TEODOR MĂRIEŞ versus CORNELIU BÂRSAN

Corneliu Bârsan           Teodor Mărieş

Declaratiile facute presei, in martie 2009, de dl Corneliu Birsan,

judecator la sectia romana CEDO:

Pe rolul CEDO de la Strasbourg sunt înregistrate mai multe dosare privitoare la evenimentele din 1989 si la mineriada din 13-15 iunie din Bucuresti, introduse de “Asociatia 21 decembrie 1989” si mai multe persoane fizice; primele dosare sunt urmatoarele:

– nr. 33810/07 si 18817/07, cererile fiind introduse de “Asociatia 21 Decembrie 1989”, T.Maries, Elena si Nicolae Vlase c/Romania, la 13 iulie 2007 si respectiv la 8 aprilie 2008; acestea privesc evenimentele din decembrie 1989;

– nr.45886/07 si 32431/08, cererile fiind introduse de “Asociatia 21 Decembrie 1989”, T.Maries si M.Stoica c/Romania la 13 iulie 2007 si respectiv la 25 iunie 2008; acestea privesc venirea minerilor la Bucuresti în iunie 1990.

În cererile lor reclamantii invoca încalcarea de catre autoritatile statului roman a mai multor drepturi si libertati garantate de Conventie, denuntand faptele grave petrecute în cursul evenimentelor cunoscute.

Cererile au fost repartizate spre examinare Sectiei a III-a a Curtii din care subsemnatul fac parte în calitate de judecator ales pentru Romania din anul 1998.

Reclamantii au cerut examinare cu prioritate de catre Curte a cererilor lor.

Avand în vedere gravitatea faptelor denuntate, presedintele a dispus, potrivit Regulamentului Curtii, examinarea lor cu prioritate.

Nu am auzit depre existenta acestor cereri pe rolul Curtii decat atunci cand s-a pus problema examinarii lor cu prioritate. Mi-am dat seama ca nu voi putea face parte din completul de judecata ce urma sa examineze cererea privitoare la mineriada deoarece in cursul diminetii de 14 iunie 1990 un grup masiv de mineri “vizitase” localul Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti iar eu, la acea vreme eram decanul acestei facultati, calitate în care dadusem doua declaratii, în calitate de martor, in cadrul anchetei desfasurata de parchet, întai de cel civil, apoi de cel militar.

Asa fiind, la 26 mai 2008 am facut o cerere de abtinere în acest dosar, aprobata în aceiasi zi de catre presedintele sectiei.

Desi nu aveam niciun motiv sa ma abtin în celalat dosar privitor la evenimentele din 1989; avand în vedere ca presedintele luase decizia examinarii lor în cadrul acelorasi sedinte de judecata, am decis sa ma abtin si în acest dosar.

La 27 iunie 2008 D-ul T.Maries, personal si pentru “Asociatia 21 Decembrie 1989” a adresat “o cerere pentru recuzarea unui membru al Înaltei Curti” în care informeaza instanta europeana despre faptul ca am calitatea de martor în dosarul mineriadei si, în alineatul penultim am scrisorii arata ca deoarece eu nu voi întelege sa ma abtin “se vad în situatia delicata de a cere recuzarea” mea. (Vezi copie dupa aceasta scrisoare aflata la dosarul cauzei)

La 9 iulie 2008 grefierul sectiei noastre a raspuns petentului T. Maries, aratand chiar în primul paragraf al scrisorii ca eu facusem deja cerere de abtinere la 26 mai 2008, cerere aprobata în aceiasi zi de presedintele Sectiei. (A doua copie este dupa aceasta scrisoare)

La 12 iulie 2008, venind în concediu în Romania, am vazut în 13 iulie în ziarul Cotidianul, sub semnatura Voichita Rascanu, un articol cu continutul pe care-l cunoasteti. În cursul aceleiasi dimineti am telefonat la redactia ziarului, am gasit pe sefa de sectie careia i-am explicat ca eu deja ma abtinusem in dosar si ca nu putea pune problema recuzarii mele, deci ca stirea este inexacta.

Mi-a promis ca va îndruma pe autoarea articolului sa-mi telefoneze, spre a-i da toate lamuririle necesare. Între timp, am cerut fotocopii de la Curte dupa documentele atasate. În cursul aceleisi zile jurnalista mi-a telefonat si ne-am înteles sa vina a doua zi la facultate spre a-i demonstra, cu documente care este realitatea. Asa s-a si întamplat; mi-a spus ca a doua zi va face precizarea necesara, eu nu am vazut-o în ziar, mi s-a spus ca ar fi aparut în forma elecronica a ziarului; nu am mai verificat.

Cert este insa ca în ziua de 14 iulie 2008 stirea despre “recuzarea” mea de catre “Asociatia 21 decembrie 1989” a aparut si în Jurnalul National; am luat-o de la capat, telefonand la redactie, unde am vorbit cu jurnalista Violeta Fotache; i-am explicat situatia, a înteles-o, i-am transmis prin fax si ei aceleasi documente, iar a doua zi jurnalista a semnat o precizare pe aceiasi pagina pe care aparuse cu o zi înainte afirmatia neadevarata a Asociatiei; precizarea avea titltul, daca-mi aduc bine aminte “Profesorul (ori judecatorul) nu a fost recuzat ci s-a abtinut”.

Mentionez ca în aceiasi zi-cred 15 iulie 2008, la buletinul de stiri de la ora 6 am al radio Europa FM am auzit declaratia D-lui Maries în sensul ca Asociatia m-a recuzat la CEDO.

Sa admitem ca D-ul Maries inca nu luase la cunostinta despre scrisoarea ce i-a fost trimisa de Curte la 9 iulie 2008.

Dar, ce mi se pare cel putin ciudat, ca sa nu spun de neacceptat, este faptul ca, de atunci încoace, ori de cate ori D-ul Maries vorbeste în nume propriu ori în numele Asociatiei despre dosarele aflate pe rolul Curtii, “nu uita” sa prtecizeze ca Asociatia m-a recuzat, fara a face nici cea mai mica mentiune despre faptul ca EU M-AM ABTINUT; l-am auzit si eu spunand acelasi lucru intr-o emisiune televizata, cand eram în vacanta de iarna acasa, în decembrie anul trecut.

Nu înteleg absolut de fel de ce face D-ul Maries acest lucru; nu-l cunosc personal, nu l-am întalnit niciodata si nu vad de ce ar voi sa ma discrediteze prin repetarea la nesfarsit a unui lucru neadevarat, dovedit cu documente publice.

Cat priveste “vizita” minerilor la Facultatea de Drept din Bucuresti din 14 iunie 1990, cred ca declaratiile mele la dosar arata limpede cum s-au petrecut lucrurile si nu are sens sa le reamintesc.

Poate are D-ul Maries o explicatie pe care nu o întrevad eu?

Comentariul lui Teodor Maries, presedinte, Asociatia 21 Decembrie 1989, fata de declaratiile dlui Corneliu Birsan, judecator la sectia romana CEDO:

Asociatia 21 Decembrie 1989 si eu personal, suntem placut surprinsi pentru interesul manifestat de presa in legatura cu dosarele aflate pe rol la CEDO referitoare la evenimentele din perioada infractionala decembrie 1989 – iunie 1990.

Precizam ca in 2007 Asociatia 21 Decembrie si Teodor Maries au depus, prin intermediul avocatilor sai, o plangere la CEDO avand ca obiect tergiversarea solutionarii dosarelor perioadei sus-amintite.

