Asociația 21Decembrie 1989
Torţionarul Ioan Ficior a fost trimis în JUDECATĂ pentru CRIMELE de la Periprava
de Biro ATTILA Publicat la: 18.08.2014
Parchetul General l-a trimis în judecată pe torţionarul Ioan Ficior pentru infracţiunea de crime împotriva umanităţii. Procuroriii au constatat prin rechizitoriu că Ficior, comandant al lagărului de muncă silnică de la Periprava, este responsabil pentru moartea a 103 deţinuţi. Anul trecut, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului a denunţat crimele lui Ficior şi a documentat în premieră o groapă comună cu deţinuţi politici. Gândul a prezentat profilul complet al torţionarului şi povestea cutremurătoare a supravieţuitorilor de la Periprava. Acum, procuroarea Denisa Cristudor a constatat oficial că relatările acestora nu sunt simple amintiri, ci constituie elementele celui mai consistent dosar penal al unui torţionar comunist.
Ion Ficior este cel care a condus în perioada 1960-1963 lagărul de deţinuţi politici de la Periprava din Delta Dunării. Pe numele său IICCMER a depus anul trecut o plângere penală pentru genocid care a fost confirmat acum. Parchetul General arată că sub mandatul lui Ficior în penitenciarul de la Periprava au murit 103 deţinuţi, iar mare parte dintre ei au murit de foame, bătăi sau alte boli.
“S-au finalizat cercetările, iar dosarul lui Ioan Ficioar a fost trimis în instanţă”, au declarat surse din cadrul Parchetului General pentru gândul.
Supravieţuitorii lui Ficior au declarat pentru gândul, dar şi pentru procurori că la Periprava ar exista o groapă comună. IICCMER a deschis un şantier arheologic în 2013 şi a confirmat existenţa acestei gropi comune. Acum datele IICCMER fac parte din probatoriul dosarului.
Gândul l-a găsit pe Ioan Ficior anul trecut după ce publicul a aflat de Alexandru Vişinescu. Torţionarul Ficior este preşedintele asociaţiei de locatari a unui bloc din zona Gării de Nord. Locuieşte într-un apartament de 4 camere şi re o pensie de 5.100 de lei.
L-am întâlnit într-o zi de vineri, după ce am publicat profilul torţionarului Vişinescu. Cât timp am negociat cu el interviul video, ne-a povestit despre Vişinescu că era arogant. Ficior a relatat şi că în anii trecuţi toţi foştii comandanţi de penitenciare comuniste se întâlneau la un fel de bal organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Ne spune că Vişinescu nu participa la întruniri şi că torţionarul de la Râmnicu Sărat era cu nasul pe sus încă din anii `50.
Constatările Parchetului General, prin rechizitoriul întocmit de procuroarea Denisa Cristudor, sunt şocante. Parchetul a confirmat în totalitate ancheta IICCMER, dar şi testimonialele foştilor deţinuţi politici.
Iată ce reţine Parchetul General în rechizitoriu:
Din declaraţiile supravieţuitorilor reiese faptul că sancţiunile se aplicau pentru cele mai mici abateri de la regulile interne: izolarea, bătaia, lipsa hranei pentru mai multe zile consecutive.Conform declaraţiilor supravieţuitorilor, deţinuţii politici erau bătuţi chiar şi fără să încalce vreo regulă sau vreun ordin. Corecţiile fizice erau parte a programului zilnic şi nu se făceau excepţii nici măcar în cazul celor inapţi de muncă.
Ficior Ioan a pus la punct un adevărat sistem de investigare şi sancţionare a celor care nu respectau ordinele sale. Aşadar, deţinuţii înfometaţi, bolnavi şi osteniţi erau pedepsiţi cu bătaia dacă mâncau din recoltă, iar după aplicarea pedepsei erau lăsaţi să zacă pe o pătură.
În mărturiile supravieţuitorilor, tema lipsei hranei este una recurentă. Foştii deţinuţi prezintă în detaliu alimentele pe care le primeau şi care erau insuficiente. Lipsa hranei adecvate se reflecta în starea de sănătate a deţinuţilor. Documentele aflate în dosarele personale atestă faptul că aceştia sufereau de numeroase afecţiuni şi că toate erau agravate de faptul că erau foarte slabi. Deţinuţii erau anemici şi sufereau de mai multe afecţiuni ale sistemului gastro-intestinal, asociate cu o alimentaţie proastă.
Una dintre afecţiunile cel mai des întâlnite la formaţiunea Periprava era enterocolita provocată de consumul apei nepotabile direct din Dunăre. Deţinuţii care se îmbolnăveau nu primeau medicamente, ci apă caldă cu cloramină care părea să le amelioreze simptomele. Totuşi, la un moment dat, inc Ficior Ioan a interzis administrarea acestui „tratament” deţinuţilor sub formă de sancţiune pentru consumarea de porumb crud direct de pe câmp.
În ceea ce priveşte asistenţa medicală, aceasta era deficitară, nu răspundea nevoilor variate ale deţinuţilor. Astfel, deţinuţii se confruntau cu afecţiuni care puteau fi ameliorate prin tratamente adecvate, dacă acest lucru ar fi fost permis de conducerea coloniei, deşi. Ficior Ioan era obligat în virtutea legilor în vigoare la acel moment să asigure aceste servicii medicale pentru deţinuţi, acesta a rămas în pasivitate.
