Asociația 21Decembrie 1989

Parchetul General actioneaza fatis pentru absolvirea criminalilor din decembrie 1989 de orice vina. Toate dosarele privind pe Ion Iliescu si camarila acestuia care i-a asasinat pe Ceausesti preluand Puterea sunt inchise unul dupa altul fara sa se administreze aproape nicio proba, afara de simple declaratii. ZIUA va prezinta azi modul in care Ion Iliescu a fost “cercetat”, in februarie 2009, in dosarul privind mortii Revolutiei. Procurorul de caz, Liviu Sutiman, l-a lasat pe Iliescu sa dea o simpla declaratie – cel mai probabil scrisa acasa – in care acesta sustine ca a fost un “cetatean inocent” care in 22 decembrie a dat si el ca tot omul pe la CC si pe la Televiziune, iar lumea l-a impins de la spate sa preia puterea pentru ca l-a privit “cu simpatie”. Acest dosar a fost in final musamalizat la cel mai inalt nivel – si veti afla cum, in numerele viitoare. Surprinde insa ca dosarul musamalizat, desi are ca obiect uciderea a 942 de persoane, si zeci de faptuitori si invinuiti in frunte cu Ion Iliescu, nu e mai gros decat Dictionarul explicativ al limbii romane, dovada ca nu s-a facut nimic in el. Revoltator, la momentul actual absolut nimeni in Romania nu-i mai cauta pe asasini. Impotriva lui Ion Iliescu si a catorva zeci de persoane (printre care Virgil Magureanu, Victor Stanculescu si altii) a fost inceputa urmarirea penala in dosarul 97/P/1990 la data de 07.12.2004 de catre procurorul militar Dan Voinea, de la Sectia Parchetelor Militare. Acuzatiile: instigare, complicitate si participatie la omor deosebit de grav, in legatura cu uciderea prin impuscarea a 942 de persoane in perioada 22 – 27.12.1989. Desi tema cercetarilor a fost deosebit de vasta, rezolutia de incepere a urmaririi penale este scrisa de mana si are, atentie, doar doua pagini (aidoma rusinosului rechizitoriu al Ceausestilor). Abordarea atat de sumara a unui dosar extrem de complex, cu maxima rezonanta nationala, reprezinta o mostra de cum nu trebuie facuta justitie, mai ales ca urmarirea penala a fost inceputa de-a valma si pentru morti si pentru vii, fara nicio motivare. Sumara rezolutie, care a incalcat toate regulile de procedura penala, a creat ulterior posibilitatea lui Iliescu si complicilor lui sa pozeze in mod argumentat in victime ale parchetului. Dosarul 97/P/1990 a fost declinat in 2008 de catre procurorii militari, la Sectia de urmarire penala a Parchetului General, unde a primit nr. 270/P/2008, ca urmare a deciziei CEDO de la Strasborug care a interzis magistratilor militari sa mai ancheteze civili.

Telenovela emanatului Procurorul de caz Liviu Sutiman l-a invitat pe Ion Iliescu sa dea declaratie in acest dosar. La 20.02.2009, Ion Iliescu a dat prima sa declaratie despre mortii Revolutiei, in care a spus numai ce a vrut – povesti pe care nu le crede nimeni. Pe parcursul a 14 pagini scrise marunt (vezi facsimil), Ion Iliescu a aratat: “Incercarile unora de a plana raspunderea pentru diversiunea terorista pe seama noii structuri de putere care s-a infiripat in noaptea de 22 decembrie (…) au fost si sunt expresia unei actiuni politice urmarind discreditarea noii puteri provizorii (…) in toata aceasta perioada, singura structura coerenta, cu autoritate a fost Armata, pe care s-a si sprijinit in acele zile noua putere de stat, nestrucutrata inca! (…) In decembrie 1989 eram director la Editura Tehnica… fiind urmarit zi si noapte de trei Dacii pana in dimineata zilei de 22 decembrie cand masinile au disparut…. in momentul in care la Televiziune s-a anuntat fuga lui Ceausescu… am plecat spre Televiziune. Multi m-au recunoscut si m-au indrumat spre Studioul 4, unde era un fel de tribuna perpetua… simteam pericolul vidului de putere si al posibilei degenerari spre o stare de anarhie, de aceea in cuvantul meu am facut apel la nevoia de organizare. Spontan mi-a venit ideea sa fac apel la cei care doresc sa se organizeze in acest efort colectiv, sa ne intalnim la sediul CC, la 17.00 dupa-amiaza”. In declaratia