Domnul Teodor Mărieş este în a opta zi de greva foamei pentru dialogul cerut autorităţilor şi pentru desecretizarea tuturor documentelor din perioada decembrie 1989 – iunie 1990.
Cum la noi “nici o minune nu ţine mai mult de trei zile”, astăzi, veghetorii ordinii publice au reânceput să folosească metodele de intimidare. Am avut şi noi senzaţia, trei zile, că trăim într-un stat democratic. Dar ne-au trezit repede la realitata omniprezenţei serviciilor care nu renunţă la metehnele statului totalitar.
Oare ce spaime or avea şefii lor, revoluţionari, ca cercetările din aceste dosare să nu iasă la lumină ?!
S-au prezentat, pe rănd, doi câte doi, cu carneţelul în mână, pentru a ne solicita datele personale. Apoi a mai venit încă unul, probabil şeful de dispozitiv, care ne spusese zilele trecute că poate veni doar Mărieş singur.
Mai era unul care zicea “lasă-i să fiarbă în suc propriu” şi se pare că tot aia avem !
Dubiţele ne privegheau, de la distanţă şi în sus şi în jos.
După colţ, alte servicii.
La Strasbourg, pe trotuarul din faţa sediului CEDO, n-am sezizat atâta vigilenţă şi presiune.
Oare vom ajunge vreodată ţară europeană ?
Asociația 21Decembrie 1989