Toate elementele prezentate mai sus au fost elaborate de Ficior Ioan cu ocazia organizării regimului de exterminare a deţinuţilor politici. Luate împreună, privite ca un tot, aceste elemente au dus la anihilarea lentă a deţinuţilor politici.
Marturii din infernul de la Periprava
Peste 40 de deţinuţi politici, supravieţuitori ai închisorii de la Periprava din Delta Dunării, un adevărat “lagăr de exterminare”, aşa cum chiar ei îl numesc, îşi amintesc perfect de condiţiile de detenţie şi în special de torturile aplicate personal de către comandantul Ion Ficior. Gândul a vorbit cu patru dintre aceştia: Ioan Tranculov, Caius Muţiu, Iosif Corpas şi Octavian Bjoza. Din mărturiile acestora reiese acelaşi lucru: la Periprava mureau câte doi-trei deţinuţi pe săptămână, iar cadavrele erau aruncate în adevărate gropi comune. Caius Muţiu, deţinut politic din Timişoara, spune că într-o singură iarnă au decedat peste 200 de deţinuţi. Din declaraţiile celor patru am identificat şi patru metode tortură aplicată de Ficior: bătea cu pumnii şi bocancii în funcţie de figura deţinutului, bătea cu bastonul în funcţie de profesia deţinutului, bătea deţinuţii pentru că mâncau porumb şi bătea dacă cei închişi nu-şi îndeplineau norma.
Parchetul a audiat peste 30 de supravieţuitori şi o parte dintre aceştia au decis să se constituie şi parte civilă în dosar. Asta înseamnă că dacă instanţa îl va condamna pe Ficior acesta va fi obligat să plătească şi daune celor pe care i-a bătut.
“Cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort”
Mokar Ianos: condamnat la 4 ani de închisoare de Tribunalul Timişoara pe motiv că ar fi încercat să treacă frontiera în mod fraudulos.
La Periprava a ajuns în anul 1962 şi îşi aminteşte că Ficior era comandant. În ceea ce priveşte regimul de detenţie, Mokar aminteşte despre mâncarea proastă şi puţină, pedepsele pe care le primeau „din orice”. Deţinuţii erau alergaţi cu calul şi bătuţi cu parul de către col. r. Ficior şi maiorul Moromete.
Locotenentul major Ficior Ioan era cel care aplica sancţiunile cu bătaia deţinuţilor politici, fiind cel care aplica personal loviturile deţinuţilor, uneori crea o zonă cu sergenţi din penitenciar înarmaţi cu bâte, el stătea în mijloc, şi bătea câte un deţinut politic acesta neavând unde să fugă, în cazul în care acesta încerca să scape era lovit de cordonul de sergenţi format în jurul lui. Tot Ficior era cel care aplica sancţiunile pentru nerespectarea normei de muncă.
„Arăt că am văzut cu proprii mei ochi cum erau strânse cadavrele celor care mureau zilnic, aproximativ 5-6 deţinuţi politici, în special cei distrofici şi inapţi, în faţa corpului de gardă unde fiecare cadavru era înfăşurat într-o rogojină de stuf de aproximativ 2 metri fiind legat cu sârmă la cap şi la picioare, cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort, după care li se prindea o greutate de beton şi erau aruncaţi în Dunăre fiind căraţi cu căruţa cu care erau cărate resturile din WC-urile coloniei. În genereal erau aruncaţi în Dunăre pentru a nu fi scoase la suprafaţă cadavrele, aşa cum s-a întâmplat în cazul defrişării prunilor.”
– sursa: rechizitoriul dosarului lui Ficior Ioan
Dunca Gavrilă: condamnat la 5 ani de muncă silnică. A fost intervievat la data de 10.10.2012.
Declară că a ajuns la Periprava în anul 1958/59, perioadă în care comandant era col. Ficior. Fostul deţinut îşi aminteşte că a lucrat la stuf din luna decembrie până în luna martie, deşi Dunărea era îngheţată. Pedepsele pentru neîndeplinirea normei de muncă erau bătaia, micşorarea raţiei de hrană şi izolarea pentru 3 zile. Pedepsele erau aplicate de comandantul Ficior în urma judecăţii într-o comisie organizată special în acest scop. Decesele din cauza foametei şi a bătăilor erau şi de 2/3 deţinuţi pe zi.
“L-am cunoscut personal pe comandantul Ficior Ioan atunci când venea în barăci sau la locul de muncă în control. Pot spune despre acesta că este cel mai mare criminal de pe faţa pământului, fără pic de omenie, de bun simţ sau milă faţă de oameni. Personal am fost lovit de numitul Ficior Ioan, de două sau trei ori (cu pumni, picioare sau m-a călcat, dar nu atât de grav). Ne înjura spunându-ne bandiţi. Aşa se comporta cu toţi deţinuţii. Menţionez că am fost ţinut de mai multe ori la carceră, legat de mâini şi de picioare cu lanţuri, fără hrană 24 de ore. Aceste sancţiuni cu carcera mi-au fost aplicate de către comandant. Comandantul, numitul Ficior Ioan, aproba toate aceste măsuri. Rapoartele cu sancţiunile erau întocmite de către miliţieni şi aprobate de către comandant sau de către ofiţerul politic.Existau foarte multe cazuri de îmbolnăviri, eu chiar îl pot numi „lagărul morţii”. Existau multe cazuri de distrofici”, a declarat deţinutul politic procurorilor.