La acea data, Asociatia 21 Decembrie depusese in Romania doua plangeri in doua dosare:

· In prima plangere am solicitat cercetarea evenimentelor din perioada 14 -28 decembrie 1989 la nivel national si a fost repartizat pentru solutionare generalului magistrat Dan Voinea la data de 7 decembrie 2004, zi in care procurorul investit intrerupe prescrierea infractiunilor in dosarul 97/P/90 (dosar numit generic de presa “Dosarul 21 Decembrie”) si reia cercetarile in acest dosar lasat pana atunci deliberat in nelucrare.

In iunie 2005 Asociatia 21 Decembrie 1989 a depus o completare la plangerea initiala din dosarul 75/P/98, prin care solicita cercetarea la nivel national a perioadei 26 decembrie 1989 – 15 iunie 1990 privind infractiuni contra pacii si omenirii prevazute de codul penal: genocide, tratamente neomenoase si altele, care sunt infractiuni imprescriptibile prin natura lor.

Datorita lipsei de incredere in sistemul judiciar romanesc, in paralel cu cele doua plangeri depuse la institutiile abilitate din Romania, la 20 decembrie 2004, Asociatia 21 Decembrie si Teodor Maries au depus o cerere si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Constatand ca dl. procuror Dan Voinea si echipa sa incep investigatiile in mod serios si profesionist, la nivel national, pentru prima data dupa 1989, am abandonat cererea de la CEDO in speranta ca dosarele vor fi finalizate in Romania.

Cercetarile au decurs normal pana in vara anului 2007, cand Curtea Constitutionala prin decizia 610, o decizie comandata politic, desparte aceste dosare, obligand procurorul sa disjunga cauzele civile de cele militare. Subliniem ca adevarul e imposibil de stabilit practic in cauze atat de complexe precum cele in care au fost implicati, prin decizii si ordine, atat conducatori politici “civili”, cat si militari de rang superior constituiti in comandamente militare, iar armele cu care au fost ucisi sau raniti mii de oameni au apartinut Armatei, Securitatii, Militiei si Garzilor patriotice.

Aceasta decizie comandata politic si pronuntata de Curtea Constitutionala am putea-o comenta pe larg, dar nu face obiectul materialului de fata.

Din acel moment, Asociatia 21 Decembrie a hotarat sa inainteze o noua cerere la CEDO (in 2007).

Desi in cererea noastra reclamam perioada infractionala decembrie’89-iunie’90, am fost surprinsi sa aflam ca la CEDO avem doua dosare: un dosar pentru revolutie si celalalt pentru mineriada. Prin intermediul avocatilor nostri si personal, am solicitat conexarea lor.

Constatand ca nu primim un raspuns clar, am hotarat organizarea unui protest la CEDO in februarie 2008. In urma discutiilor avute cu reprezentantii sectiei romane de la CEDO, ne-am dat seama ca “mana lunga” a sistemului corupt judiciar romanesc a ajuns pana la Strasbourg.

Asociatia 21 Decembrie a decis sa faca o noua deplasare in luna aprilie 2008 la Strasbourg si sa organizeze un nou protest in fata Curtii Europene, precum si a Comisiei Europene de la Strasbourg.

Considerand dosarele ca fiind de interes national, in 9 aprilie 2008, pentru a doua oara in decurs de doar doua luni, o delegatie de peste 40 de revolutionari, urmasi de eroi martiri, raniti, retinuti si luptatori, s-a deplasat la Strasbourg, a demonstrat in cadrul unui miting legal si a solicitat judecarea cu prioritate a dosarelor noastre. Delegatia revolutionarilor a fost primita de catre o reprezentanta a sectiei romane a CEDO. Nu retin numele respectivei doamne, dar, pe langa faptul ca era total nepregatita necunoscand subiectul, in dialogul purtat cu noi a avut neinspiratia de a face urmatoriul comentariu:”Mai bine muream eu atunci!”. Acesta replica i-a fost adresata doamnei Elena Vlase din Brasov, mama de erou martir a carui baiat a fost impuscat la Brasov in decembrie 1989.

Atunci am intervenit si am rugat-o sa-l cheme pe superiorul ei, D-l judecator Corneliu Barsan, sa discute cu delegatia revolutionarilor din Romania asa cum a stiut sa discute, in timpul fratricidului din iunie 1990, cu delegatia “minerilor” condusa de D-l Kuki Borislavski (ofiter la UM 0215), cumnatul D-lui Petre Roman care era prim-ministru in functie la acea data.

Dupa aproximativ o jumatate de ora am primit raspuns ca D-l judecator Corneliu Barsan va cobori sa discute cu noi. In acest timp, in strada, manifestau in ploaie cei peste 40 de revolutionari “inarmati” cu pancarte si tablouri ale eroilor ucisi in decembrie 1989.

Dupa alte 45 de minute, am fost instiintati ca urmeaza pauza de masa si ca abia dupa aceea d-l judecator Corneliu Barsan va veni sa vorbeasca cu noi si ca daca nu acceptam, putem considera intrevederea incheiata. Ne-am dat seama ca e vorba de un truc ieftin: in realitate dorea sa castige timp intrucat la orele 13 expira autorizatia de protest in fata Curtii Europene. I-am spus reprezentantei Sectiei romane sa transmita d-lui judecator Corneliu Brasan ca ii vom cere recuzarea in dosarul nostru.

Totodata, am solicitat ofiterului de la Relatii publice, ca, la randul sau, sa transmita conducerii Curtii Europene solicitarea de a delega un reprezentant CEDO care sa nu faca parte din Sectia romana.

In acelasi timp, am trimis un reprezentant la oficialitatile din Strasbourg pentru a obtine prelungirea autorizatiei de protest si pentru a doua zi, respectiv 10 aprilie 2008.

Am obtinut aprobarea solicitata, dovada ca autoritatile franceze aveau mai mult respect fata de sacrificiul revolutionarilor din decembrie ’89 decat reprezentanti ai sectiei romane de la CEDO precum d-l judecator Corneliu Barsan. Oficialii francezi stiau ca in acest dosar dorim aflarea adevarului inclusiv in cazul compatriotului lor, ziaristul Jean Louis Calderon, adevar dorit atat de familia acestuia cat si de opinia publica din Franta.

Spre surprinderea noastra, desi era pauza de masa, o reprezentanta a CEDO (care nu facea parte din Sectia romana) fost delegata sa stea de vorba cu noi.

Prima runda de discutii s-a purtat timp de o ora, dupa care domnia sa a cerut o pauza pentru a se informa si a propus reluarea discutiilor la orele 16.

Intre timp, delegatia revolutionarilor a demonstrat si in fata Comisiei Europene de la Strasbourg (de asemenea, pe timp de ploaie), unde am depus un protest scris.

In jurul orei 16, am reluat dialogul cu reprezentanta a CEDO care nu facea parte din Sectia romana. Dupa prezentarea unei parti a materialului probatoriu ce sustinea cererea noastra, ne-am dat seama ca in sfarsit stam de vorba cu un profesionist de buna credinta care intelege complexitatea si gravitatea cererii noastre.

Cu scuzele de rigoare, mi-am permis s-o rog sa accepte o a treia intrevedere, argumentand ca cele mai importante probe nu fusesera depuse, intrucat nu am avut curajul sa le depunem datorita lipsei de incredere in interlocutorii anteriori, si ca dorim sa le inregistram la dosar prin intermediul domniei sale. A acceptat.

Pe data de 10 aprilie 2008, dimineata, a inceput a treia runda de discutii, in care i-am prezentat materiale cutremuratoare, atat eu cat si d-na Vlase Elena care a formulat, in aceeasi zi, o cerere in cazul dansei. Concluzia discutiei a fost ca in Romania a avut loc, in perioada infractionala sesizata de noi, cea mai mare crima pe timp de pace din istoria recenta a Europei.

