Asociația 21Decembrie 1989

Luni, 17 August 2009, ora 23:52

Mai nimic bun. Ar fi greu, daca nu imposibil, sa gasim un raspuns mai onest si corect fata de cineva care ne-ar intreba ce am facut in cei 20 de ani care au trecut de la sfarsitul epocii comuniste.

Nu am facut nimic bun nici in economie, nici in educatie, nici in viata politica, nici in societate civila. Peste ani si ani, aceasta perioada va ramane in istorie ca un timp mort, in care Romania s-a zbatut din criza in criza incercand sa reformeze o societate primitiva, saraca, corupta si inca suferind de puternice trauma postcomuniste.

O perioada in care scopul principal al politicienilor a fost sa se imbogateasca rapid si sa isi spele trecutul patat, in cele mai multe cazuri, atat de adanc incat toata Marea Neagra nu ar fi reusit sa il albeasca.

Pe langa politicieni, intersectati si inruditi cu ei, au rasarit marii oameni de afaceri ai Romaniei. Fosti soferi de TIR, brutari, ospatari, chelneri, vanzatori de gogosi, oeieri, cofetari, dar mai ales securisti, turnatori si tortionari, cu totii au format peste noapte topul celor mai bogati romani. Pentru ei libertatea de dupa ’89 le-a adus implinirea celor mai mari visuri, la fel ca si implinirea tuturor frustrarilor.

Pentru restul, cei 20 de ani au reprezentat o perioada de nesfarsite crize, de saracie aproape continua si de sacrificii imense pentru implinirea unor vise de o viata, precum cumpararea unei masini sau a unei case.

Insa, peste toate s-a instalat, constant si sigur, greata fata de politica si politicieni. Peste greata s-a suprapus pierderea increderii intr-un viitor mai bun, blazarea si resemnarea ca ceva ar mai putea fi schimbat.

Romania pare a fi singura tara din lume incremenita intr-un proiect – intr-unul singur: Reforma, care pare a dura o vesnicie si nu se va termina niciodata. Pana in decembrie 1989 toti visam la libertate ca la o conditie suficienta pentru obtinerea fericirii. Dupa 20 de ani traiti in libertate am ajuns la fel de chinuiti, flamanzi si fara de speranta ca si inainte de ’89.

Politicienii ne-au adus aici, iar cu toate astea noi am continuat de fiecare data sa le dam puterea. Ne meritam unii pe altii pentru ca nici noi nu suntem cu nimic mai presus decat ei. Media prostiei noastre este aceeasi cu a lor. Suntem la fel de corupti ca si ei, ba chiar si la fel de ipocriti ca ei.

Ne meritam din plin soarta caci, altfel, am putea sa ne revoltam. Avem si variante legale si ilegale sa o facem. Sau, am putea sa ii parasim si sa ii lasam sa se fure si sa se minta intre ei. Alegem in schimb sa fim noi cei mintiti, furati, prostiti si pacaliti. Pe scurt, alegem mereu sa fim ceea ce suntem.

Iulian Leca

Ziare.com