Asociația 21Decembrie 1989

Urmăriți-ne pe:

Apelul de la Badacin

 

Apel

pentru renasterea crestin-democratiei românesti 

-o chemare la dialog, la asumarea responsabilitătii, la actiune-

          Ne adresăm tuturor celor care înteleg că România se află azi într-o criză morală. E o criză morală pentru că e o criză de încredere în institutiile politice, în partide, în discursul politic. E o criză morală pentru că e o criză a dialogului între mai multe Românii care se îndepărtează una de alta. E o criză morală pentru că nu mai stim ce valori ne definesc, pentru că logica denigrării oricărei voci publice a învins logica unei critici rationale. Câtă vreme discursul intolerantei fade celălalt câstigă teren nu vom putea găsi împreună solutii pentru a iesi din această criză socială, politică, morală.

            Apelul nostru vine din necesitatea de a da răspunsuri si solutii într-un context social plin de îngrijorări, dar fărărepere.

            Să nu uităm că ce se întâmplă în România de azi, de la fragilitatea institutională până la omniprezenta coruptiei, este rezultatul unor alegeri gresite din trecut. Comunismul a căzut în 1989, dar nici acum nu am iesit din consecintele dominatiei totalitare. Prin votul românilor în 1990, 1992 si 2000 Iliescu si protejatii săi au putut construi o “democratie originală” si un “capitalism de cumetrie”, cum chiar ei le-au definit. Apoi PNL-ul si PDL-ul au reprezentat dreapta, dar au devenit din ce în ce mai asemănători cu pesedintii, din ce în ce mai apropiati de interesele economice ale acestora.

            De la disparitia de pe scena parlamentară a PNTCD, niciun partid nu a mai avut forta de a reprezenta credibil dreapta politică, anticomunismul, crestin-democratia. Acest loc a fost lăsat gol, iar electoratul natural al acestei zone politice fie nu a fost reprezentat, fie a fost reprezentat foarte prost. Viata politică românească va rămâne dezechilibrată si nereprezentativă dacă nimeni nu e capabil să umple acest gol.

            Îi chemăm pe toti cei care cred că pot contribui la reechilibrarea scenei politice să se angajeze într-un proces de dialog politic care să vizeze reconstruirea unei forte politice autentic de dreapta, atasată traditiilor democratice, moralei crestine, patriotismului luminat si necesitătii continuării integrării europene.

 

            O nouă clasă politică, o schimbare autentică nu pot exista fără asumarea unor identităti politice, unor doctrine democratice. Discursurile populiste anti-sistem nu înnoiesc, ci adaugă si mai multă confuzie, nu urmăresc iesirea din politica demagogiei, ci vor numai să schimbe tipul de demagogie. România are azi nevoie de mai multă responsabilitate si claritate la nivel institutional si individual.

Pentru asigurarea dezvoltării economice si a securitătii nationale, considerăm că nu există alternativă la apartenenta României la UE si NATO, cu atât mai mult cu cât evolutia situatiei internationale este îngrijorătoare, iar în imediata apropierea a granitelor României există în ultimii ani situatii conflictuale.

            Azi avem nevoie de adevăr la fel ca la începutul anilor 1990. Azi există la fel de multă confuzie, la fel de multăignorantă politică. Dar există si aceeasi nevoie socială de clarificare, aceeasi sete de adevăr.

            Îi chemăm pe toti cei care vor să răspundă acestui orizont de asteptare să se întâlnească, să se aseze la masa dialogului si mai ales să se implice.

 

            Prea multă critică, prea putină implicare. Trebuie să regăsim mijloacele de a mobiliza social si politic nu numai împotriva a ceva ci si pentru ceva. Nimeni nu poate face asta singur.

            E nevoie de o formatiune politică reprezentativă care să poată reconstrui idealul binelui comun. În contextul românesc doctrina crestin-democrată si traditia istorică a PNȚCD pot fi punctul de întâlnire al celor care vor să contribuie în mod concret la o schimbare de substantă a vietii noastre politice.

            Egoismul produs de comunism si de post-comunism, individualismul inerent actualului context economic au făcut uitat idealul binelui comun. Niciodată nu s-a văzut mai bine ca acum lipsa unui partid care nu numai să invoce binele comun, dar care să elaboreze si să propună societătii o viziune asupra acestui bine comun.

            Un partid nu e în primul rând un mijloc de a câstiga puterea, e si un loc al elaborării solutiilor la problemele cu care se confruntă o natiune. La aproape 28 ani de la căderea comunismului niciun partid parlamentar nu pare interesat nici de doctrină, nici de solutii, nici de spunerea adevărului despre trecut si prezent.

