Asociația 21Decembrie 1989
La 7 februarie 1918 Departamentul pentru Informatii Politice din cadrul Ministerului de Externe de la Londra alcatuia o ampla analiza cu privire la situatia din Basarabia. Acest document – din care reproducem in randurile urmatoare cele mai importante extrase – a fost pastrat la Arhivele Nationale de la Londra in asa numita “Colectie Eden” (Anthony Eden Papers), facand parte din dosarele pe care ministrul de Externe britanic le avea in permanenta la indemana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Raportul prezentat aici vine sa contrazica tezele istoriografiei bolsevice cu privire la Unirea Basarabiei cu Romania din 27 martie 1918, care sustin ca armata romana ar fi invadat teritoriul dintre Prut si Nistru fara niciun motiv si ar fi “sugrumat” tanara “republica moldoveneasca”.
Ciocnirea Romania – bolsevici
“Ciocnirea inevitabila dintre Romania si guvernul bolsevic din Petrograd (Sankt Petersburg in prezent – n.red.), prevazuta in ultimul raport, a culminat acum printr-o declaratie de razboi din partea bolsevicilor impotriva Romaniei. Domnul Trotki, in anuntul de deschidere a ostilitatilor isi sustine pledoaria impotriva <<oligarhilor>> romani care, spune el, <<in nesinceritatea si criminalitatea lor, formeaza o clica ce nu poate fi regasita niciunde pe fata pamantului, departe de o puritate virginai. Distrugerea acestei gasti este o chestiune de onoare pentru democratia europeana>>. Cele doua motive pe care se bazeaza atacurile bolsevicilor asupra Romaniei sunt: 1) Masurile autoritatilor romane impotriva trupelor rusesti aflate in Romania, si 2) Imixtiunea si complicitatea la imixtiune a romanilor in treburile Rusiei, in particular invazia in Basarabia si complotul lor impreuna cu Rada ucraineana si alte miscari antibolsevice din Rusia. Acestea ar trebui examinate separat.
In ultimul raport am prezentat hotararea cu care autoritatile romane au dezarmat si trimis acasa soldati rusi considerati periculosi pentru ordinea interna, fapt ce a implicat Romania in relatii complicate cu Rusia. Aceasta metoda a reusit in multe cazuri. Multi soldati s-au aratat doritori sa poata calatori gratuit in Rusia. In alte cazuri totusi au fost probleme: Armata a 9-a si-a anuntat intentia de a marsalui cu tot echipamentul militar din dotare spre Iasi; Corpul al 6-lea de Armata i-a atacat pe romani in zona Falticeni si fortele armate din Siberia au deschis un bombardament asupra orasului Galati. Unul dintre aspectele de baza ale reprosurilor lui Trotki este ca guvernul roman a facut discriminari intre trupele bolsevice si non-bolsevice. (…) Cat despre forta bolsevicilor si a elementelor rusesti prezente pe frontul din Romania este foarte greu de oferit informatii foarte precise. In cadrul alegerilor din luna noiembrie pentru Adunarea Constituanta, soldatii de pe frontul romanesc, au dat 12 deputati din randul revolutionarilor sociali, 3 bolsevici si 4 ucraineni. De atunci, proportiile foarte probabil s-au schimbat si este la fel de probabil ca numarul bolsevicilor sa fi crescut considerabil. Potrivit calculelor facute de catre romani, numarul acestora s-ar putea ridica la 200.000, dar e posibil ca acestia sa fie mult mai multi.(…)
“Amestecul” Romaniei in Rusia
A doua acuzatie adusa de Trotki la adresa Romaniei este aceea ca romanii s-au aliat cu elemente care lucreaza chiar impotriva Revolutiei Rusesti din Rusia. El face aluzie la intelegerea dintre guvernul roman si Rada din Ucraina, precum si la actiunea romanilor in Basarabia. In privinta primului punct, este adevarat ca romanii au lucrat cu Rada prin intermediul generalului Scerbacev, care pana zilele trecute, era recunoscut chiar si de guvernul bolsevic ca fiind comandantul-sef al frontului romanesc. Este greu de spus in ce baza, chiar si bolsevicii, s-ar fi asteptat ca romanii sa faca altceva decat sa coopereze cu generalul care se afla, chiar si formal, la comanda trupelor rusesti din Romania. Autoritatile militare romane si-au modelat in mod obligatoriu actiunile dupa cele ale generalului Scerbacev. De exemplu, la 8 decembrie, ei au luat parte la armistitiul general incheiat cu germanii, desi au subliniat faptul ca la acea data acest armistitiu nu avea nicio relevanta politica pentru ei si ca nu sunt in masura sa participe la negocieri de pace, ce ar putea compromite guvernul roman in ochii Aliatilor. Armistitiul a fost prelungit pana la 14 ianuarie, acum fiind extins pana in 14 februarie. Prin intermediul generalului Scerbacev romanii au tinut legatura cu Rada ucraineana. Probabil ca ei sunt vinovati de faptul ca au judecat gresit situatia politica si nu s-au bazat pe fapte concrete in privinta puterii Radei in Ucraina, si in acelasi timp, nu au tinut cont de capacitatea Ucrainei de a mai continua razboiul impotriva Puterilor Centrale. Totusi, ei nu pot fi criticati pentru o asemenea judecata gresita (daca se dovedeste gresita), din moment ce Puterile Centrale, si in special francezii, au, sau au avut aceleasi pareri. (…)
