Asociația 21Decembrie 1989
Requiem pentru lacrima libertatii
Sute de timisoreni au rememorat, in Opera si in Piata Victoriei, zilele de sange si speranta ale Revolutiei din 1989
Moment de apogeu al manifestarilor dedicate libertatii nascute in sange la Timisoara in 1989, Messa de Requiem, de Giuseppe Verdi a adus in centrul orasului, vineri, 18 decembrie, sute, chiar mii de oameni. Opera Nationala Romana din Timisoara a a fost arhiplina la evenimentul realizat dupa un concept de Ioan Holender, directorul Operei de Stat din Viena.
Minute bune dupa inceperea concertului, oamenii s-au imbulzit la portile Operei, sperand sa poata asista, macar in picioare, la spectacol. Inca si mai impresionant este ca, sub un ger naprasnic, sute de timisoreni au ramas in Piata Victoriei sa urmareasca pe ecrane gala comemorativa si au aprins lumanari pe locul unde, cu 20 de ani in urma, au murit oameni.
Conduse de Guillermo Garcia Calvo, dirijor care a debutat la Deutsche Oper Berlin si la Opera din Viena, corurile si orchestrele reunite ale Operei si Filarmonicii Banatul au oferit o interpretare magistrala a capodoperei verdiene care a avut prima auditie in 1874, la Biserica San Marco din Milano, sub bagheta dirijorala a compozitorului. Patru exceptionale voci au dat stralucire partiturii: soprana Carmen Gurban, mezzosoprana Liliana Neciu, basul Alexandru Moisiuc si tenorul Calin Bratescu. Emotionante pasaje literar-documentare scrise de prozatorul Viorel Marineasa, in rostirea actorilor Balazs Attila, Ioana Iacob, Victor Manovici, Alex Halka, Sabina Bijan, au reconstituit clipe tragice din zilele Revolutiei.
Numele de botez ale celor ucisi atunci au fost rostite, pe scena, chiar de “copilul Revolutiei”, Victoria Chiticariu, nascuta in 20 decembrie 1989. Poezia scrisa de laureata Nobel Herta Muller special pentru acest moment, intitulata “Pe-asfalt sta un pantof descult”, a fost recitata, in finalul spectacolului, de maestrul Victor Rebengiuc in limba romana si de Ioana Iacob in germana. Un ecran amplasat deasupra scenei a proiectat imagini din zilele fierbinti ale lui decembrie 1989, facand sa planeze, deasupra muzicii si cuvintelor, memoria unui miracol pamintesc irepetabil.
“Acesta este un parastas, dar este totodata un mesaj al sperantei, caci in 1989 s-au nascut o lume noua si sperante pe care dumneavoastra inca la pastrati”, a spus, in fata salii emotionate, Ioan Holender. “Imi amintesc, eram copil cand am auzit prima data despre Revolutia de la Timisoara, si nu am crezut niciodata ca 20 de ani mai tarziu voi celebra alaturi de toti timisorenii nasterea democratiei in Romania”. Noteaza dirijorul madrilène in caietul-program ce pastreaza drept marturie toate sensibilele fragmente literare care au insotit Mesa de Requiem la Timisoara.