            Nimic durabil nu se construieste pornind de la zero. Dreapta după 1990 s-a construit în jurul unei fundatii solide reprezentate de PNTCD-ul condus de Seniorul Corneliu Coposu. Militantii si votantii de atunci au rămas orfani. O traditie nu înseamnă o siglă, un sediu sau o formă juridică. De 17 ani PNȚCD-ul a devenit o umbră a lui însusi, auto-marginalizat, sfâsiat în mai multe tabere, irelevant politic. Aparent pragmatismul politic ne-ar spune că nimic nu se mai poate construi pe aceste vestigii. si totusi asta ne-ar face să ignorăm faptul că spiritul PNTCD se regăseste în sufletele multor români.

            Nu întâmplator national-tărănistii au fost identificati, atât în timpul perioadei comuniste, cât si după 1989, drept principalul adversar al celor care doreau să tină România captivă în lipsa de democratie, în ignoran, ruptă de valorile occidentale. PNTCD a reusit să fie în acelasi timp apărătorul autenticei idei nationale si al unei democratii cu adevărat europene. Disparitia acestui important vector democratic si patriotic a lăsat câmpul liber dominatiei urmasilor PCR/FSN, iar rezultatele se văd.

            Azi, unii ar vrea să uite că national-tărănistii au existat. Dar nimeni nu poate nega implicarea decisivă a reprezentantilor Partidului National în Marea Unire din 1918. Nimeni nu poate nega implicarea eroică a national-tărănistilor împotriva tuturor dictaturilor, împotriva comunismului, împotriva neocomunistilor. Nimic nu poate murdări o istorie a credintei în România.

            O astfel de traditie nu poate fi confiscată de o stampilă. PNT a renăscut miraculos în decembrie 1989 prin PNTCD. Spiritul acestui partid poate renaste si azi.

            În 1990 existau doar fostii detinuti politici, fără alte resurse decât cele simbolice. Azi, există infinit mai multe mijloace de comunicare pentru a-i reuni pe toti cei care vor să pună umărul la renasterea spiritului de rezistentă care i-a caracterizat totdeauna pe fruntasii si pe militantii acestui partid. Azi nu mai e nevoie să rezistăm împotriva gloantelor sau a tortionarilor, pretul pe care îl plătim e infinit mai mic, dar nevoia de a oferi o autentică alternativă e la fel de mare.

            Numai înscrierea într-o astfel de traditie ne va da forta morală de a propune o adevărată schimbare. Alături de noi vor veni oamenii care înteleg că valorile statului de drept, ale democratiei, ale moralei în politică nu pot fi apărate numai retoric. Trebuie apărate de oameni care cred în ele, trebuie apărate de oameni care pot să actioneze împreună în numele acestor valori.

            Iar primul pas al acestei actiuni este să-ti recunosti rădăcinile, să asumi identitatea care a cultivat totdeauna acele valori, indiferent de pret. Nu există asumare fără risc, iar asumarea riscurilor de imagine este irelevantă în fata asumării sângelui vărsat pentru apărarea acestor valori.

            Azi avem multe discursuri populiste, dar patriotii sunt rari pentru că din ce în ce mai multi români nu se mai regăsesc în tara lor. Îi invităm pe toti oamenii, toate grupurile formale si informale care cred că pornind de la valorile crestin-democratiei vom putea da motive românilor să creadă în viitorul tării lor.

 

            Dacă ne privim în ochi, stim că nu avem de ales. Criza democratiei românesti, falsele valori care domină societatea noastră, criza de încredere care face ca milione de români să plece dincolo de granite sunt toate rezultatul inactiunii fiecăruia dintre noi.

            Fiecare are o responsabilitate, fiecare ar putea să schimbe ceva dacă s-ar uni cu cel care crede în aceleasi valori, cu cel care refuză să mai fie călcat în picioare. La 100 de ani de la Marea Unire, la aproape trei decenii de tranzitie fără sfârsit, avem nevoie mai mult ca niciodată de o platformă politică si vocatională capabilă să aducă solutii, capabilă săreaducă oamenii către actiunea politică, capabilă să pună morala si patriotismul în centru actiunilor sale.

            Asa să ne ajute Dumnezeu!

Acasă la artizanul Marii Uniri din 1918, marele IULIU MANIU

Posted by Asociația „ 21 Decembrie 1989 ” on 27 August 2017