Asociația 21Decembrie 1989

APEL PENTRU SEMNAREA

PACTULUI PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI

între societatea civilă, partidele politice şi Preşedintele României

Domnului Traian Băsescu – Preşedintele României

Domnilor

Călin Popescu Tăriceanu – Preşedintele Partidului Naţional Liberal, Prim-Ministru

Emil Boc – Preşedintele Partidului Democrat-Liberal

Mircea Geoană – Preşedintele Partidul Social Democrat

Marko Bela – Preşedintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România

Gheorghe Ionicescu – Preşedintele Partidului Verde (membru al Partidului Verde European)

Facem apel la Preşedintele României şi la liderii partidelor politice care participă la alegerile parlamentare şi care se declară antitotalitare şi prodemocratice, să semneze Pactul pentru decomunizarea României, semnat până în prezent de două partide politice (vezi ultima pagină a pactului).

În 18 Decembrie 2006, regimul comunist din România a fost condamnat ca ilegitim şi criminal de către şeful statului în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, în baza Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR), document de stat edificator şi incontestabil, sintetic şi analitic (care însumează 880 de pagini), elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experţi în domeniile abordate. Actul condamnării comunismului este începutul renaşterii morale a României, cel mai important act din istoria postcomunistă a ţării noastre alături de aderarea la NATO şi integrarea in UE, un exemplu pentru condamnarea internaţională a regimurilor comuniste.

În martie 2007 am adresat oficial preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului României un Apel pentru adoptarea legilor decomunizării recomandate de Concluziile Raportului final pentru condamnarea crimelor şi fărădelegilor comunismului, apel semnat de peste 750 de personalităţi, peste un milion de sindicalişti şi şase ONG-uri civice. Până în prezent, Parlamentul nu a adoptat nici una dintre legile decomunizării, sfidând cu neruşinare suferinţele celor care au îndurat un regim comunist extrem de dur şi ignorând faptul că ţara noastră a fost singura din Europa unde s-au înregistrat victime la căderea comunismului; nu au fost doar câteva victime, ci a fost un masacru incredibil care nu a fost judecat până în prezent: peste 1200 de morţi şi peste 4800 de răniţi.

Reforma morală a României nu este posibilă fără decomunizare. Condamnarea crimelor şi fărădelegilor regimului comunist va fi deplină doar atunci când recomandările Raportului final vor deveni o realitate de care ţara noastră are atât de multă nevoie.

Viitorul Parlament are datoria să facă posibilă această realitate prin adoptarea legilor decomunizării şi prin asumarea următoarelor documente: Actul condamnării de către şeful statului a regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal, în 18 Decembrie 2006, în baza Raportului Final al CPADCR şi Declaraţia de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul.

Totodată, Preşedintele României şi viitorul Parlament au datoria morală şi dreptul legitim să condamne Pactul Ribentropp-Molotov şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.

Avem încrederea că România de mâine nu poate fi clădită pe crimele şi fărădelegile comunismului.

18 noiembrie 2008

PACTUL PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI

între societatea civilă, partidele politice şi Preşedintele României ¹

I ). Având în vedere că:

· la 23 august 1939 a fost semnat Pactul dintre Hitler şi Stalin (Pactul Ribentropp-Molotov de la Moscova) care prevedea într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa ţările baltice, estul Poloniei şi teritoriul românesc Basarabia;

· în iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, ultimele două neaparţinând niciodată Rusiei;

· cedarea acestor teritorii a fost “oficializată” de Tratatul de pace de la Paris din 1947 ca urmare a trădării intereselor naţionale de către puterea comunistă impusă în România de armata de ocupaţie sovietică;

· teritoriile româneşti ocupate de Uniunea Sovietică au o suprafaţă de 44.000 km², fiind locuite în momentul cedării de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români; după cedare, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportării (inclusiv în lagăre de muncă în Siberia), asasinatelor în masă, precum şi a altor forme de exterminare; teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu populaţii alogene;

· insula Şerpilor, teritoriu românesc din Marea Neagră, a fost anexată printr-un alt abuz, în anul 1948, de Uniunea Sovietică.

1. Preşedintele şi Parlamentul României au datoria morală şi dreptul legitim să condamne Pactul Ribentropp-Molotov şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.

Preşdintele şi Parlamentul României vor acţiona pentru:

a). condamnarea, de către forurile competente internaţionale, a Pactului Ribentropp-Molotov şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale.

b). reunificarea legitimă – în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale – a teritoriilor româneşti menţionate mai sus, în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.

c). despăgubirea morală şi materială a României faţă de crimele, fărădelegile şi abuzurile comise de Uniunea Sovietică împotriva României şi a cetăţenilor ei, nivelul şi modalităţile de despăgubirie urmând a fi stabilite de o comisie mixtă patronată de foruri competente internaţionale.

