Asociația 21Decembrie 1989

CEDO îi dă dreptate lui Mărieş. Parchetul rămâne în afara legii. Fotocopia Dosarului Revoluţiei trebuie predată părţilor vătămate!

Pe motiv că e week-end şi sunt plecaţi la munte, procurorul general şi procurorii şefi de secţii (militară şi de urmărire penală şi criminalistică) au refuzat sâmbătă dimineaţa să transfere Asociaţiei „21 Decembrie 1989” fotocopia dosarului Revoluţiei, deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat cu claritate că accesul părţii vătămate la dosarul de instrucţie internă presupune şi eliberarea de copii dupa documentele relevante şi a transmis, vineri la ora 16.30, o scrisoare în acest sens.

Astfel, după 20 de ani de tergiversare a soluţionării dosarului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie înregistrează un nou record trist, de a tergiversa timp de 240 de zile şi transmiterea către Curte şi către părţile vătămate a acestuia.

Procurorul General a pierdut astfel ocazia de a se delimita de Procuratura RSR şi de a da măcar o faţadă europeană pentru ceea ce este numit astăzi Minister Public.

La 20 de ani de la despărţirea de comunism, avem un Minister Public în care, îmbrăţişându-se puncte de vedere ale politicii penale a defunctei RSR, aproape totul este secret, netransparent faţă de părţile vătămate, faţă de victime; Minister Public în care cei chemaţi să apere drepturile omului şi interesul general manifestă un dispreţ nemaiîntâlnit în Uniunea Europeană faţă de drepturile şi libertăţile omului, un dezinteres cras generator de neîncredere a publicului în instituţia judiciară.

Cu această ocazie s-a putut observa dispreţul agenţilor Statului Român faţă de drepturile procesuale, faţă de sănătatea şi viata unui om aflat în greva foamei, Teodor Mărieş.

Agresiunile Parchetului prin agenţii săi contra acestui om par secvenţe din filmele perioadei staliniste – agresiuni mediatice multiple direct de la Procurorul General, agresiune fizică de la un miliţian care poarta azi o uniformă de jandarm, dar atins de „sindromul Vietnam” – dispreţ şi lăsarea prelungită în greva foamei sub pretextul de sorginte securistă că trebuie să scrie Curtea negru pe alb, ca pentru analfabetul judiciar, că acces la dosar înseamnă şi eliberarea de fotocopii…

Şi le-a scris Curtea ceva ce toate părţile vătămate vor afla şi revendica: având liber acces la dosarul de cercetare penală, partea vătămată are dreptul inclusiv la fotocopierea dosarului.

CEDO distruge astfel o cutumă instaurată în perioada sovietică – dosarul este secret, nu se copiază! – perpetuată de procurorii, despre care tot Curtea a spus că nu sunt magistraţi independenţi, ci doar agenţi ai puterii executive.

În ciuda unor eforturi disperate de a servi interesele unor securişti bătrâni şi proşti, inadaptaţi la o societate democratică şi la statul de drept, Conducerea Parchetului General, restantă la cursul de drepturile omului, împreună cu Agentul guvernamental al României la CEDO, au eşuat în tentativa lor de compromitere a imaginii Curţii Europene a Drepturilor Omului – prin această tergiversare şi pervertire a spiritului legii şi a principiilor dreptului european al drepturilor omului.

O alta redută a securităţii la Parchetul general este abuzul în clasificarea unor documente. Procurorul General a declarat că documentele privind Revoluţia din Decembrie 1989 urmează să fie declasificate.

Procurorul General este, însă, dator să spună şi cine, când, de ce şi cu ce temei legal le-a clasificat ca fiind „secrete”, de vreme ce Legea nr. 182 privind protecţia informaţiilor clasificate a fost adoptată în 2002 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 248 din 12 aprilie, iar art. 15 alin.2 din Constituţie a consacrat principiul neretroactivităţii legii.

După ce, pe tot parcursul celor 66 de zile de greva foamei, a trimis constant cereri de lămurire către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solicitând ca aceasta să lămurească termenul de „acces efectiv” la dosar suficient de clar încât autorităţile române să nu mai poată escamota predarea documentelor din dosarul Revoluţiei (nr. 97/P/1990), Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989” şi-a văzut vineri în sfârşit dorinţa împlinită. CEDO a trimis, prin fax, Guvernului României o explicaţie a termenului „acces efectiv”, subliniind faptul că acesta presupune, „având în vedere volumul important de documente”, dreptul reclamanţilor „de a obţine copii după documentele pertinente pentru prezentarea plângerii lor în faţa Curţii.”

Ceea ce ar fi trebuit să fie suficient de clar chiar şi pentru Parchetul general care a susţinut constant, cu diverse justificări mai mult sau mai puţin transparente, că nu poate elibera copii după dosar şi că „acces efectiv” înseamnă consultarea documentelor la faţa locului, în zilele lucrătoare şi conform unui program de 4 ore pe zi, ore ce corespundeau, de altfel, programului de lucru al instanţelor. Prin adresa de vineri, 9.10.2009, Curtea îi cere Guvernului român, explicit, să pună documentele la dispoziţia asociaţiei şi a lui Doru Mărieş; şi, în plus, să informeze Curtea despre măsurile pe care le-a luat în acest sens, cel mai târziu la 30 octombrie 2009.

Aşteptăm continuarea…