Asociația 21Decembrie 1989

Zilnic la televizor suntem bombardaţi cu reclama de susţinere a proiectului Gold Corporation pentru Roşia Montană. Prezentăm mai jos concluzia “Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniu…” publicat pe site-ul preşedenţiei, fragmenul referitor la Roşia Montană.

Pozele din raport nu am reuşit să le copiez şi am folosit alte imagini, apropiate de conext.

Administraţia Prezidenţială

Comisia prezidenţială pentru patrimoniul construit,

siturile istorice şi naturale

Patrimoniul construit şi natural al României în pericol

Măsuri prioritare de protecţie

O ilustrare a stării de fapt

Palatul Cotroceni, 16 septembrie 2008

…..

Pag. 34, 35, 36

3. Agresiuni conjugate

3.1 Roşia Montană: devastarea peisajului, distrugerea siturilor arheologice, distrugerea fondului construit istoric

Roşia Montană este unul dintre cele mai expresive şi mai cunoscute situri istorice din România, principalul centru minier de exploatare a aurului din Munţii Apuseni, cunoscut în Antichitatea romană sub numele de Alburnus Major, denumire transmisă de celebrele tăbliţe cerate descoperite în galeriile romane.

Situl, cu valoare de peisaj cultural, cuprinde 43 de monumente istorice clasate, la care se adaugă numeroase alte zone arheologice, investigate sau doar reperate, ansambluri arhitectural urbanistice, construcţii izolate, lucrări tehnice complementare mineritului tradiţional şi două monumente ale naturii.

Locuinţe şi gospodării tradiţionale, biserici valoroase, monumente votive, comemorative sau funerare jalonează peisajul întregului sit. Aşezarea actuală însumează un fond construit compus din clădiri ridicate între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi sfârşitul secolului al XIX-lea, pe o structură conturată încă din secolul XVII-lea.

Forma trapezoidală a celor 7 km de galerii săpate cu dalta este în sine spectaculoasă, nefiind întâlnită altundeva în Imperiul Roman. S–au descoperit galerii de aerisire, de asistenţă, de evacuare a apei, planuri înclinate cu trepte săpate în stîncă, camere cu stâlpi şi puţuri, abataje boltite etc. S-au păstrat în interiorul lor vestigii ale sistemului de exploatare antic, unele aproape intacte.

Roşia Montană păstrează galerii medievale mai modeste, dar la fel de importante pentru memoria istorică, faima „vestitei mine de la Roşia” fiind imortali-zată în gravuri de epocă. Se păstrează elementele exploatării miniere moderne, preindustriale şi industriale, cu reţele trasate regulat, lacuri de acumulare, canale de dirijare a apei etc, precum şi vestigiile arheologice de suprafaţă care însumează vaste necropole, monumente funerare de excepţie, edificii sacre, edificii publice cu hypocaust etc.

Roşia Montană este supusă astăzi unei ameninţări grave: reluarea la o scară mult mai mare a exploatării miniere de suprafaţă, prin cianure.

Situaţia Roşiei Montane exemplifică în cel mai înalt grad posibilitatea de atingere a securităţii naţionale prin distrugerea patrimoniului subteran şi suprateran (istoric şi natural), în numele unei investiţii economice prezentate ca unica variantă pentru o dezvoltare durabilă.

Demararea proiectului de exploatare a aurului, deocamdată suspendat, ar atrage după sine:

– distrugerea în totalitate a patrimoniului arheologic şi istoric, reprezentând argumente fundamentale ale istoriei şi identităţii naţionale;

– anularea mărturiilor diversităţii culturale şi a dreptului la memorie;

– o gravă atingere, pe termen lung, adusă mediului natural, precum şi pericolul unei catastrofe ecologice de proporţii;

– distrugerea coeziunii sociale;

– anularea perspectivelor de ecologizare a zonei, într-un viitor previzibil şi a dezvoltării durabile a acesteia;

– distrugerea ireversibilă a unui peisaj cultural de prim ordin pentru România şi pentru patrimoniul cultural şi natural european.

Un caz special îl reprezintă abandonarea şi distrugerea intenţionată a imobilelor din Roşia Montană, unde, în ultimii ani, au dispărut peste 100 case, exemple de arhitectură rurală de certă valoare.

Sit-uri arheologice:

În loc de concluzii: