Asociația 21Decembrie 1989

9 martie 2010

Teodor Mărieş, 4 martie 2010

Starea sănătăţii lui Teodor Mărieş este extrem de gravă. Greutatea acestuia a ajuns la aproape 56 kg, el având o înălţime de 1,85 cm (!).

Doi dintre membrii de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989, prof. Vladimir Tismăneanu – liderul noului institut de investigare a crimelor comuniste şi neocomuniste, şi jurnalistul Ştefan Niculescu Maier – fost deţinut politic anticomunist, au publicat recent apeluri cutremurătoare pentru salvarea vieţii lui Teodor Mărieş care se află în a 57-a zi de grevă a foamei pentru respectarea de către statul român a deciziei CEDO referitoare la adevărul despre genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990.

În finalul comunicatului, prezentăm integral aceste apeluri.

Menţionăm că Teodor Mărieş a fost în greva foamei şi anul trecut, timp de 74 de zile, între 4 august şi 16 octombrie, reuşind să obţină circa 800.000 de file din dosarul revoluţiei, dar fiind nevoit să reia greva foamei în 12 ianuarie a.c., întrucât în perioada în care nu s-a aflat în greva foamei (17 oct.2009 – 11 ian.2010) autorităţile nu i-au predat nici una din filele restante.

Recent, MApN a desecretizat peste 7.600 de documente, urmând ca la data de 10 martie a.c. să desecretizeze restul de peste 1.000. Dar în urma prinderii în flagrant a procurorilor militari ce ascundeau încă 14 volume, s-ar putea ca ministrul Apărării Naţionale să afle ca are de descretizat probabil în jur de 10.000 de file.

STS a promis de mult că va preda documentele care nu sunt secrete de stat, dar totuşi nu a predat nimic, parcă aşteptând să nu mai aibe cui să predea (în situaţia în care reclamantul ar dispărea).

Dosarul Mineriadei din iunie 1990, conţinând 80.000 de file, încă nu a fost predat.

Constatăm că, spre ruşinea lor, autorităţile “statului de drept” postcomunist consideră că au datoria să respecte “cu ţârâita” dreptul reclamantului garantat de decizia CEDO din toamna anului 2008, numai dacă acesta recurge la protestul extrem, şi numai după peste o lună sau peste două luni de grevă a foamei.

Menţionăm că, recent, peste 40 de organizaţii civice şi sindicale s-au solidarizat din nou cu Teodor Mărieş în lupta lui pentru adevăr şi dreptate. Cităm din comunicatul acestora: “De peste şapte luni de zile,Teodor Mărieş nu-şi mai aparţine. El aparţine dezideratului nostru: o Românie a adevărului şi a dreptăţii. Asemenea unui sfânt, se dăruieşte împlinirii unui ideal al semenilor lui. Să nu-l lăsăm să moară!”

Prezentăm în continuare apelurile cutremurătoare pentru salvarea vieţii lui Teodor Mărieş semnate de prof. Vladimir Tismăneanu – liderul noului institut de investigare a crimelor comuniste şi neocomuniste, şi jurnalistul Ştefan Niculescu Maier – fost deţinut politic anticomunist.

Comunicat redactat de Sorin Ilieşiu – membru de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989

Teodor Mărieş, 4 martie 2010

Doru Maries si lupta pentru demnitate

De Vladimir Tismaneanu

8 martie 2010

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/03/08/doru-maries-si-lupta-pentru-demnitate/

Preiau din saptamanalul electronic Acum acest articol semnat de cunoscutul ziarist si fost disident Stefan Niculescu Maier. Lupta lui Doru Maries pentru adevarul despre revolutie si mineriade continua. Dar nu avem voie sa-l lasam doar pe el sa lupte. Fotografia recent publicata m-a cutremurat. Prin Sorin Iliesiu sunt in contact cu Doru. Sper sa-l pot vedea saptamana viitoare. Apelez la institutiile statale sa nu inchida ochii la ce se intampla, sa actioneze urgent pentru a dovedi ca vor sa stim adevarul despre comunism si post-comunism, fara frica, fara reticente, cu demnitate, curaj si onoare.  Regimul comunist a fost ilegitim si criminal.  Post-comunismul romanesc include capitole insangerate, cu culpabilitati bine-stiute.  Ele trebuie aduse la cunostinta justitiei prin acces liber al cercetatorilor, al societatii civile la absolut toate documentele legate de acele evenimente traumatice.  Astept momentul cand un procuror cinstit ii va intreba pe faptasi, ca intr-un film celebru din junetea mea, doar trei cuvinte: “Nom? Prenom? Profession?”  Sunt sigur ca aceasta clipa se apropie.  Dar nu ne putem ingadui sa uitam ca in joc este acum viata unui om.  Pe care trebuie sa il sustinem, sa-l salvam. Intr-o tara in care se prelungeste minciuna, democratia este amenintata.

http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php

Scrisoare către Mircea D., fostul meu anchetator de la Securitate

de Stefan N. MAIER

Nu îţi scriu astăzi pentru a-ţi reproşa trecutul tău îndepărtat, pe care l-ai rezumat atât de bine în secvenţele realizate de „Independent TV” pentru televiziunea britanică, în 1990. Acest film de o ora din seria „And The Walls Came Tumbling Down”, câte un episod despre fiecare ţară pentru care căzuse Zidul Berlinului nu a fost niciodată difuzat in România (nu este de mirare, având în vedere că apăreaţi acolo şi tu (deşi, la cererea ta, filmat în penumbră şi cu vocea distorsionată) şi colonelul de securitate care m-a supravegheat în timpul domiciliului forţat la Craiova şi Alin Burea, fostul Director al Direcţiei Consulare, cel care a instrumentat procesul fals împotriva lui Petre Mihai Băcanu. Ai spus atunci, şi a rămas filmat pentru istorie, că tu şi majoritatea celor de vârsta ta pe care-i cunoşteai vă alăturaserăţi Securităţii pentru avantaje materiale şi nu din convingeri politice.

Nu îţi scriu astăzi pentru a-ţi reproşa trecutul tău apropiat, din care bănui că te-ai ales cu bunuri materiale deosebite, care te ridică deasupra a cel puţin 95 din 100 de români: casă sau case somptuoase cu mobilă scumpă, maşini de lux, deplasări în străinătate, vacanţe cum nici în visele tale cele mai îndrăzneţe nu visai că vei avea.

Îţi scriu pentru a-ţi cere să te salvezi, Mircea. Salvează-te de la moartea lui Teodor Mărieş.

Tot ce ai astăzi, tot ce eşti astăzi, datorezi celor care, ca şi Teodor Mărieş, au crezut în nebunia şi naivitatea lor, că pot deveni liberi dărâmandu-l pe Ceauşescu. Dacă ei n-ar fi existat, cine ştie câţi ani ai fi continuat să torturezi oameni în anchete, cine ştie cât sânge s-ar fi adunat pe mâinile tale, azi albe, imaculate şi poate purtând vreun distinctiv ghiul de aur.

Îţi scriu, Mircea, ca să te rog să-mi răspunzi delimitându-te de crima care se petrece sun ochii tăi, venind în faţa societăţii şi afirmând că eşti de acord, ca fost anchetator al Securităţii ceauşiste ca dosarele secretizate abuziv pentru a proteja pe cei care au ucis oameni nevinovaţi în decembrie 1989 să fie imediat desecretizate şi predate Asociaţiei „21 Decembrie” iar viaţa lui Teodor Mărieş, aflat pentru a doua oară în mai puţin de un an într-o prelungită grevă a foamei, să fie salvată. Repet, îţi scriu ca să te salvezi de la moartea acestui om, cu menţiunea că dacă totuşi această nenorocire se va produce, în mintea mea vei fi şi tu responsabil de ea. Scrie şi voi publica rândurile tale!

Dacă nu răspunzi acestei invitaţii – e drept fermă şi fără echivoc, dar ce este o astfel de invitaţie faţă de un interogatoriu? – vei fi, dragă Mircea, mai responsabil de moartea lui Teodor Mărieş decât grupurile de expatriaţi prin care mă învârt eu, plecat dintr-o Românie în care saltul de la activitatea de anchetator al Securităţii la cea de înalt funcţionar public a fost regula şi nu excepţia, sub oblăduirea lui Ion Iliescu. Nu-ţi ascund dezamăgirea mea ca urmare a faptului că-i văd discutând despre orice în afară de soarta acestui Teodor Mărieş care moare şi pentru demnitatea lor. Pe ei însă îi înţeleg şi am să-i iert, pentru că n-au câştigat nimic din ceea ce au sau sunt astăzi fără să sacrifice enorm de mult. E dreptul lor să se prefacă a nu şti de Teodor Mărieş şi chiar dacă eu personal consider asta o laşitate şi o capitulare ruşinoasă nu atât din condiţia de român cât din cea de om, am să-i iert totuşi.

Pe tine, Mircea D., dacă nu vei răspunde acestei scrisori aşa cum te rog pentru prima şi ultima oară, n-am să te iert. N-am să iert pe nimeni dintre cei care, ca şi tine, sunt astăzi acolo unde sunt datorită unor Mărieşi aflaţi în morminte de peste 20 de ani. Ei sunt familia mea ucisă mişeleşte şi familiile lor sunt familia mea.

E ultima ta şansă să dovedeşti că nu ai minţit în filmul acela şi că întreaga ta viaţă nu este de fapt o mare minciună.