Asociația 21Decembrie 1989

In sfarsit, dupa 21 de ani de asteptare, vine o instanta, nu romaneasca, ci europeana, spre marea noastra rusinea, ca Justitia din Romania n-are “cojones”, si i-o tranteste lui Iliescu de la obraz: crimele din Decembrie ’89 nu se prescriu!  Adica, pe intelesul tuturor, inclusiv al lui Iliescu, CEDO cere explicit României să soluţioneze rapid dosarele penale care privesc victimele din decembrie 1989, conexate în „Dosarul Revoluţiei”, şi să elimine obstacolele legislative care ar putea bloca derularea anchetelor. Dreptul la justiţie în cazul morţilor şi al victimelor Revoluţiei nu mai poate fi astfel anulat de prescripţia răspunderii penale, potrivit îndrumărilor Curţii. Si nu numai atat. CEDO mai spune in Decizie si că va continua să judece şi, deci, să acorde sancţiuni statului român în cazul fiecaruia dintre dosarele similare intentate de victimele Revoluţiei, pentru a „aminti permanent României obligaţiile ei, care derivă din această decizie”. Iliescu sare turbat la auzul vestii si, plin de manie, urla : „CEDO este o instanţă care e în afara realităţilor istorice!”: „Autorităţile europene nu ar trebui să ia în seamă obrăzniciile lui Doru Mărieş şi ale celor ca el. Orice puşlama poate să iasă în stradă şi să facă scandal, dar asta nu înseamnă că are şi dreptate. Eu nu vreau să mă cobor la nivelul lui Mărieş” Doar ca, ”puslamaua” de Maries, la care nu vrea se se coboare Iliescu, se judeca cu statul roman la CEDO de 4 ani pentru ca Justitia din Romania ii ascunde pe criminalii din Decembrie ’89. Criminali care l-au ucis deliberat pe Nicusor Vlase si pe multi altii ca sa se legitmeze ei si sa se cocoate in carca Romaniei, ca sa nu poata tara asta si poporul asta sa isi gaseasca linistea. In mintea de neom a lui Iliescu tot “puslamale “ sunt si parintii lui Nicusor , Elena si Nicu Vlase, si toti ceilalti care au depus plangeri la CEDO pentru ca Justitia romana ii acopera, din ’90 incoace, pe criminalii care le-au ucis copii, tatii, mamele, fratii si surorile… Turbarea lui Iliescu nu vine doar din faptul ca, iata, s-au trezit niste judecatori sa nu tina cont decat de adevar si sa decida in consecinta. Ci din frica, din frica ce nu ii va mai da pace, de acum inainte, zi si noapte,  de ceas si secunda de secunda, ca va trebui sa raspunda, curand, alaturi de altii, pe care i-a acoperit permanent, ca sa se acopere el de fapt, pentru ca au mainile manjuite cu sange nevinovat. Unii spun, ca ar trebui sa ne fie mila de Iliescu, ca e batran, saracul si ca ce a fost, a fost!Mie una insa, nu mi-e deloc mila si nici nu imi va fi vreodata de Ion Iliescu si de tovarasii lui de crima. Ci numai sila, o sila imensa, pana la greata, fata de zvarcolirea pepeetua a acestora de a nu plati pentru crimele comise deliberat. Fiindca eu am vazut cu ochii mei mortii din Decembrie 89, de la Brasov, copii, tineri, adulti, cu mainile si picioarele facute praf de gloante explozive, cu testele sfaramate de proiectile ciudate, cu matele imprastiate pe jos, cu inimile explodate despre care Iliescu si ai lui spun, de 21 de ani, ca s-au impuscat intre ei ca prostii. O sila, pana le greata de care nu voi scapa decat in clipa in care se va face dreptate cu adevarat! Clipa care, iata, cu voia lui Dumnezeu, soseste!

Autor:

Maria Patrascu