Dupa aproximativ 4 ore de discutii, am parasit Curtea Europeana cu speranta ca atat materialele cat si cererea noastra pentru judecarea cu prioritate vor fi prezentate Domnului Presedinte al Inaltei Curti.

Tot atunci, am cerut verbal sa-i transmita acestuia solicitarea noastra ca dl Corneliu Barsan sa fie recuzat impreuna cu intreaga Sectie romana a CEDO.

La scurt timp dupa intrevederea avuta cu oficialii Curtii, cererile noastre au fost prezentate spre aprobare D-lui Presedinte al Inaltei Curti.

Pana la acest moment, dl judecator Corneliu Barsan afirma: “Nu am auzit despre existenta acestor cereri pe rolul Curtii decat atunci cand s-a pus problema examinarii lor cu prioritate. Mi-am dat seama ca nu voi putea face parte din completul de judecata….” (?). Orice comentariu este de prisos.

La 29 aprilie 2009, cererea era solutionata si presedintele Curtii Europene, conform art. 41 din Conventie, a decis judecarea cererilor noastre cu prioritate. Subliniem ca Sectiei romane de la CEDO i-am facut zeci de solicitari pe langa cele doua proteste autorizate la Strasbourg, despre care d-ul judecator Corneliu Barsan “nu a auzit”, asa cum arata, iar un reprezentant strain a avut nevoie de doar cateva ore pentru a transmite corect Presedintelui Inaltei Curti sa accepte cererea noastra.

Concluzia, trageti-o Dvs.!

Asadar recuzarea verbala am facut-o noi si am rugat sa fie transmisa pe data de 9 aprilie 2008 D-lui Presedinte al Curtii. Tot atunci am depus si declaratia data de D-l judecator Cornelui Barsan legata de evenimentele din 14 iunie 1990. Acestea, coroborate, plus declaratiile din mass-media facute la intoarcerea de la Strasbourg, l-au determinat pe D-l judecator Corneliu Barsan sa depuna cererea de abtinere.

Atunci cand am fost intrebat de presa in legatura cu cronologia evenimentelor, am facut precizarile cuvenite fara sa intentionez discreditarea D-lui judecator Corneliu Barsan.

Imi cer scuze, daca, in unele declaratii, am omis sa fac toate precizarile in ceea ce priveste recuzarea/abtinerea D-lui judecator Corneliu Barsan, si o si fac acum prin intermediul Dvs..

In numele Asociatiei 21 Decembrie 1989, al revolutionarilor, al urmasilor de eroi martiri, al ranitilor, al retinutilor si al luptatorilor, asteptam, prin intermediul presei, explicatiile D-lui judecator Corneliu Barsan privind pasivitatea domniei sale, timp de peste 19 ani, legata de crimele savarsite in perioada infractionala decembrie 1989 – iunie 1990. Cu atat mai mult, cu cat domnia sa a ajuns inalt demnitar in sistemul juridic romanesc ca urmare a sangeroasei revolutii anticomuniste.

Odata cu explicatiile, asteptam si oferta de disponibilitate a domniei sale de a sustine aflarea adevarului despre masacrul din timpul revolutiei care a facut posibila democratizarea Romaniei.

Aprilie 2009

Cu aleasa consideratie,

Asociatia 21 Decembrie 1989

Presedinte – Teodor Maries

P.S. In viitorul apropiat, o delegatie a revolutionarilor va face un nou drum la CEDO, la Strasbourg. Ii comunicam pe aceasta cale D-lui judecator Corneliu Barsan disponibilitatea noastra sincera pentru a ne intalni cu domnia sa. In cazul unui raspuns favorabil, vom conveni ulterior data intalnirii.

Corneliu Bârsan

Corneliu Bârsan, profesor de drept civil, fost decan al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti. Din 1995 şi până în prezent este judecătorul desemnat de România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.