2. Parlamentul, susţinut de Preşedintele României, va adopta punctul 9 al Declaraţiei de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul, prin care se cere „stabilirea datei de 23 August, data semnării pac­tu­lui dintre Hitler si Stalin – cunoscut ca Pactul Ribben­trop-Molotov, ca zi comemorativă a victimelor regi­murilor­ nazist şi comunist”.

II. Parlamentul, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, va adopta o declaraţie explicită de asumare a următoarelor documente:

1. Actul condamnării regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal, de către Preşedintele României, în 18 Decembrie 2006, în baza Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

2. Declaraţia de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul.

III. Parlamentul, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, va adopta cât mai curând posibil legile decomunizării, din următoarele considerente:

· Poporul român a respins total comunismul înainte ca acesta să-i fie impus prin forţa armată de către Uniunea Sovietică. Dintre toate ţările europene, România interbelică a fost ţara cu cei mai puţini comunişti raportat la numărul populaţiei. Conform Raportului final al CPADCR, la 23 august 1944, PCR avea numai 80 de membri în Bucureşti şi mai puţin de 1000 în întreaga ţară. Menţionăm că în 1938 România avea 316 710 km² şi 19 933 802 locuitori. Aşadar, înainte de sovietizare, comuniştii reprezentau sub 0,005% din populaţia României.

· Comunismul a fost impus împotriva voinţei poporului român exprimată la alegerile din noiembrie 1946 câştigate în realitate cu o majoritate covârşitoare de opoziţia anticomunistă care a obţinut între 70% şi 90% din voturi, comuniştii inversând rezultatul oficial.

· Poporul român a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, recunoscut ca atare de întreaga comunitate internaţională.

· Dintre statele europene, România a avut cel mai mare număr de deţinuţi politici raportat la numărul populaţiei (între 500.000 şi 2.000.000) şi cea mai înfricoşătoare poliţie politică – Securitatea.

· Dintre toate fostele ţări comuniste din Europa, doar în România s-au înregistat victime la căderea comunismului. Nu au fost doar câteva victime, ci a fost un masacru uriaş – peste 1200 de morţi şi peste 4800 de răniţi – vinovaţii nefiind judecaţi până în prezent.

· Conform Raportului final al CPADCR, “comunismul a căzut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode şi mentalităţi comuniste au continuat să existe sub diferite forme, unele extrem de grave (…) : a) reprimarea manifestaţiilor anticomuniste din perioada decembrie 1989 – aprilie 1990; b) diversiunea etnică de la Târgu-Mureş din martie 1990; c) reprimarea manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii din Bucureşti (…); d) „mineriadele” din 1991 şi 1999. Toate acestea au fost diversiuni şi manifestări tipic comuniste”. Majoritatea covârşitoare a vinovaţilor nu au fost judecaţi până în prezent. Dimpotrivă, ei au devenit personalităţi publice şi politice, infestând de aproape 19 ani societatea românească.

· Reforma morală nu a fost posibilă din cauza nejudecării masacrului din timpul revoluţiei anticomuniste, precum şi a fratricidului din iunie 1990 împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente.

· O parte din clasa politică de astăzi se face vinovată de complicitate morală cu autorii masacrului din decembrie 1989 şi a fratricidului din iunie 1990, comise pentru a reprima şi a deturna caracterul anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989. Acum, când România este membră a NATO şi UE, această revoluţie trebuie terminată şi se cuvine să devină “de catifea”.

· În România nu va fi posibilă reforma morală dacă nu vor fi adoptate legile decomunizării.

· În 18 Decembrie 2006, regimul comunist din România a fost condamnat ca ilegitim şi criminal de către şeful statului în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, în baza Raportului final al CPADCR, document de stat edificator şi incontestabil, sintetic şi analitic (care însumează 880 de pagini), elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experţi în domeniile abordate. Actul condamnării comunismului este începutul renaşterii morale a României, cel mai important act din istoria postcomunistă a ţării noastre alături de aderarea la NATO şi integrarea in UE, un exemplu pentru condamnarea internaţională a regimurilor comuniste.

Legile decomunizării României²:

1. Legea cercetării prin Justiţie a crimelor istoriei recente a României. Finalizarea urgentă a cercetărilor justiţiei referitoare la masacrul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 comis împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cercetarea prin justiţie a următoarelor evenimente: reprimarea revoltei muncitoreşti din Valea Jiului, 1977, reprimarea revoltei anticomuniste din Braşov, 1987; diversiunea etnică din Târgu-Mureş, 1990; mineradele din 1990, 1991, 1999. Desecretizarea imediată a arhivelor lămuritoare faţă de aceste evenimente.

2. Legea recunoaşterii caracterului anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989. Recunoaşterea Proclamaţiei de la Timişoara (martie 1990) şi a manifestaţiei din Piaţa Universităţii din Bucureşti (aprilie-iunie 1990) ca momente constitutive şi reprezentative ale revoluţiei.

