-istilor si mai nou, al PSD-istilor. Recomand acest link pentru a citi replica data de dl Constantin Dobre, liderul grevei anticomuniste din 1977
, incercarilor de a scrie istoria in functie de interesele admiratorilor lui Lenin, Ceausescu, Iliescu si Che Guevara.
Constantin Dobre are dreptate: ‘SAMANTA BOLSEVICA A SOCIAL-DEMOCRATIEI inca mai germineaza in Valea Jiului’. Nu a social-democratiei martirizata de agentii lui Stalin din Romania, nu a partidului lui Titel Petrescu, Jumanca, Grigorovici, Flueras, nu a Romaniei Muncitoare, revista din exil condusa de Eftimie Gherman la care a scris Virgil Ierunca, ci aceea a colaborationismului in genunchi simbolizat de Stefan Voitec, Lothar Radaceanu, Barbu Solomon, Ion Pas si altii ca ei. Traditia ‘tacticii salamului’ inventata de calaul stalinist maghiar Matyas Rakosi si pusa in diabolica, nefasta opera in Romania de Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnaras, Petre Borila, Alexandru Draghici, Chivu Stoica, Nicolae Ceausescu, Iosif Chisinevschi, Liuba Chisinevschi, Constantin Parvulescu, Miron Constantinescu, Alexandru Moghioros, Ion Gh. Maurer, Leonte Rautu, Leontin Salajan, Janos Fazekas, Dumitru Coliu, Florian Danalache, Constanta Craciun,
Ofelia Manole, Paul Niculescu-Mizil, Manea Manescu, Ilie Verdet, Constantin Dascalescu. Traditia batjocoririi advesarului in orgiile propagandistice din paginile presei urii si calomniei, condusa de Sorin Toma, Silviu Brucan, Nestor Ignat.
http://www.zvj.ro/node/5127
Istoria opozitiei anticomuniste din Romania trebuie tratata cu deplina onestitate. Este dezolant ca in acesti 20 de ani evenimentul anticomunist din august 1977 a fost falsificat, marginalizat, bagatelizat si in final ocultat. Ma refer la ceea ce tine de memorializare si educatie publica, de analize bazate pe istorie orala, pe documentele Securitatii, ale comitetului judetean PCR etc.
Dupa stiinta mea, nu exista vreun muzeu/edificiu cultural despre acel eveniment, nici o asociatie in amintirea acelui moment anticomunist. Mai mult, Ziua Minerului, la fel ca pe vremea comunismului, se sarbatoreste la data de 6 august a fiecarui an (in amintirea grevei de la Lupeni din 6 august 1929 – greva, dupa cum stie, provocata de comunistii din ilegalitate, beneficiaza de cateva muzee, case de cultura, statui si case de sindicat, proband perpetuarea mentalitatilor si simbolurilor comuniste, deci ale unui regim declarat oficial de seful statului drept ilegitim si criminal). Este revoltator faptul ca, din cate inteleg, greva anticomunista din 1-3 august 1977 se comemoreaza, chipurile, tot la data de 6 august!? Ajungem din nou la problema recunostintei pentru cei care au luptat impotriva dictaturii totalitare, la obligatia morala, politica si legala ca statul democratic sa confrunte acest trecut si sa ia masurile ce se impun.
O spun cat pot de apasat, cu deplina reponsabilitate profesionala si etica: A sosit momentul ca Ziua Minerului sa comemoreze eroica revolta din 1-3 august 1977, iar nu actiunea comunista din 1929. A sosit momentul ca toti cei persecutati pentru participarea la acea revolta anti-totalitara sa se bucure de deplina recunostinta publica. Exista o istorie reala a opozitiei democratice anticomuniste din Romania. Ea trebuie cunoscuta, pretuita si studiata. In Polonia, amintirea grevei de la Poznan din iunie 1956 este comemorata la nivel national. Greva din august 1977 a fost un asemenea moment intr-adevar inaltator, capabil sa reafirme, sa recupereze si sa garanteze onoarea unei natiuni.