sa, Iliescu arata cum a luat legatura la Ministerul Apararii cu gen. Victor Stanculescu, care i-a dat raportul despre situatia de dupa fuga dictatorului, dupa care vorbeste de prezenta sa in sediul CC: “am fost indrumat spre biroul lui Ceausescu si de acolo in balconul care devenise tribuna publica. Masa de oameni din piata m-a privit cu simpatie”. Ranitul Iliescu Declaratia continua cu redactarea unei proclamatii catre tara de catre el si cei aflati in biroul lui Ceausescu, moment in care “un foc a lovit fereastra, urmat apoi de rafale”, fapt ce i-a determinat pe cei din incapere sa plece din cladire. Iliescu a ajuns cu un taxi – spune el – la MApN unde s-a reintalnit cu grupul de redactare (Petre Roman, Silviu Brucan etc), de unde a plecat cu un TAB la Televiziune. Si acolo, sustine Iliescu, a fost vanat in momentul in care a vrut sa difuzeze pe post comunicatul: “S-a tras… ne-am aruncat la podea, geamurile sparte au cazut peste noi, eu m-am ranit la o mana si la genunchi, un geam cazut peste mine mi-a strapuns haina, camasa, provocandu-mi o zgarietura la omoplat”. Declaratia a continuat cu elicoptere care mitraliau Televiziunea: “Acesta a fost momentul cel mai dramatic pe care l-am trait si caruia nu-i gaseam explicatia. Cine tragea si de ce?… Gandul ne-a dus spre posibile grupuri ale lui Ceausescu, special instruite (…) De unde veneau profesionistii diversiunii? Suspiciunea noastra s-a indreptat imediat spre structurile Securitatii… am fost cu totii de acord cu masura de a trece Securitatea si MAI sub controlul Armatei (…) s-a ridicat problema necesitatii organizarii procesului sotilor Ceausescu, in aceste conditii grupul restrans din CFSN, care ne aflam la MApN, a luat in noaptea de 23 spre 24 decembrie decizia organizarii procesului la Targoviste, insarcinandu-l pe gen. Stanculescu cu organizarea intregii actiuni. El a luat legatura atat cu Procuratura Generala, cat si cu Tribunalul Suprem pentru a desemna procurorul si judecatorii si pe cei doi avocati din oficiu. Din partea CFSN i-am desemnat pe Gelu Voican Voiculescu si pe Virgil Magu­reanu, sa asiste ca martori. Gen. Stanculescu a asigurat toata logistica necesara (deplasarea cu elicopterul)”. Mazilirea generalului Guse Privitor la asasinarea sotilor Ceausescu, Iliescu nu pomeneste nimic despre mascarada judiciara, si nici despre cum s-a facut ca toata Armata si Justitia sa faca drepti in fata lui si sa accepte ideea asasinarii a celor mai importanti oameni in stat. Iliescu a declarat ca Sergiu Nicolaescu a fost cel care a prelucrat caseta video a procesului, care a fost data cenzurata, si difuzata natiunii, fara fetele celor din sala de judecata care i-au lichidat pe Ceausesti. Dar, spune Iliescu: “In ciuda tuturor criticilor privind modul improvizat in care s-a desfasurat procesul, concluzia finala a fost ca aceasta nu a fost o decizie gresita”. Mai departe Iliescu a justificat cum a inlaturat conducerea Armatei, afirmand despre gen. Stefan Gusa (n.n. – cel care a impiedicat intrarea armatei ruse in tara prin ordinul dat catre frontiere: “soldati, muriti pe brazda”) ca ar fi fost “nervos, surescitat, nesigur pe sine”, motiv pentru care “in grupul restrans de conducere al CFSN am luat decizia de inlaturare de la comanda a gen. Guse… am decis numirea in functia de ministru al Apararii pe gen. Militaru”. Nu stie cine au fost teroristii In declaratia data, Iliescu mai precizeaza ca nu stie si nu a aflat niciodata cine au fost teroristii si a negat atat declaratiile unora despre existenta unui Front al Salvarii Nationale care complota cu sase luni inainte de Revolutie rasturnarea lui Ceausescu, dar si orice “speculatie” vizavi de complot si lovitura de stat. Evident, Iliescu nu a spus o vorba despre faptul ca el a fost persoana care a ordonat in scris constituirea tribunalului ilegal care i-a executat pe Ceausesti, dar nici procurorul de caz nu a insistat sa afle. De fapt, in cadrul “anchetei” lui Iliescu nu i s-a pus nicio intrebare incomoda.