Rezultatul probabil al “razboiului”
Formal, ostilitatile dintre guvernul roman si cel bolsevic au inceput la 27 ianuarie (o serie de confruntari avusesera loc deja). Mai mult ca sigur ca acestea vor luat o forma mai acuta inainte sa se ajunga la o intelegere. Trotki a declarat ca este convins de faptul ca – si avem toate motivele sa credem ca aceasta este intr-adevar convingerea sa – actioneaza impotriva unei “oligarhii ce comite delicte” si intervine in Romania in interesul tuturor romanilor. Ca urmare, el spera ca interventia sa va fi urmata de o raspandire a bolsevismului in randul armatei romane, asa cum s-a intamplat recent in cazul Ucrainei. Desigur, aceasta este o ipoteza, care pare totusi putin probabila. In primul rand, nivelul disciplinei si moralul armatei romane este mai puternic decat oricand si este putin probabil ca aceasta sa poata fi manipulata atat de usor. In al doilea rand, teoria pura a democratiei sociale este practic necunoscuta taranilor romani, avand in vedere faptul ca in Romania nu exista practic proletariatul oraselor, iar taranii romani sunt mult mai interesati de garantarea proprietatii asupra terenului detinut decat de implementarea unui sistem de stat comunist. In al treilea rand, vechea neincredere si antipatie dintre Rusia si Romania a fost atat de accentuata, mai intai de tradarea guvernului tarist si apoi prin nerespectarea de catre Rusia, aflata in revolutie, a angajamentului privind sprijinul militar acordat Romaniei, incat toate acestea reprezinta argumente suficient de solide in fata oricarei propuneri oficiale a guvernului bolsevic. Simplul fapt ca bolsevismul este de origine rusa reprezinta un argument suficient de puternic ce sustine ideea esecului acestuia in Romania. Ca urmare, este foarte probabil ca armata romana se va opune ferm ofensivei bolsevice. Este mult mai disciplinata decat oricare forta de care dispun bolsevicii in prezent si este condusa de lideri militari capabili.
Simplul fapt ca bolsevismul este de origine rusa reprezinta un argument suficient de puternic ce sustine ideea esecului acestuia in Romania. Anthony Eden Papers
Situatia din Basarabia
O chestiune mult mai urgenta este interventia militara a romanilor in Basarabia. In rapoartele precedente s-a vorbit despre dezvoltarea Miscarii Nationale Basarabene. In luna noiembrie aceasta miscare s-a concentrat asupra formarii unui guvern provizoriu, numit Sfatul Tarii, format din 150 de delegati din diferite zone reprezentative ale tarii. Bolsevicii critica acest grup, considerandu-l o Adunare Burgheza ce nu sustine interesele taranilor si ale proletarilor, atitudinea lor fiind practic aceeasi cu cea avuta fata de Rada din Ucraina. Cel putin pe hartie, Consiliul pare a fi unul democratic; majoritatea delegatilor sunt fie reprezentanti ai militarilor, fie reprezentanti ai taranilor. De exemplu, soldatii moldoveni din Basarabia au 36 de delegati; alte unitati militare izolate sunt reprezentate de 8 delegati; Consiliul Provincial al Taranilor si-a ales 31 de delegati. Diferitele nationalitati din Basarabia sunt si ele reprezentate proportional: ucrainenii – 15, evreii – 13, germanii – 2, bulgarii si gagauzii (tatari crestinati) – 5, polonezii, grecii si armenii cate unul; cei care au ramas sunt reprezentanti ai diferitelor zemstve si societati nationale din provincie. Totusi, partidele social democrat si cel revolutionar sunt reprezentate de cate un delegat din partea fiecaruia, probabil aceasta fiind justificarea pentru atacul bolsevicilor la adresa Consiliului, ca fiind unul antirevolutionar. Acestia refuza sa recunoasca un asemenea Consiliu si vor negocia doar cu un guvern sprijinit de o Adunare Constituanta, care in principiu va fi desemnata de bolsevici.(…) Partea sa executiva se numeste “Consiliul Directorilor Generali”, responsabil de Sfatul Tarii si format din 10 ministri. Conform declaratiei acestora, principalele probleme cu care se confruntau erau reprimarea anarhiei, aprovizionarea tarii si controlul mandatelor deputatilor. Pentru realizarea primelor doua obiective, acestia au soliciatat intrarea armatelor romane in Basarabia. Ca si in Moldova, trupele bolsevice din Basarabia au jefuit populatia si au confiscat toate resursele de hrana, iar rezolvarea acestei chestiuni era de interes atat pentru guvernul roman cat si pentru cel basarabean. Deoarece Consiliul Basarabean dispunea de foarte putine trupe (in mod sigur sub 40.000 de oameni, sau chiar mult sub aceasta cifra), nu se putea rezolva de unul singur aceasta problema. Conform apelului acestuia, o serie de divizii din Romania au ocupat diferite puncte ale tarii, in special Chisinau si Belgrad. Totusi, Basarabia nu a scapat inca de toate elementele bolsevice, iar pozitia Romaniei nu este una sigura.
Madalin NECSUTU, Ioan TUDOR
Ziua 28.03.2009