3. Legea lustraţiei anticomuniste.

4. Legea declarării crimelor şi abuzurilor regimului comunist ca fiind crime împotriva umanităţii şi imprescriptibile juridic.

5. Legea interzicerii şi pedepsirii actelor de apologie a regimului comunist.

6. Legea anulării sentinţelor de condamnare politică emise de justiţia comunistă după principiile luptei de clasă între anii 1945–1989; anularea condamnărilor la moarte a celor care au trădat criminalitatea comunismului; abrogarea prevederilor decretului lui N.Ceauşescu din 1988 referitor la crimele politice.

7. Legea pentru reînhumarea victimelor comunismului îngropate în gropi comune.

8. Legea recunoştinţei faţă de luptătorii anticomunişti, faţă de foştii deţinuţi politici; majorarea semnificativă a pensiilor acestora şi acordarea de gratuităţi.

9. Legea reducerii la minimum a pensiilor responsabililor pentru crimele comuniste: foşti activişti comunişti de frunte, foşti conducători şi torţionari ai Securităţii, foşti conducători ai Miliţiei, ai Ministerului de Interne şi ai „Justiţiei” comuniste.

10. Legea desecretizării şi deschiderii arhivelor comuniste şi postcomuniste; garantarea accesului liber şi neîngrădit la aceste arhive; transferul urgent al acestora la CNSAS sau la Arhivele Naţionale; publicarea pe internet a arhivelor; trecerea Arhivelor Naţionale în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.

11. Legea împotriva distrugerii, manipulării, falsificării, ascunderii sau sustragerii de documente din arhivele comuniste şi postcomuniste; urmărirea penală a făptuitorilor.

12. Legea restituirii arhivelor confiscate abuziv (arhivele cultelor religioase, arhivele sioniste ş.a.).

13. Legea reparaţiilor faţă de foşti cetăţeni români exilaţi sau „vânduţi” în perioada comunistă.

14. Legea prezentării adevărului referitor la perioada precomunistă, comunistă şi postcomunistă în manualele şcolare şi cursurile universitare de istorie.

15. Legea pentru instituirea Zilei Memoriei Victimelor Comunismului, pentru înfiinţarea în Bucureşti a Muzeului Dictaturii Comuniste, pentru construirea în centrul capitalei a Monumentului Victimelor Comunismului.

16. Legea cercetării prin Justiţie a reconsolidării oligarhiei securisto-comuniste în România postcomunistă. Confiscarea de către stat a averilor dobândite prin fraudă.

17. Legea cercetării prin Justiţie a privatizărilor făcute de oligarhia securisto-comunistă care a acaparat puterea economică în România. Confiscarea de către stat a fostelor bunuri ale statului privatizate fraudulos şi reprivatizarea acestora în beneficiul exclusiv al poporului român.

23 August 2008

1. Pactul pentru decomunizarea României a fost lansat odată cu Proclamaţia pentru decomunizarea României din 23 August 2008. Pactul a fost adoptat de cei aproape 400 de delegaţi la Congresul PNŢCD din 24 August 2008.

2. Legile decomunizării sunt în spiritul următoarelor documente: Proclamaţia de la Timişoara (martie 1990), Proclamaţia pentru România (aprilie 2005), Apelul pentru România (iunie 2005), Rezoluţia nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (ianuarie 2006), Apelul pentru condamnarea comunismului (martie 2006), Concluziile Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006), Apelul către Parlamentul României şi Parlamentul European (martie 2007), Apelul pentru Adevăr (ianuarie 2008), Declaraţia de la Praga (iunie 2008), Rapoartele Comisiei Europene privind România (2007, 2008), Proclamaţia pentru decomunizarea României (23 August 2008).

Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului

Vladimir Tismăneanu – preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România

Vasile Paraschiv – simbol al luptei anticomuniste, laureat al Premiului GDS 2006

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte

Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv

Asociaţia 15 Noiembrie 1987 Braşov, Preşedinte - Florin Postolachi

Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, avocat Antonie Popescu – Senior

Fundaţia Culturală Timpul Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte

Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu - Vicepreşedinte

Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte

Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte

Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte

L'Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte

Consiliul Român American, Neculai Popa, Preşedinte

Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte

Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte

Asociaţia Cives, Ioan Roşca - Preşedinte

Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte

Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte

Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea - Preşedinte

Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte

Grupul văduvelor de eroi martiri

Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea Hunedoara, Marian Mititelu – Preşedinte

Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte

Pactul a fost semnat la 14 Noiembrie 2008 de D-l Ion Diaconescu - Preşedintele de onoare al PNTCD şi D-l Radu Sârbu - Preşedintele PNTCD.

Ieri, 17 Noiembrie 2008, Pactul a fost semnat la de D-l Gheorghe Ionicescu - Preşedintele Partidului Verde (membru al Partidului Verde European)